Început de septembrie, emoții multe și câmpuri ruginite sau pământii din care au răsărit în ultimii ani zeci de ansambluri rezidențiale. Într-un sat din marginea Bucureștiului stă să înceapă cea mai mare agitație cu părinți și copii.
- Textul a fost trimis pe adresa redactie@edupedu.ro, iar părintele a dorit să-și păstreze anonimatul. Opiniile din articol aparțin autorului.
După 2 ani de pandemie, în care școala fie s-a deschis online, fie nu era permis accesul în curtea școlii nici măcar vreunui primar sau viceprimar, astăzi s-a revenit la vechile obiceiuri, cele pe care le-am lăsat în urmă când am terminat școala eu, acum 20 de ani: în fața școlii pe o masă erau flori și cădelnița preotului. Nu am mai prins vreo deschidere de an școlar recentă, pentru că venise pandemia când copilul cel mare a intrat în clasa pregătitoare. Așa că am fost luat și eu pe nepregătite, ca autoritățile.
Festivitatea de deschidere s-a ținut în curtea școlii, în soarele încă tare, de septembrie prim, unde copiii au stat încolonați, cu doamna în frunte și au ascultat timp de 20 de minute prelegerea preotului. Le-a vorbit elevilor despre strânsa legătură dintre Biserică și școală – are dreptate – e singura disciplină veșnică, în școală. E drept, poți depune cerere să nu faci, dar într-o comunitate mică, la sat, asta nu e o opțiune pentru că repercusiunile sunt multe și nebănuite căile Domnului… După slujbă, le-a spus copiilor să aibă rezultate bune la învățătură, așa, între două aruncături de busuioc îmbibat cu aghiasmă, de parcă i-a tratat de neștiință și nepăsare pe toți. Copiii oricum nu erau atenți la ce spunea preotul, chiar cu toate eforturile părinților și profesorilor de a opri forfota, uneori cu “șșșșâșâieli” infinite. Câțiva părinți comentau și își dădeau ochii peste cap la prezența preotului, cu întrebări de genul: de ce se mai practică sfințirea școlii? Nu era mai simplu să-i rezolve primarul canalizarea și apa curentă, că de câte ori a sfințit-o preotul, tot nu a avut autorizația sanitară de funcționare și nici de incendiu?
Am ajuns și la primar – discurs scurt, în care s-a scuzat că începerea scolii „l-a prins pe nepregătite”. Unele grădinițe din zonă nu sunt încă gata pentru începutul acesta de școală – renovările mai durează, dar în bunul ton electoral, a promis că vor fi gata cât mai repede, ca să nu-și iasă din mână.
Primarul a fost cel care a fixat ora deschiderii școlii, între două ședințe. După el s-a dat toată suflarea satului, de ne-am simțit toți ca la o audiență în piața publică atunci când ne-a lăsat la propriu cu ochii-n soare că n-a mai spus nicio vorbă despre cea mai nouă grădiniță pe care a promis-o, tot așa cum primit primarii, la alegeri. Trebuia deschisă acum, în septembrie, dar construcția de la zero nu are avize, nu are curte, nu are gard, e încă la 20 de metri de granița la care șantierul devine clădire gata de intrat în ea. Și încă la vreo 100 de metri de a deveni clădire de primit copii în ea.
La sat, festivitățile au o amploare – a vorbit și polițistul, ca să fie complet peisajul meseriilor ce se perindă o dată pe an prin curtea școlii.
Știți cu ce am rămas? Cu momentul ală în care copiii mei au fost luați de mâna caldă a învățătoarei și a educatoarei, în care nu s-au uitat înapoi pentru că se simțeau în siguranță când primeau zâmbete și surprize dulci pe bănci. Dacă n-ar fi profesorii, care să sfințească locul, nu știu cum am îndura minciunile primarilor, an de an, ale politicienilor zi de zi, ale preo… a picat netul. Așa e la sat”.
Mihai Peticilă
Mădălina Belu
R.P.
