OECD: Sprijiniți educatorii cu exemple clare despre cum să pună în aplicare curriculumul nou și investiți mai mulți bani în educația timpurie. România este ultima în Europa la procentul din PIB alocat

Învățământul preșcolar din România are enorm de recuperat față de cel al altor țări europene, mai ales când vine vorba de nevoile și necesitățile copiilor, părinților și personalului didactic. Concluzia se detașează din analiza cerută de Președinția României și realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, pentru susținerea politicilor de educație timpurie din programul România Educată. La ora actuală, Guvernul României alocă pentru educația timpurie doar 0,36% din PIB – considerabil mai puțin decât media UE (0,59%) și la jumătate față de media țărilor OECD (0,8%).

• Experții Organizației pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) au elaborat la solicitarea președintelui Klaus Iohannis și cu finanțare europeană 4 documente de politică publică pe “tematici esențiale pentru reforma sistemului de educație românesc”, după cum a anunțat administrația prezidențială în ianuarie
• Cele patru domenii pe care se concentrează diagnoza OECD sunt cariera didactică, managementul școlar, echitatea și educația timpurie
• Deși președintele Iohannis a lansat încă de pe 29 ianuarie 2020 cele patru documente de politică publică realizate de OECD la solicitarea sa, până la ora actuală Edupedu.ro a putut identifica doar versiunea în limba engleză a rapoartelor; nu este clar dacă administrația are în vedere facilitarea accesului la aceste documente educatorilor, directorilor, inspectoratelor școlare, părinților sau “destinul” lor s-a încheiat odată cu discursul susținut de Andreas Schleicher – Directorul Directoratului pentru Educație al OECD – la Cotroceni

Edupedu.ro a tradus cele mai importante informații din Raportul OECD privind educația timpurie (care cuprinde copiii între 0 și 6 ani) din România, care include atât analiza internațională, cât și propuneri de modificare.

Competențele esențiale necesare personalului din învățământul timpuriu (educatoarele din creșe și grădinițe) – potrivit raportului OECD pentru România

În România, 88% dintre copiii cu vârste de până la 6 ani sunt înscriși în învățământul preșcolar, față de media UE, de 95%.

Cheltuielile alocate învățământului timpuriu, ca procent din PIB sunt:

• România – 0,36%

• Media UE – 0,59%

• Media OECD – 0,8%

Recomandările OECD pentru România vizează în primul rând creșterea bugetului pentru învățământul din creșe și grădinițe, să fie mai bine informați părinții cu privire la învățământul timpuriu și să fie analizată posibilitatea de asigurare pentru oricine a accesului la acest tip de educație, acesta fiind un drept legal. Organizația internațională propune să se asigure ore de program și locuri pentru creșe și grădinițe în zone accesibile pentru părinți; să definească responsabilități pentru actori terți, precum cei din serviciile sociale și de sănătate.

Recomandări OECD privind curriculumul preșcolar:

Din experiența internațională, programele pentru învățământ preșcolar trebuie să fie echilibrate în funcție de abilitățile copiilor și de dezvoltarea lor socio-emoțională, astfel încât să fie sprijinită tranziția către școala primară.

Pentru România, recomandarea specifică este aceea de a sprijini personalul din învățământul timpuriu cu exemple clare despre cum să pună în aplicare curriculumul nou, echilibrat; să fie revizuită periodic alinierea curriculumului la primii ani de școală primară.

Recomandări OECD privind personalul:

Să dezvolte profile de competență pentru personalul învățământului timpuriu, la fiecare nivel; să fie analizată introducerea unor mecanisme de asigurare a calității (precum acreditările); accent pe dezvoltarea competențelor esențiale.

Experții internaționali stabilesc în propunerea de politică publică 3 priorități pe care autoritățile române ar trebui să le pună în aplicare astfel încât să înceapă reforma învățământului preșcolar.

