Ne-am cutremurat cu toții în 2022, când am aflat de drama fetiței care voia să meargă la școală, iar școala nu o primea, pentru că depășise vârsta clasei. Este dureros să vezi cum sistemul care ar trebui să ofere șanse egale tuturor copiilor le taie din rădăcină pe toate. Această fetiță ar fi trebuit să beneficieze de programul „A doua șansă”, dar el nu se organiza la școala din comuna în care locuia.
La fel ca în cazul ei, în toată România șansele copiilor care își doresc să meargă sau să revină la școală sunt anulate. Programul „A doua șansă” ar putea fi o soluție. Însă fie nu sunt suficiente școli care organizează programul, fie înscrierea este condiționată de celebrul dosar cu șină. Asta, dacă ajunge la copii informația că programul se organizează. Sau dacă mai știu unde e școala. Sau dacă au știut vreodată unde se află ea. Lucrurile nu s-au schimbat mult de atunci, deși am făcut ceva pentru asta.
În 2023, când am avut pe masa Parlamentului legile Educației, am propus ca înscrierea în program să se facă mai ușor, pe baza unei cereri simple și inclusiv online. Am făcut acest lucru din convingerea că orice copil, orice tânăr care își dorește să se întoarcă la școală ar trebui să o poată face cât mai ușor. Ministerul Educației ar fi trebuit să modifice procedurile, pentru că legea, îmbunătățită cu ajutor nostru, o impune. Copiii ar fi avut ocazia să se întoarcă mai ușor la școală.
Ca să mă asigur că se întâmplă ceea ce am scris în lege, am întrebat Ministerul Educației dacă elevii se pot înscrie online în program și câți elevi sunt înscriși. Am aflat cu stupoare că procedura este aceeași, deși am propus simplificarea ei. Dosarul cu șină încă stă ca un zid față în față cu „a doua șansă” la educație.
Cerusem date și în 2022, iar acum am aflat din nou că pentru prea puțini copii din sutele de mii care sunt în afara școlii se deschide cu adevărat ușa pentru ca ei să intre. Din cei 25 de ani de existență, în ultimii zece ani, de când programul cuprinde și învățământul primar, și pe cel secundar, numărul total al beneficiarilor a ajuns timid de la 11.080, în 2014, la 20.799.
Ministerul s-ar putea lăuda că numărul s-a dublat. Dar este prea puțin. 400.000 de copii sunt în afara sistemului de educație, conform UNICEF. Numărul lor tot crește. Sunt copii nevăzuți, copii pur și simplu ignorați de Ministerul Educației, în numele eternului dosar cu șină. La fel ca multe programe care ar trebui să crească participarea la școală și performanțele elevilor, programul „A doua șansă” este tratat cu aceeași superficialitate de minister.
M-am uitat la cifrele pe județe și am fost șocată să văd cât de puțini elevi reușește sistemul de educație să recupereze. În Botoșani și în Vaslui, de exemplu, niciun elev nu beneficiază de „A doua șansă” în învățământul primar. Vaslui este „campion” și la nivel gimnazial, cu doar 19 elevi înscriși în program, în condițiile în care 473 de elevi au abandonat şcoala în Vaslui în 2019, iar în risc de abandon de aflau peste 30% dintre elevi. Poate neîntâmplător, Vaslui este și în topul județelor cu cele mai puține medii peste 5 la evaluarea națională în 2023. Acest județ a fost dominat 20 de ani de PSD, prin Dumitru Buzatu, politicianul prins cu șpagă în portbagajul mașinii.
Statul român e condus de politicieni certați cu educația și împăcați cu indiferența. Modelul lor de succes sunt hoția și descurcăreala. Educația nu contează pentru niciunul dintre ei, drept dovadă educația din România se duce tot mai în jos fără ca lor să le pese. În România acestor politicieni, dacă nu ai avut noroc de prima șansă la educație, e foarte probabil să nu ai nici de a doua.
Nota redacției: Silvia Dinică este membru al partidului USR. Opiniile sale nu reprezintă poziția redacției.
Redacția
Ioana Nicolescu
Diana Ghimiși
Mihai Peticilă
5 comments
Nu doasrul cu șină sau plic este vinovat de tot ce nu se întâmplă vi oamenii care iau decizii și noi înșine care nu știm cum să ne ajutăm singuri. Unii așteaptă totul de la stat. Vedeți că aveți cate o mana la capetele brațelor, puneti-le la treabă, ajutati-va singuri!
În localitatea mea se organizează această “a doua șansă”. Cei care nu au profitat de prima șansă se înscriu, nu calcă pe la cursuri și primesc la sfârșit o diplomă. De la minister în jos toată lumea știe cum stă treaba. Știe și doamna Silvia Dinică, cea care se lamentează în articolul de față, dar nu-i pasă. Consideră că problema e dosarul cu șină, nu ineficiența programului.
Ligia Deca 2. Cum se face ca reformează învățământul doar persoane care nu au predat o ora în viata lor? Sindromul fotbal, e plina tara de antrenori care nu au jucat un meci în viata lor. Stimata doamna, a aflat din ziare, s-a cutremurat, a întrebat la minister, a făcut corelații statistice între abandonul școlar și PSD. Minunat. A călcat în vre-o școală? A stat de vorba cu elevii și profesorii sa vadă ce probleme au? Nu, dar a propus legi sa reformeze ceea ce cunoaște doar din presa… Vrei sa omori un popor? Distruge-i educația. Cum? Pune niște nepricepuți sa o reformeze…
Cazul 1. Tatăl fetei: „E vina mea că a murit mama şi am rămas, trebuie bani de haine, de toate. Aş vrea să meargă la scoală, ei îi place mult. Îi place școala, dar de ce nu ne ajută mai de sus ca să poată să meargă mai departe fetița? Înseamnă că rămâne pe loc. România ce are nevoie? Numai cum sunt eu – a, b și c? Măcar fetița să meargă mai departe. Aș dori.”
Cazul 2. Ne prezintă două fetițe de 11 și 10 ani, prima fiind… mătușa celeilalte. Le tot înscrie în fiecare an la școală, le-a ajutat cu rechizite și haine, le-a dat bani pentru construirea unei încăperi cu acoperiș, pentru că nici pe ăla nu îl avea familia numeroasă, și fetele tot nu au ajuns la școală.
Dar sigur, e de vină dosarul. Hai că am găsit singura și cea mai importantă problemă.
Până când nu crește nivelul de trai, A Doua Șansă (sau a zecea) nu vor avea niciun spor, indiferent unde e organizat programul și cum se face înscrierea. DACĂ se face. În primul caz, tatăl așteaptă să vină cineva la el, să i se dea, să i se facă. În al doilea, li s-a dat, li s-a făcut… dar tot n-au venit. Trageți singuri concluziile.
Ministerul ar fi trebuit să….
Și am terminat discuția.