Credeam că Septembrie 2020 a fost cel mai îngrozitor început de an din istoria mea de director.
- Articol de opinie semnat de Alina Dumitrache, director de școală privată.
Încep al doisprezecelea an de directorat. Și prima clasă a XII-a la liceu. Eu și ei, pare că dăm examenul de maturitate în același timp.
Eu speram că m-am maturizat. Știți meme-urile acelea cu Hold my beer? Cam așa e la noi în școli. Când crezi că le-ai văzut și auzit pe toate, mai face ministerul câte o surpriză.
De 12 ani încoace îmi chem profesorii la școală cam cu 3 săptămâni înainte de începere. Pentru că, în medie, cam atât avem nevoie să ne intrăm într-un ritm de muncă, să creăm planuri, să ne ascultăm unii pe ceilalți, să mai scriem niște proceduri și să fim fresh în același timp.
Anul acesta începem școala mai devreme. Zis și făcut. Ne-am obișnuit, mai ales psihic, cu noutățile, facem glume, pe alocuri, ca să destindem atmosfera de incertitudine. Realitatea, însă, este una dramatică.
A te juca cu detaliile unor sute de mii de profesori și ale 3 milioane de copii, punând liderii lor în situația penibilă de a ridica din umeri la întrebări pertinente, în timp ce încerci să educi o Românie întreagă, ca mai apoi să îi dai în cap cu toată calitatea, mi se pare o crimă.
De fapt, doamnelor și domnilor, cuvintele nu sunt alese aleatoriu.
Când România se îmbolnăvește direct în educație, e cu metastaze în toate celelalte domenii.
Adevărata dramă este aceea că suntem puși în fața faptului împlinit, în cea mai mare criză de personal din câte am cunoscut eu, încercând din răsputeri să ne facem treaba cât mai bine, blamați fiind din toate direcțiile.
Când oamenii buni ajung să-mi spună Oricum ne străduim degeaba, știi sigur că drumul nu e spre bine.
Reformele nu sunt comode. Și pot înțelege ambele părți: ministerul care zice, pe de-o parte: trebuie să începem de undeva. Pe de altă parte, școlile, cele care duc reforma la capăt au nevoie de mult mai mult. Mai ales informații, mai ales timp de procesare, dar mai presus de toate: avem nevoie de raportare ca la niște profesioniști. Dacă ni se cere să facem treabă grea, de schimbare, de expertiză, de motivare, de susținere, de calitate, important este să ni se dea încrederea și demnitatea unor profesioniști, care pot duce la bun sfârșit ceva început.
Citeam undeva că dacă vrei să fii iubit de oameni, vinde înghețată, în niciun caz nu alege rolul de lider.
Multe au fost zilele din viața mea de director de școală în care am fost aducătorul de vești proaste, în care mi-am enervat oamenii cu unele decizii pripite, altele nedocumentate. Cu toate acestea, singurul aspect care m-a ajutat să trec peste reacții și greutăți a fost…comunitatea.
Iar criza despre care vorbeam mai sus este că școlile noastre nu au loc și timp să devină comunități. Iar profesioniștii care ar trebui să se ocupe de acest lucru, sunt de multe ori scoși la tablă de mai marii lor, umiliți, tratați ca niște copii și certați pentru neajunsuri, pe care nimeni nu le poate rezolva peste noapte.
Vreți vindecare și deziderate de tip România educată?
Lucrurile sunt simple, dar nu simpliste:
Ceea ce semeni, aceea culegi.
Cât timp semănăm incertitudine, ridicat din umeri, decizii pripite și lipsă de transparență, e absurd să așteptăm o recoltă bogată.
Eu mă întorc la treabă. Că oamenii au întrebări multe și noi trebuie să ținem un Consiliu Profesoral. Mă întreb dacă o să mai apară vreo schimbare. De fapt, nu mă mai întreb nimic. Ne-am obișnuit deja să se schimbe regulile în timpul jocului. Și să fim puși în fața faptului împlinit.
Au obosit oamenii buni. Contează?
