Astăzi, luni, 8 ianuarie, reîncepe școala. Continuă cu prima zi a celui de-al treilea modul școlar, an început într-o altă zi de luni, mai precis pe 11 septembrie 2023. Precizez aceste date exacte cu siguranța că niciun părinte responsabil nu a fost luat prin surprindere de aceste zile. În primele zile ale lunii septembrie, ei, părinții, și-au băgat mâna adânc în buzunar și au cumpărat rechizite, haine de școală, încălțăminte, un ghiozdan nou poate și au pregătit, unii cu o seară înainte, sandvișul sau pachețelul pentru ziua de școală. Așadar, părinții au fost și sunt pregătiți.
Nici profesorii nu au fost surprinși astăzi, așa cum nu au fost surprinși nici pe 11 septembrie. Știu exact ce au de făcut, știu desfășurarea orarului, iar ca bonus au aflat acum câteva zile (între Crăciun și Revelion) ce salariu „merită” în ochii guvernanților, în ciuda promisiunilor care au închis în iunie cele mai mari greve din ultimii aproximativ 20 de ani. Cu toată lehamitea față de batjocorirea guvernanților și profesorii, au fost și sunt pregătiți.
Cei mai nepregătiți în toată tărășenia asta rămân, culmea, cei din Ministerul Educației, conduși cu abnegație de Ministra Ligia Deca. Cei care coordonează educația din România. Situația transportului elevilor a adus la capătul nervilor pe toată lumea.
Transportatorii licențiați pentru transportul public la nivelul fiecărui județ sunt furioși până peste cap. Au acordat, în baza legii, gratuitate elevilor începând cu septembrie și nu și-au primit banii nici măcar acum. Au trimis prin organele reprezentative acum mai bine de 3 luni întrebări simple – legate de procedura de recuperarea a gratuităților oferite elevilor – și nu au primit nici măcar acum un răspuns. S-au săturat. Au hotărât ca din ianuarie să nu mai acorde aceste gratuități. HG-urile Guvernului aflate în conflict cu Legea Învățământului Preuniversitar au făcut o harababură de nedescris.
„Nu vor de fapt să achite nimic. Vor doar să păcălească public cum că au oferit transport gratuit și atât… Este o bătaie de joc!… Noi nu știm cum se va aplica retroactiv acest HG dat în decembrie pentru perioada septembrie-decembrie și nu știm ce facem pe luna ianuarie. Un sat fără câini, o țară neguvernată, o ministră a educației care doar rânjește la televizor și nu este în stare să comunice și să aibă dialog (cu cei implicați) înainte de a începe școala!” aproape și-a urlat indignarea Augustin Hagiu – Președintele Federației Operatorilor Români de Transport – într-o emisiune televizată săptămâna trecută.
Transportatorii sunt furioși, dar nu sunt singurii. Evident urmează elevii și părinții.
Elevii, prin reprezentanții asociațiilor lor, au anunțat deja și ei furioși că încep ziua de luni cu absențe! De ce? Pentru că în loc să meargă la ore, vor merge la Ministerul Educației să protesteze pentru faptul că în 19 județe nu există transport public gratuit pentru a ajunge la școală. Elevii care vor protesta la minister vor să dea voce sutelor de mii de elevi pentru care învățământul gratuit este teribil de scump. Plătesc deja din septembrie încoace din banii lor diferite feluri de a ajunge la școală. Deși prin decizii legislative ar trebui să primească în lipsa transportului public măcar o sumă forfetară care să le acopere (chiar și cu întârziere) costurile transportului, în lipsa unor decizii la nivel de Consiliu Județean, nici măcar astăzi nu au primit aceste sume. Același haos de nedescris al transportului.
Problema nu este nouă. Și asta îi înfurie pe reprezentanții elevilor și pe toți cetățenii din țara asta. Personal, îmi aduc aminte cum în luna decembrie 2020, în calitate de senator proaspăt ales în Comisia pentru învățământ, am mers cu această problemă a transportului în cabinetul domnului ministru de atunci al educației – Sorin Cîmpeanu. Am avut imediat câteva conversații cu reprezentanți ai ministerelor și membri ai Parlamentului și am primit asigurările că problema va fi rezolvată. Au trecut de atunci 3 ani încheiați, multe bâlbe, cu OUG-uri declarate neconstituționale și trădarea încrederii elevilor. Avem o nouă lege a educației, HG-uri contradictorii și un mare haos continuu referitor la transportul elevilor.
Problema asta nu trebuia să fie luată în discuție la 4 luni de la începerea școlii! Ci cu mult înainte de a începe. Transportatorii au semnalizat până la nivel de șef de guvern problema de acum 6 luni (mărturia lor). Toată lumea i-a ignorat, iar Ministerul Educației pare că s-a concentrat pe altceva. Pe ce oare, mă întreb? Pe Ordine de ministru care nu au fost publicate, deși noul pachet de legi obliga ministerul la termene exacte de emitere a lor? Asta sigur nu! (Apropo, dacă s-ar da amenzi pe lipsa legislației secundare la niște legi trecute prin Parlament, Ministerul Educației probabil ar fi astăzi cel mai amendat minister din România). Pe ce s-au concentrat? Pe schimbările de la nivel de inspectorate școlare prevăzute în noua lege? Cu siguranță nu. Au anunțat deja că nu schimbă nimic în an electoral ca să nu tulbure liniștea nimănui. Și atunci… Ce face de fapt Ministerul Educației? Realitatea sumbră ne dă implacabil un răspuns evident. Face un singur lucru – enervează pe toată lumea!
Op-ed: Ștefan Pălărie este senator, membru al partidului USR. Opiniile sale nu reprezintă poziția redacției