Articol de opinie semnat de Gabriela Mechea, director executiv al Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS)
Tehnologiile informatice și alte aspecte ale culturii digitale au schimbat modul în care oamenii trăiesc, lucrează și învață, având un impact enorm asupra formării și distribuirii cunoștințelor în întreaga lume. Cei mai puțin familiarizați cu lumea digitală sunt din ce în ce mai dezavantajați, iar necesitatea alfabetizării digitale este tot mai pregnantă, atât pentru o creștere a calității vieții individuale, cât și la nivel de economie națională. Una dintre măsurile pe care mizează țările dezvoltate în această direcție, necesară și în România, este introducerea orelor obligatorii de informatică în trunchiul comun al curriculei liceale, indiferent de profilul clasei. Vă prezint mai jos principalele motive care susțin această decizie:
Informatica este un instrument util și absolut necesar în toate domeniile vieții moderne
Indiferent care este domeniul spre care înclină un elev (artă, biologie, arheologie, chimie, medicină, matematică etc.), el va trebui să proceseze informații și date, astfel încât să le transforme în cunoștințe. Pentru o mai bună procesare a informației și pentru a ține pasul cu realitățile prezentului din ce în ce mai tehnologizat, procesarea sistematică a informațiilor este absolut necesară. Nu mai este suficient pentru un tânăr să știe a folosi anumite echipamente sau aplicații; în ziua de azi este necesar să înțeleagă atât cum funcționează soluțiile software cât și cum să le creeze (singur sau în colaborare cu alți specialiști) pentru a-și atinge scopurile. Cu alte cuvinte un elev trebuie să învețe cum să folosească informatica în domeniul care-l interesează.
De exemplu, un pictor folosește informații, culori și forme pentru a crea o pictură, iar informatica poate deveni un instrument la fel de util pentru actul artistic precum au fost secole la rând pigmenții, pensulele, spatulele, uleiurile sau pânzele. Un elev la un liceu de artă care dobândește noțiuni generale despre algoritmi, limbaje de programare, cod, tipuri structurate de date, etc. poate folosi aceste instrumente pentru a crea noi tipuri de artă și viitoare capodopere. Pe de altă parte, elevul de la profilul de istorie, de pildă, care va dobândi aceleași noțiuni generale, va ști cum să folosească informatica pentru a transforma datele și informațiile despre fenomene și evenimente din trecutul omenirii în cunoaștere.
Informatica nu trebuie înțeleasă ca fiind de interes doar pentru elevii de la profilul real, ci trebuie văzută ca un instrument util și absolut necesar în toate domeniile vieții și, prin urmare, pentru toate specializările. Pe scurt, această disciplină are un rol esențial în progresul omenirii. În zadar avem programatori excelent pregătiți dacă specialiștii din alte domenii, neînțelegând bazele informaticii, nu vor ști ce fel de soluții software să solicite pentru a progresa în propriile activități.
Alte țări au introdus deja Informatica în programa școlară de liceu
Marea Britanie a introdus informatica încă din 2014 în programa obligatorie de la clasele I-XII. În anul 2014 o organizație britanică numită Computing at School a modificat curricula de informatică punând accent pe știința calculatoarelor. În 2016, autoritățile britanice au lansat placa programabilă micro:bit, care a fost sprijinită mediatic masiv, inclusiv de către televiziunea națională BBC. Proiectul a fost susținut și de marile companii de IT, inclusiv de jucători din industria semiconductorilor, unde se lucrează în permanență cu cele mai moderne tehnologii. Aproximativ un milion de plăci au fost distribuite în școli imediat după lansare, iar procesul continuă și astăzi. Până acum au fost distribuite în jur de patru milioane de plăci programabile micro:bit în școli din Marea Britanie și alte țări, iar proiectul a luat amploare, servind și ca exemplu. Având această acțiune ca model, au fost și sunt dezvoltate numeroase alte dispozitive educaționale similare.
România a avut un start bun în 2017, când a introdus informatica în curricula elevilor de gimnaziu, în cadrul unei discipline care a combinat, din păcate, partea de informatică cu cea de TIC. În 2023, Ministerul Educației urmează să distribuie 216.000 de plăci programabile nextlab.tech în școlile gimnaziale din România, dotând astfel elevii cu dispozitive compatibile cu educația necesară pentru Industria 4.0. Însă, cu părere de rău trebuie să afirm că lucrurile au rămas la nivel de gimnaziu.
Introducerea informaticii în trunchiul comun de la liceu și chiar studierea disciplinei de către elevi din ciclul primar ar fi fost măsuri naturale de continuitate, însă nimic nu s-a întâmplat nici până acum, din cauza unor amânări constante. Între timp, alte țări precum Emiratele Arabe Unite, Coreea de Sud și China au urmat exemplul Marii Britanii, lansând programe pe scară largă de introducere a informaticii în școli.
Eșecul României în a introduce informatica în trunchiul comun din licee pune în pericol dezvoltarea industriei locale de IT și nu numai. Având în vedere că majoritatea activităților economice folosesc sisteme fizico-cibernetice avansate, putem spune, fără a exagera, că prin neintroducerea informaticii în trunchiul comun din planul cadru de liceu este pusă în pericol dezvoltarea României pe termen mediu și lung.
