(P) Normalitate și inovație într-o școală privată din București, produs 100% românesc.

„Propria manu – sua sponte“ (Publius Ovidius Naso). De bună voie și nesilit de nimeni. Fără inițiativă, dorința moare. A avea inițiativă înseamnă să faci ceea ce trebuie, fără ca nimeni să-ți spună că trebuie să faci. Lipsa de inițiativă este una din cauzele principale ale actualului eșec al societății românești. Societatea noastră actuală are, din punct de vedere al inițiativei, trei categorii de oameni: cei ce fac ce trebuie să facă de îndată ce li se spune – sunt cei mai valoroși, cei ce fac ce trebuie să facă abia după ce li se spune de două ori, cei care ostentativ nu fac nimic chiar dacă sunt rugați în mod repetat (beizadele, profitori, etc.)

prof. dr. Dorin Sarafoleanu,  Membru Titular al Academiei de Științe Medicale, mentor LTN.

Haideți să facem un exercițiu: să ne imaginăm că nu e pandemie, că școlile nu au fost închise, că toate sunt la locul lor și viețile noastre nu au avut de suferit în ultimele luni. Trăiam înainte de pandemie într-o lume normală și armonioasă? Era în regulă sistemul de învățământ românesc? Nu. Este perioada asta un fel de cutremur care modifică din temelii un sistem spre a-l face mai bun, mai performant? Nu știm. La școala unde lucrez sentimentul de confort și normalitate s-a menținut indiferent de vreme și vremuri. Am reușit alături de familiile elevilor noștri, împreună cu dascăli care nu își neglijează vocația și cu o strategie bine pusă la punct, să asigurăm o oază de liniște și stabilitate celor aproape 300 de elevi LTN-iști.

Liceul Teoretic Național (LTN) este o școală privată preuniversitară care funcționează după curriculum românesc. Pe cale de consecință, școala noastră respectă prevederile actelor normative incidente care reglementează modul în care este organizat și funcționează sistemul românesc de învățământ. Cu toate acestea, paradoxal, am depășit barierele unui sistem pe alocuri nefuncțional și care nu furnizează permanent valori articulate și calitate la nivelul societății românești. Încercăm, zi de zi, să punem cu adevărat în centrul tuturor demersurilor noastre, elevul, pornind de la ideea că societatea românească, va depinde de aceste generații care se formează astăzi.

În alte vremuri, a urma cursurile unei școli private însemna un obiectiv ce putea fi atins doar de cei privilegiați. Profesorii și programele educaționale din instituții de învățământ private erau considerate apanajul elitelor societății. Astăzi, a apela la serviciile unei școli private preuniversitare vine, de multe ori, la pachet cu o etichetă care nu face decât să accentueze decalajele culturale și lipsurile sistemului educațional românesc:

• Familii bogate care cumpără diplome pentru odraslele lor „de bani gata” lipsite de orice interes pentru școală și cunoaștere (Fals)
• Fondatori care inițiază afaceri cu scopul de a obține doar profit și nu educarea unei viitoare generații care să contribuie la dezvoltarea și progresul țării. (Fals)

Este adevărat că poate școlile private nu reușesc, în totalitate, se demonstreze că se constituie în alternative serioase și viabile la învățământul preuniversitar românesc, adevărați factori de progres în procesul, dorit sau nu, de modernizare a învățământului din țara noastră.

Este bine cunoscut faptul că, în România sistemul de învățământ este riguros reglementat la nivel central, școlile având o marjă foarte mică de a alege curriculum-ul la dispoziția școlii. Principiul după care funcționează școlile preuniversitare este „conformarea cu tiparul”. Apariția școlilor private preuniversitare a generat cu preponderență două tendințe.

În primul rând, atașamentul la unele formule care pentru România, după Decembrie 1989, au apărut a fi soluții miraculoase. În realitate aceste formule sunt tot reglementări centralizate care, ca și statele, stabilesc niște norme și modalități de lucru, este drept, mai moderne decât cele stabilite de autoritățile administrative. Ceea ce se întâmplă la noi cu abordarea acestor oportunități este și consecința culturii de periferie care se manifestă în mai multe domenii așa cum arăta și Vintilă Mihăilescu*1

A doua tendință este aceea de a încerca să copiem o modalitate de organizare și funcționare a unei școli dintr-o țară cu un învățământ performant. În România cele mai multe încercări au fost orientate spre Finlanda. 

Există totuși și excepții. Liceul Teoretic Național a demonstrat că și într-o școală privată preuniversitară care funcționează după curriculum românesc există suficiente resurse de creativitate necesare să pregătească elevii pentru viață și nu doar pentru o profesie sau meserie. Cum am reușit asta și de ce sunt atât de convinsă de afirmațiile de mai sus?