____
Despre autor:
Alina-Cristiana Dumitrache este doctor în științele educației și fondatorul primei școli de inspirație finlandeză din România, începând cu 2010. În momentul de față conduce Liceul Româno-Finlandez, care găzduiește 897 de copii, de la 2 la 18 ani.
Nota redacției: Opinia exprimată aparține autorului și nu reprezintă neapărat opinia redacției.
Redacția
R.P.
Mihai Peticilă
Raluca Pantazi
11 comments
Drama din cancelarie constă în profesori împovărați și epuizați de multe hârtii inutile pe care trebuie să le facă.
Invatamantul privat = calitate? Nu exagerati? Cate scoli private sunt in tara si cate depasesc scolile de stat?Ce copii frecventeaza scolile private si ce copii frecventeaza scolile de stat? Scolile private ar admite elevi buni si foarte buni dar care nu au mijloace de trai care sa le permita frecventarea scolilor private? La toate nivele putem vorbi de calitate in invatamantul privat? Ce parere aveti de facultatile private? Sunt intrebari la care as dori sa dati un raspuns.
Aveți dreptate. Școlile private sunt doar organizații full profit și de aici trebuie înțeles ca accesul copiilor buni dar fără posibilități la aceste scoli private dubioase după părerea mea, este practic interzis… Aici părinții comanda profesorii executa…. Am avut colegi care au predat la astfel de scoli. Gradele nu sunt recunoscute financiar. Grila de salarizare e mizera…. Dupa părerea mea școlile de tip finlandez trebuiesc lăsate sa se autofinanțeze și cu siguranță acestea ar înceta sa mai existe
Cred că este prea blând și prea decent articolul. Educația de stat nu va deveni calitativă decât peste 20 de ani dacă, și numai dacă, se renunță imediat la comercializarea manualelor, la concentrarea pe salarizarea profesorilor, la reforme peste reforme.
E un haos ca in capul lui ,,Tâmpeanu,,.
Conducerea unei scoli private nu poate decat sa fie nemultumita de reforne care duc la imbunatatirea si cresterea nivelului in invatamantul de stat. Ea conduce un business care isi pierde din vad pe masura ce alternativa publica tinde sa devina competitiva sau macar suportabila.
Este un articol scris exact pe realitatea cruntă din acest sistem.
Cu stimă si respect doamna sau domnisoara Alina, concurența aduce rezultate remarcabile dacă o respectăm si o apreciem.
Felicitări doamnei care a gândit si a scris acest articolul respectiv .Incertitudinea în timp este moarte sigură a tot ce există!
Lauda este ca un îngrășământ !
Acest ministru de doi lei ca și ceilalți de fapt ,merg pe varianta….”Dezbină si vei conduce ”
Ca idee…traiesc de 23 ani cu un cadru didactic în aceiasi casă si cunosc destule metehne ale acestui sistem în moarte clinică.
Apropo ,învatamantul de stat nu a început încă nimic într-o direcție bună să poată fi concurența învățământului privat..Din contră îl bulversează si pe acesta…Asta nu înseamnă că nu avem cadre didactice profesioniste ,chiar avem ,doar că ,nu sunt apreciate si mai mult sunt denigrate si de fapt ele au nevoie de putere de influență din partea opuniei publice si a celor implicati direct.
De la ce etaj al ministerului postati?
Vai, vad aici ascuns chipul unul profesor ascuns de poalele partidului. Invatamantul de stat este haotic si, tot ce face statul, este sa incerce sa strice ce fac cei din invatamantul privat. Stiu profesori la stat
foarte dedicati elevilor lor si acolo se vad rezultate fabuloase, da. Ii felicit pe cei din privat ca au taria sa renunte la elevii care nu vor sa invete, elevi care spun ca parinti lor platesc, deci…
Reprezintă și opinia noastră,dacă a redacției nu.
Ne dorim cu toții directori cu capul pe umeri și conștienți de ce se întâmpla ,nu lingăi care in orice situație pupa mâna care le-a dat mandatul.