Zilele acestea, Guvernul face din nou pe genunchi un buget care nu acoperă nevoile țării. Un buget al unei coaliții care nu arată nicio grijă pentru cetățeni, pentru copii. Am așteptat mulți cu suspans – deși finalul era previzibil – să vedem câți bani va primi educația. Până acum ne-am uitat cu jind la cei 6% din PIB promiși, care nu au devenit niciodată realitate. Pentru bugetul anului 2024, Guvernul avea o nouă țintă de respectat, proaspăt scrisă în legile Educației – 15% din bugetul general consolidat. O nouă promisiune nerespectată.
Dar dincolo de procente și cifre se află oameni, vieți care depind de o educație de calitate. Ce se va schimba pentru un copil care termină școala în „România Educată”? Nimic. Ce va rămâne din promisiuni la primul buget al Educației de după adoptarea noilor legi? Nimic. României Educate a fost dovedită a fi o sintagmă goală de conținut, cu reformele aruncate la gunoi cu prima ocazie.
Cu o educație de calitate, corect finanțată, un tânăr ieșit de pe băncile școlii ar trebui să se poată descurca în viață. Să fie independent. Să poată câștiga un venit decent. Să fie un cetățean activ, atent la ce face statul. Să contribuie la o societate în care să-i placă să trăiască. Dacă vine de la țară sau de la oraș nu ar trebui să schimbe asta. Dacă are sau nu dizabilități nu ar trebui să schimbe asta. Dar guvernanții de astăzi vor exact opusul – cetățeni obedienți, dependenți, cu griji prea mari pentru ziua de mâine ca să mai fie atenți la ticăloșiile lor.
Copiii merg la școală degeaba și singura lor șansă sunt meditațiile, dacă și le permit. Rezultatele la testele PISA ne-au arătat că suntem pe fundul prăpastiei. Ministerul nu recunoaște dezastrul. Ba mai mult, în ascunde sub preș. După cenzurarea rezultatelor PISA, un buget de subzistență este o nouă dovadă a nepăsării față de viitorul copiilor.
Degeaba se laudă politicienii guvernării cu un buget record. Dacă ne uităm pe cifre, și în acest an salariile profesorilor reprezintă cea mai mare parte din buget. Banii din PNRR reprezintă o altă parte consistentă. Iar dacă vorbim de salarii, profesorilor nu li s-au dat salarii, așa cum tot trâmbițează guvernarea. Profesorii și-au luat singuri salariile, în stradă. Și după cea mai mare grevă din ultimii ani, Guvernul încă îi duce cu zăhărelul.
Fără o schimbare profundă a ceea ce învață elevii, fără manuale noi, fără școli moderne, fără investiție în alfabetizarea funcțională, fără profesori de sprijin pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, fără investiții într-un mediu școlar sigur, școala este ca o Dacia 1310 cu rezervorul spart din care curge toată benzina. Nimic nu se va schimba și, mai devreme sau mai târziu, va ceda în plin drum.
Nota redacției: Silvia Dinică este membru al partidului USR. Opiniile sale nu reprezintă poziția redacției.