Op Ed / Ștefan Pălărie: Lume – lume, hai la promoție! – Sau cum se pot face praf 80 de milioane de euro pentru educație

Zilele astea din ianuarie m-am întâlnit cu un prieten profesor care mi-a arătat o promoție șocantă! Pe față! Un poster digital care explică profesorilor cum… la preț redus… plătibil și ăla de pe marele card – cel cu Prima de carieră didactică – cu „doar 95 de RON” (și asta doar în luna cadourilor) un profesor poate, cu minimul de efort, să „își cumpere” – atenție! – „20 de documente necesare pentru etapele de mobilitate, portofoliu personal sau dosarul de gradație”. Cu alte cuvinte – se pot cumpăra astfel de diplome „la kilogram” doar la … „un click distanță”.

Da-da! Ați auzit bine. Orice profesor din România interesat poate (promoția este încă deschisă până pe 31 ianuarie) să participe online la o sesiune în care niște invitați vorbesc despre tradițiile românești (deschizi și tu link-ul de zoom și stai acolo cuminte – nici nu trebuie să deschizi video-ul), și mai poate să trimită un text de 2-3 pagini cu tema „tradiții românești” – care va fi publicat într-o revistă cu toate celelalte texte primite, iar la finalul acestei incredibile activități poate să plece acasă cu teancul de diplome digitale ”sub braț”.

Vedeți mai jos afișul.

Dacă nu vă plac tradițiile românești aveți de unde alege din plin, pentru că organizatorii au  aproape în fiecare lună câte un eveniment similar și sunt gata să ofere încă un teanc de diplome.

Măi, fraților… unde am ajuns? La educația maculatură? Știam cu toții despre dezastrul metodologiei pentru dosarul de merit. Știam că profesori slabi și cu pile aduc kilograme întregi de diplome pentru niște proiecte la care poate nici nu au participat, în timp ce profesori buni – pe deplin meritorii, unii cu rezultate excepționale, refuză să se bage în mocirla asta în care se aduc sacoșe de diplome neverificate.

Pentru a nu fi greșit înțeles fac două precizări:

1. Nu mi-am propus să fac reclamă acestui mod de a vinde diplome fără valoare reală pe bani. Dimpotrivă! Am fost îngrozit să aud că șmecheria asta este pe față. Și da, vreau să știe cât mai mulți profesori că, apelând la acest tip de „servicii”, în realitate ei se dezonorează.

2. Deși este îngrozitoare maniera în care este gestionată în România, sub bagheta doamnei Ligia Deca, ocuparea funcțiilor în învățământ, mobilitatea cadrelor didactice și modul în care se acorda prima de merit de 25% din salariu, articolul meu își propune să atingă subiectul unei oportunități gigantice care se poate face praf dacă nu există cap și viziune.

Ei bine, pe acest fundal, cu asemenea practici și cu un sistem putred în spate, Ministerul Educației se pregătește să cheltuie 80 de milioane de euro din PNRR pentru formarea cadrelor didiactice în competențe digitale. Scopul este, firește, nobil, dar dacă lucrurile sunt făcute cu picioarele, dacă nu există o viziune unică și un set de standarde de pregătire uniformă, dacă nu există indicatori de calitate stabiliți pe metodologia de pregătire, atunci fiecare furnizor va face pe viziunea lui, conținuturile lui, metodele lui și va ieși un mare pilaf. O vraiște totală. O nouă șansă a României pierdută, pentru că niște oameni din minister nu știu cum să gândească unitar un program și nu știu cum să îi verifice implementarea.

Dacă veți citi cu atenție noul ghid scos în transparență de minister veți vedea că au fost chemați să țină aceste cursuri, pe lângă universități de stat sau private, și exact genul de „antreprenori” (sic!) din educație pe care i-am descris mai sus. Entități private – denumite formal „furnizori de formare continuă”.

Dacă ar exista un filtru serios de calitate, invitarea mediului privat nu este un lucru rău! Dincolo de universități și DPPDurile lor care se ocupă, cu puține excepții, dezastruos de formarea inițială a profesorilor sau cea continuă, e bine că există posibilitatea ca actori de educație complementară valoroși să propună soluții de dezvoltare a abilităților digitale.

Dar e important să fim foarte atenți pe cine aducem în implementare: oameni care știu educație? sau de fapt doar vânzători de diplome la sacoșă? Fără acest triaj, nu este greu de ghicit unde va merge mecanismul și cu tristețe spun că sigur se va găsi loc pentru ca aceste „platforme” de diplome la kilogram să facă un ban bun. În fond, prețul lor poate fi competitiv, atât timp cât trebuie să printeze doar niște foi și să arate că au făcut niște ședințe pe Zoom.

Îmi este teamă că o investiție necesară și bună se va transforma într-un eșec enorm. Ministerul Educației patronează și închide ochii la practici revoltătoare. În cel mai „bun” caz nu este rea voință, ci o incapacitate generală de a face … ceva, orice, sau vreo reformă cât de mică. Iar dacă ne uităm cum NU acționează același Minister când vine vorba de a opri alte cangrene care distrug din interior sistemul de educație (dau doar exemplul plagiatelor și e suficient) – atunci vă dați seama că speranța este zero ca proiectul să fie unul măcar decent.

Avem o ocazie rară în banii de la PNRR de a face unele lucruri bune în educație, însă doamna ministru Ligia Deca nu are nici voința și nici capacitatea să taie de la rădăcină niște practici oribile. Așadar, ținta de 100.000 de profesori fiind fixată, tiparnițele de diplome pot începe deja să lucreze liniștite. De data asta nu se vor mai „încurca” cu banii mărunți de pe cardurile de prime didactice, ci vor lucra la maxim pe multele milioane de euro din fondurile PNRR – bani pe care USR i-a alocat acolo pentru o educație de calitate și pentru elevi gata pregătiți pentru lumea tehnologizată din jurul nostru.

Despre autor: Ștefan Pălărie este senator, membru al partidului USR, membru în Comisia pentru Învățământ a Senatului României.

Nota redacției: Opiniile cititorilor sunt importante și vă încurajăm ca, dacă aveți ceva de spus, să ne trimiteți articolul dumneavoastră pe redactie@edupedu.ro. Ideile și opiniile exprimate în aceste articole nu sunt neapărat și cele ale redacției.