M-am mirat cu mâna pe inimă să văd că ministra Ligia Deca, după multe luni de absență chiar și în condițiile unor scandaluri publice uriașe, iese pentru prima oară de când este condusă de Marcel Ciolacu să facă o conferință de presă zilele acestea. Ceva părea să fie suspect de important pentru Minister și nu înțelegeam exact ce.
În conferința de presă, doamna ministru a anunțat o parte din modificările pe care Guvernul se pregătește să le facă la Legile Educației, deja a treia rundă de modificări aduse la legile nou-nouțe – astăzi deja devenite ciorne ilizibile și ilogice.
Evident doamna ministru s-a concentrat convenabil în anunțuri pe burse școlare, pe monitorizarea video din școli, pe decontarea transportului elevilor cu CES, reintroducerea informaticii (uitată în graba batjocurii cu care a fost făcută legea) și a lăsat nemenționat cel mai mare elefant din cameră. L-am descoperit abia când ministerul a pus în transparență această ordonanță: https://edu.ro/cons_pub_40_2024_proiect_OUG_mod198_193
Cele mai toxice și periculoase prevederi sunt cele legate de liber la jaful banului public, prin adăugarea neconstituțională a posibilității ca rectorii și administratorii de domeniu public să decidă asupra (atenție, urmează cuvânt pompos nespecialiști) dreptului de „superficie”. Rog citiți până la capăt, ca să înțelegeți bine dimensiunea ticăloșiei.
Să începem simplu, cu definiția: Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință (Așa cum este definit în Codul Civil la articolul 693).
Prin ordonanța doamnei Deca, articolul 152 aliniatul (5) al legii învățământului superior se modifică și va avea următorul cuprins: ”(5) Drepturile subiective ale instituţiilor de învăţământ superior asupra bunurilor din domeniul public al statului pot fi drepturi de administrare, de folosinţă, de concesiune, de superficie ori de închiriere, în condiţiile legii.”
Problema este simplă chiar dacă include niște termeni tehnici: Conform Constituției, conform Codului Administrativ și al Codului Civil, exercitarea modurilor de punere în valoare a proprietății publice a statului se poate realiza prin următoarea enumerare de proceduri: concesiune / dare în administrare / folosință gratuită / închiriere. Aceste drepturi nu se pot confunda cu dezmembramintele dreptului de proprietate privată (uz, uzufruct, superficie, abitație, servitite).
Doamna Deca, fie din inconștiență, fie din complicitate, enumeră în – Legile Educației! – o componentă a dreptului de proprietate privată în rândul drepturilor subiective pe care universitățile le vor putea avea asupra domeniului public! Alo! Ce facem doamna Deca? Ați terminat legile educație (în sensul că le-ați făcut praf) și acum vă mutați să faceți ordine în drepturile de proprietate?! V-ați consultat cu cineva înainte de asta? Întreb de juriști constituționali nu de rectori, că ce vor unii dintre rectorii ăia ajunși la 4 mandate deja știm cu toții!
Vă reamintesc că forma actuală a Legii Învățământului Superior 199/2023 (aia pe care o tot protejați în timpul dezbaterilor parlamentare prin sintagma obsesiv repetitivă „susținem varianta propusă de Guvern”) – enumeră astăzi corect și constituțional aceste drepturi – Drepturile subiective ale instituţiilor de învăţământ superior asupra bunurilor din domeniul public al statului pot fi drepturi de administrare, de folosinţă, de concesiune ori de închiriere, în condiţiile legii.
Aberația ministerului educației continuă cu:
„Instituțiile de învățământ superior pot solicita acordarea dreptului de superficie pe terenurile aflate în domeniul public al statului român /al unității administrativ teritoriale, în scopul implementării de proiecte de infrastructură cu finanţare din fonduri externe nerambursabile sau din venituri proprii ale acestora. Dreptul de superficie se constituie cu titlu oneros, pe bază de convenţie, pe o durată de
- 99 ani, în condiţii financiare aprobate prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerului Educației la propunerea instituției de învățământ superior.”
Haideți să vă explicăm noi, doamna ministru că, în primul rând, strict juridic, nu se pot inventa alte moduri de punere în valoare a proprietății publice a statului raportat la art. 136 alin. (4) din Constituție.
În al doilea rând, cel mai probabil miza dumneavoastră și a CNR – Clanul Rectorilor din România – este aceea de a crea o nouă structura juridică prin care să se eludeze procedurile de licitație publică prevăzute în cazurile modurilor de punere în valoare a proprietății publice reglementate de codul administrativ.
Deci, dacă o primărie are un teren bun pe care o universitate vrea să construiască un cămin sau un centru, acea primărie în loc să mai facă licitație pentru valorificarea terenului, va putea oferi unei universități dreptul de construcție pe acel teren, la o valoare arbitrară stabilită prin Hotărâre de Guvern la inițiativa cui? Da, la inițiativa Ministerului Educației care propune această ticăloșie fără seamăn acum.
Am spus și susțin că acest tun imobiliar este mai mare decât Romexpo – unde 46 de hectare de teren din domeniul public se pregăteau de PSD și PNL să fie transferate la Camera de Comerț pentru ca dezvoltatori imobiliari să construiască 14 turnuri de până la 42 de etaje. Valoarea jafului public (bani pierduți de stat) era atunci de jumătate de miliard de euro.
Dacă această ordonanță trece în forma propusă de Ministrul Deca, vorbim de eludarea în timp a multor miliarde de euro prin ocolirea licitațiilor și înlocuirea lor cu proceduri netransparente intermediate de Minister. Iar în această nouă lume creată de ordonanță – baronii universităților ies din campusurile lor și devin latifundiari și samsari imobiliari pe orice bucată atractivă din domeniul public al statului.
Obligația noastră, a opoziției și a tuturor oamenilor cinstiți, este să vă oprim, doamna Deca, din a distruge statul cu totul. Și, stați liniștită, o vom face!
Op-ed: Ștefan Pălărie este senator, membru al partidului USR, membru în Comisia pentru Învățământ a Senatului României.