• LTN este o organizație de oameni creativi și cu inițiativă. Găsim soluții și ne axăm pe rezultate chiar și atunci când procesul este dificil. Orice eșec devine o oportunitate. Nu uităm niciodată că facem tot ce facem pentru copii și tineri. În permanență ne punem întrebarea dacă pe ei i-a întrebat cineva cum văd o școala ideală și ce-și doresc să primească în plan educativ de la cei 13 ani de formare preuniversitară?
• În acest fel, am creat un model propriu de organizare și funcționare a școlii, documentat teoretic și ancorat în realitate. Școală pentru viață nu este doar un slogan ci un proiect de suflet care a devenit realitatea celor 300 de familii care au ales să construiască viitorul copiilor lor în modalitățile propuse de LTN. Acest model are menirea să asigure completarea practicilor educative existente cu modalități noi de acțiune destinate dezvoltării unor aptitudini creative și afirmării personalității elevilor, fără de care acestora le va fi foarte greu sau chiar imposibil în viitor să se realizeze profesional și să se integreze social.
• Este și motivul pentru care am investit, de peste patru ani, în formarea continuă a profesorilor. Cu toții citim, facem cursuri de formare profesională, în fiecare zi căutăm și integrăm în activitate metode inovative. La LTN se fac evaluări sumative dar și formative, după modelul testelor PISA, se folosesc tehnologii performante în predare, se derulează proiecte educative, inclusiv cu participare internațională, care ne provoacă și ne fac să ne dezvoltăm profesional continuu.
• În același timp, am dezvoltat o comunitate și un spirit propriu al școlii. Pentru că am experimentat și ce înseamnă să te simți uneori „al nimănui”, într-un sistem care în multe situații se plasează deasupra ta, fără să te considere parte a întregului, considerăm că apartenența la marea familie a LTN, comunitatea și atașamentul față de valori comune sunt cheia spre un real progres care se poate realiza și de jos în sus. Împreună reușim, da.

Liceul Teoretic Național, aflat în al optulea an de funcționare a ajuns la concluzia că trebuie să își creeze un model propriu de funcționare care să încorporeze toate experiențele cunoscute, să țină cont de realitățile românești, să respecte actele normative în vigoare dar să fie suficient de creativ, fără să stabilească la rândul său dogme luate de aiurea pentru a fi în concordanță cu evoluția dezvoltării științei și tehnicii în întreaga lume. Acest model a fost fundamentat teoretic și s-au identificat modalitățile de transpunere în practică. În aceste condiții l-am numit „Modelul Liceului Teoretic Național – Școală pentru viață”. Obiectivul său central este asigurarea pentru elevii Liceului Teoretic Național a unei solide pregătiri academice dar și dezvoltarea personalității, a gândirii critice și afirmarea creativității acestora, fără de care aceștia nu se vor afirma profesional și integra social într-o societate viitoare despre care nici nu știm cum va arăta.

Școala aceasta are un model educațional, pregătit pentru provocările unei societăți bazate pe inovare, asumare și spirit de inițiativă. Modelul Liceului Teoretic Național Școală pentru viață este un model integrator în care actorii principali sunt copiii, părinții și mai ales profesorii. Un astfel de model ar trebui replicat la nivelul întregii societăți.

Florin Jianu, Președintele Consiliului Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, mentor LTN

P.S. După publicarea rezultatelor la prima sesiune a examenului „Evaluarea Națională”, și în acest an elevii Liceului Teoretic Național au obținut rezultate excelente, folosind criterii utilizate în mod constant în spațiul public românesc. Astfel, promovabilitatea este de 100%, avem note de 10 și, mai mult, peste jumătate din absolvenții noștri au obținut media generală la acest examen de peste 9 iar 80% dintre ei au obținut medii de peste 8. În spațiul public au început să se publice rezultatele obținute întocmindu-se fel de fel de clasamente. Consider că toate acestea nu fac decât să confirme că progresul școlar înregistrat de elevi și modul în care aceștia sunt pregătiți cu adevărat pentru viață nu sunt evaluate în țara noastră.

Referințe:

*1) Mihăilescu, Vintilă, (2017), coord., De ce este România astfel? Avatarurile excepționalismului românesc, Iași: Polirom.

____________________________________

Despre Alexandra Bărbulescu
Alexandra Mădălina Bărbulescu este dublu licențiată în Drept și Științe Politice, având un doctorat în domeniul istoriei relațiilor internaționale. Cu o experiență de peste 10 ani în management de proiecte și organizare de evenimente culturale, de peste trei ani lucrează pentru Liceul Teoretic Național în administrarea proiectelor educaționale ale școlii și coordonarea Departamentului de comunicare în spațiul public. Cercetător și autor, Alexandra crede cu tărie în orice formă de dialog și punte spre construirea de comunități și standarde în domeniul educației precum și în revitalizarea imaginii învățământului privat în România.