Românii sunt pe ultimul loc in Uniunea Europeană la competențe digitale
Educația în domeniul tehnologiei informației trebuie să reprezinte o prioritate întrucât ne adresăm uneia dintre cele mai mari provocări ale industriei de IT din România – lipsa specialiștilor IT, care încetinește progresul tehnologic și digitalizarea societății. Menționăm că țara noastră se situează pe ultimul loc la nivelul UE în ceea ce privește gradul de digitalizare a societății, conform indicelui DESI, ce integrează și o componentă de educație.
Raportul Comisiei Europene privind Indicele economiei și societății digitale (DESI) din 2022 arată că România se situează pe locul 27 din cele 27 de state membre ale UE. Creșterea anuală relativă a României este inferioară celei a țărilor similare, ceea ce indică faptul că politicile nu sunt convergente cu cele din restul statelor membre. Țara noastră a rămas în urmă în ceea ce privește o serie de indicatori ai dimensiunii capitalului uman, cu un nivel foarte scăzut de competențe digitale de bază în comparație cu media UE. Raportul DESI din 2021 arată că mai puțin de o treime dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani au competențe digitale cel puțin de bază, în timp ce 35% au competențe cel puțin de bază în materie de software. În comparație, media UE se situează la 58%.
Doar unul din cinci români are competențe digitale avansate, un procent insuficient pentru o țară care caută să se diferențieze prin industria IT, o industrie care se poate dezvolta, respectiv o țară cu deficiențe în alte zone, precum infrastructura. Referitor la capacitățile de utilizare a internetului, situația este și mai îngrijorătoare: abia unul din zece români are astfel de abilități. Nu putem dezvolta o societate digitală dacă oamenii nu sunt capabili să utilizeze aplicații. De asemenea, DESI vorbește și despre problema dezinformărilor propagate în mediul online, care au consecințe mai mari în țările unde nu există competențe digitale de bază.
De asemenea, dacă ne referim la acel Digital Intensity Index, o țară fără cetățeni cu competente digitale nu poate avea servicii digitale. Mai mult, aceste persoane nu vor putea avea joburi cu valoare adăugată mare sau nu vor mai avea joburi deloc. În aceste rapoarte, Comisia Europeană avertizează că o schimbare semnificativă a ritmului de pregătire a României în ceea ce privește competențele digitale este esențială pentru ca UE să atingă obiectivele deceniului digital privind competențele digitale de bază și specialiștii necesari în domeniul TIC.
Digitalizarea serviciilor publice și creșterea încrederii cetățenilor în instituțiile statului
Tehnologia digitală oferă țărilor un potențial semnificativ de a crește eficiența și furnizarea serviciilor publice și de a spori nivelul de transparență și încrederea cetățenilor în aparatul de stat. Acest lucru a devenit cu atât mai important cu cât multe dintre acestea continuă să se confrunte cu efectele pandemiei de COVID-19 și se străduiesc să obțină o redresare susținută și rezistentă.
Administrațiile publice trebuie să beneficieze de oportunitatea enormă de a valorifica instrumentele digitale pentru a optimiza managementul, furnizarea de servicii și capacitatea generală a statului, ceea ce duce la servicii publice accesibile și centrate pe cetățeni.
Cu toate acestea, însă, nu putem avea o administrație digitală dacă oamenii nu știu să utilizeze aplicațiile, dacă nu există suficienți specialiști pentru dezvoltarea și implementarea acestora, respectiv personal calificat în administrația publică. Astfel, ne întoarcem la necesitatea alfabetizării digitale încă de la vârste fragede.
Lipsa profesorilor pregătiți și conectați la noutățile domeniului
Profesorii sunt un element foarte relevant în această ecuație a alfabetizării digitale, însă avem probleme și la acest segment. În România există deja o lipsă acută de specialiști în domeniul IT, iar cei care aleg calea profesoratului (mai ales în privința informaticii, având în vedere ofertele salariale din mediul privat) sunt din ce în ce mai puțini. Pe de-o parte, pentru a crește volumul acestora trebuie să existe o bază cât mai mare de oameni care au competențe în IT. Astfel, cu cât avem mai mulți tineri specializați, care au competențe în IT, cu atât există mai multe șanse ca o parte semnificativă a acestora să urmeze o carieră didactică, la orice nivel. Practic, cu cât formăm cât mai mulți tineri în domeniul IT, cu atât crește baza de specialiști, din care o parte ar putea dori să devină profesori, lucru ce ar putea avea un impact in diminuarea lipsei de profesori de informatică/ TIC.
Pe de altă parte, cei care activează deja în domeniu trebuie stimulați și apreciați. În acest sens, întrucât educația reprezintă unul dintre pilonii săi strategici, ANIS (Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii) lucrează constant la menținerea unui parteneriat strâns și de durată între industria IT și mediul academic. În acest sens, Asociația a făcut pași concreți și a demarat un proiect unic de susținere a cadrelor didactice – Bursele ANIS, aflat deja la a cincea ediție – în care companiile din IT oferă sponsorizări de câte 5.000 de euro profesorilor de informatică. Urmărim, astfel, stimularea abilităților de predare ale acestora, respectiv încurajarea studierii tehnologiilor emergente și introducerea unor metode inovative de predare, atât în facultățile de tehnologie, cât și în universități non-IT.
În concluzie, introducerea orelor de informatică în curricula comună la nivel liceal reprezintă un pas sigur pe care îl putem face astăzi spre dezideratul unei Românii viitoare competente și prospere, în care educația tehnologică timpurie reprezintă un factor cu o deosebită importanță în digitalizarea societății.
—————–
Nota: Opiniile aparțin autorului și nu reflectă în mod necesar poziția sau opinia redacției.
Foto: © Lightpoet | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.