Prioritatea 1 – Îmbunătățirea accesului la educație timpurie

În România, rata înscrierilor a crescut, mai ales în rândul copiilor preșcolari, dar rămâne sub media UE și sub obiectivele stabilite la nivel național. În 2016, conform Eurostat (2017), 88,2% dintre copiii cu vîrste de 4-6 ani erau înscriși în învățământul preșcolar. Media ascunde, însă, variații mari – e mai puțin probabil să fie înscriși copiii din zonele rurale (rată de 85%, comparativ cu 97,4% la oraș), la fel și copiii din comunitățile de romi (în 2016, 38% dintre copiii romi cu vârste de 3-6 ani erau înscriși).

În România, participarea copiilor la educația ante-preșcolară (în creșe) este foarte scăzută – doar 15,7% dintre copiii de 0-7 ani erau înscriși în 2017 (cf. Comisia Europeană, 2019). În această categorie, disparitățile sunt și mai pronunțate: peste 90% dintre creșe sunt situate în zone urbane, în zonele rurale existând, cu totul, 27 de creșe. În 2014, 89% dintre copiii încriși la acest nivel erau români, comparativ cu 3% romi.

Impactul potențial: creșterea ratei de înscriere în instituții de învățământ timpuriu poate îmbunătăți pe termen lung rezultatele școlarilor – educaționale, sociale, economice. Există studii concludente care arată că învățământul timpuriu are un impact mai mare decât orice altă etapă academică asupra succesului pe care copilul îl are la școală și asupra bunăstării sale sociale și emoționale. Datele PISA arată că educația timpurie are impact asupra rezultatelor copiilor chiar și la vârsta de 15 ani.

Pe de altă parte, studiile arată că cei care urmează programe de învățământ timpuriu timp de un an au rezultate mai slabe decât cei care nu urmează deloc sau urmează mai mult de un an. Acest lucru sugerează că trebuie încurajată participarea de durată la învățământ timpuriu.

În România, clasa pregătitoare are un impact benefic asupra scăderii abandonului școlar în primele clase.

Există programe care vizează îmbunătățirea accesului pentru copiii din categorii vulnerabile sau comunități dezavantajate, dar, în acest caz, deși există un progres, obiectivul de participare – unul din cinci copii să meargă la grădiniță – nu au fost atinse, iar rata de înscriere rămâne sub nivelul de referință european de 95%.

Întărirea participării la învățământul timpuriu poate ajuta România să-și atingă obiectivele de a reduce abandonul în primii ani de școală și să îmbunătățească alfabetismul funcțional.

Studii la nivel internațional arată alte beneficii pe care le-ar avea România prin creșterea participării la învățământ timpuriu, precum un nivel mai ridicat al participărilor femeilor la piața muncii.

Posibile metode a creștere a participării la învățământul timpuriu

O strategie folosită de diverse țări pentru a crește acoperirea învățământului timpuriu este extinderea furnizorilor privați. Susținerea limitată a învățământului timpuriu prin investiții publice ar putea avea efecte nedorite, dar creșterea cheltuielilor publice, pe când o investiție semnificativ mai mare este explicația pentru care accesul la învățământ timpuriu a crescut în rândul țărilor OECD. Pentru a evita dezvoltarea unui sistem în doi pași, OECD recomandă să fie avută în vedere alocarea de fonduri publice pentru servicii private.

Date fiind investițiile limitate ale României în învățământul timpuriu, la ora actuală, ar putea să dezvolte drepturi și beneficii țintite pentru anumite categorii sau să ofere acces gratuit care depinde de contextul familial.

Deși obiectivul ultim al României ar putea fi acela de a acorda copiilor acces deplin, oriunde și oricât, la învățământ timpuriu, în funcție de dorința părinților, infrastructura actuală în domeniu nu ar putea susține acest obiectiv în anii următori. România ar putea beneficia de pe urma fondurilor UE pentru a îmbunătăți infrastructura în domeniu.

În România se aplică deja, dar ar putea fi întărită o abordare integrată a învățământului ante-preșcolar și al celui preșcolar.