Raluca Pantazi
8 comments
Deci popa a sfintit școala! Inclusiv toaleta? Aia din curte? In urma sfestaniei, a apărut hârtie igienica in toaleta din lemn? Ah, ce tradiție romantica au romanii!
Este evident ca sunteți un necredincios intr-o țara majoritar ortodoxa!!! Foarte bine ca a venit preotul ca sa sfințească!!! Cu Dumnezeu se începe anul școlar și tot cu El (cu Dumnezeu) il și terminam!!! Și eu mi-as fi dorit ca la scoala mea sa fi fost preotul la deschidere!!! Alții și-ar dori sa aibă ce aveți dumneavoastră și nu au, din păcate!
Serios???
Sa înțeleg ca eu, ptiu! batu-m-ar fericirea de necredincioasa, care nu am făcut religie și nici n-am văzut atatea mutre bisericești pe la festivități, nu am făcut școală???
Hmmm…
pai poate nu vreau sa-mi fie indoctrinat copilul sa creada in superstitii si basmele de adormit copii de acum 2000 de ani….poate vreau sa creada in stiinta si adevar , nu in vise, vrajitorii (..scuze… “minuni”) si prejudecati…
Sau poate am alta religie si nu am chef sa i povesteasca popa copilului meu cum o sa ardem toti in iad pt ca nu suntem ortodocsi…Sau poate nu mi convine sa mi inveti copilul meu ortodocs ca cei de alta credinta sunt ticalosi si ar trebui starpiti… nu vreau sa cresc un bigot .
Sau poate am o fata si nu am chef sa-i spuna popa despre cum e o inutila daca nu devine nevasta cuiva …sau ca e ok sa fie batuta , ca trebuie sa “se supuna barbatului “…sau ca nu are dreptul sa vorbeasca in fata barbatilor …
Ia-ti Dumnezeul si face vrei cu el . Dar nu il baga copilului meu pe gat.
De aceea, religia nu este obligatorie in scoala, ci este la cerere. Dar dacă, majoritatea elevilor frecventează orele de religie ortodoxa, atunci ei pot “beneficia” și de prezenta slujbei la început de an școlar (eventual către finalul deschiderii, astfel încât cei care nu frecventează ora de religie sa se poata retrage in clase). Iar dacă elevul este de o alta religie, atunci aduce notele de la cultul respectiv și frecventează cultul respectiv la biserica de care aparține. Iar dacă este ateu (sau, cel mai adesea, parintele este ateu și astfel devine și copilul), nu il obliga nimeni sa frecventeze orele de religie.
Domnule părinte anonim, începutul școlii cu festivitatea din curte, sub soarele de septembrie, masa cu flori și cădelnița preotului, toate fac parte din Tradiție, mai ales la sat! De ce vă place când copiii sunt luați de mâna caldă a învățătoarei dar nu vă place prezența preotului? Ambele momente sunt legate de tradiție. Cred că în alte circumstanțe aveți o atitudine mai binevoitoare: când gustați o mâncare ca la bunici, când vizitați sate pitorești și sigur-sigur aveți poze cu dvs. în fața unor obiective turistice precum biserici sau catedrale. Lucian Blaga spunea că „veșnicia s-a născut la sat”. Dumneavoastră v-ați mutat la sat probabil ca să fugiți de agitația și stresul urban, dar aduceți cu dvs. scepticismul și țâfna orășeanului. Păcat.
Enervanta esti. In primul rand ca prezenta unor persoane care indeamna la bine este binevenita. Daca tu ai probleme cu popii, te rog sa ti le tii pentru tine. Prezenta politiei este atat necesara, cat si ceruta de sus. Nu primarul sau directorul hotaraste, ci inspectoratul de siguranta scolara. Ai multe frustrari si le reversi aici. Mai ramane sa ne intrebi ce cauta profesorul la deschidere. La noi si fochistul si omul de serviciu si portarul asista. Fiecare are rolul lui in educatia copiilor si importanta.
La fel în satul meu. Discursuri: director-10 minute, primar- 10 minute, polițist-5 minute și o slujbă luuuungă cât o zi de post cu doi preoți. Copiii nu l-au ascultat pe niciunul dintre ei. A fost penibil.