Pentru România, o provocare este creșterea nivelului de participare la învățământul timpuriu pentru copii din medii dezavantajate, precum cei din comunități sărace sau reprezentând minorități etnice, în special comunitatea romă. Alte țări OECD au apelat, în acest sens, la dezvoltarea de servicii extinse care să răspundă nevoilor copiilor din medii dezavantajate.

Prioritatea 2 – Dezvoltarea curriculumului pentru învățământul timpuriu

Impact potențial: Când primele experiențe de învățare ale copilului sunt pozitive, acest lucru întărește încrederea în propriile abilități și o atitudine pozitivă față de procesul de învățare. Acest lucru este deosebit de important în România, având în vedere rata ridicată de abandon în primele clase. În plus, modele bine concepute de curriculum în învățământul timpuriu pot ajuta la combaterea analfabetismului funcțional.

Recomandări: Documentul OECD evaluează preponderent pozitiv practicile și reglementările românești în domeniu și face câteva recomandări de îmbunătățire punctuală a acestora.

Prioritatea 3: Dezvoltarea de competențe și calificări pentru profesioniștii din învățământul timpuriu

Impact potențial: România se confruntă cu o serie de provocări privind educația inițială și cea continuă pentru personalul din învățământul timpuriu. Printre acestea:

• diversitatea de căi ce pot fi urmate pentru a te angaja în domeniu, în special pentru învățământul ante preșcolar;
• diferențele mari între competențele profesionale și conținutul programelor educaționale inițiale;
• absența unor calificări clare pentru personalul care lucrează cu copii de până la trei ani.

Având în vedere că, în elaborarea unei educații timpurii de înaltă calitate, personalul este cel mai important factor, eforturile de a soluționa aceste probleme ar putea avea un impact major asupra calității educației timpurii în România.

Posibile măsuri de îmbunătățire a situației:

Identificarea competențelor profesioniștilor din învățământul timpuriu. Obiectivul este susținut prin programul România Educată, lucru important în special pentru angajații care lucrează cu copii cu vârste de până la 3 ani.

Rolul mai important acordat competențelor pentru angajații din învățământul timpuriu reflectă înțelegerea că angajații bine pregătiți, educați sunt factorul cel mai important.

Printre competențele esențiale necesare personalului din învățământul timpuriu: înțelegerea dezvoltării copilului, abilitatea de a realiza medii de învățare stimulatoare, abilitatea de a lăuda, de a liniști și de a fi receptivi la copii, cooperarea cu părinții și responsabilitatea de a se dezvolta profesional.

Pentru a dezvolta o abordare unificată a învățământului timpuriu, pentru personalul din domeniu, România ar putea avea în vedere: să lege competențele profesionale de educația inițială a angajaților; mai multă coerență în pregătirea inițială a personalului din mediul preșcolar; să dezvolte pregătirea inițială a celor care lucrează cu copii de până la 3 ani; să stabilească standarde înalte pentru cei care doresc să lucreze în domeniu; să stabilească procese de dezvoltare profesională continuă pentru angajații din învățământul timpuriu.

• Întreg documentul poate fi consultat aici, în limba engleză

Amintim că de la momentul lansării documentelor – 29 ianuarie 2020 – și până în prezent, niciun reprezentant al Administrației sau al Ministerului Educației nu a mai vorbit în spațiul public despre aceste rapoarte realizate de OCDE.

Rapoartele comandate de președinte au fost anunțate la Cotroceni, în cadrul unei conferințe susținute ca parte a proiectului prezidențial “România educată”, la care a fost prezent Andreas Schleicher, Directorul Directoratului pentru Educație al OECD și unul dintre cei mai reputați specialiști în educație din lume, fiind cel care coordonează testările internaționale pe Educație ale OECD – PISA, TALIS, PIAAC.

Andreas Schleicher, OECD: În România, tratați profesorii de liceu mult mai bine decât pe educatori și pe învățători, deși este mult mai ușor să te descurci cu elevii de la liceu. Educația timpurie este mult mai valoroasă

Ce este educația timpurie

Educația timpurie cuprinde copiii între 0 – 6 ani și este formată din creșă (0-3 ani) și grădiniță (3-6 ani).

Sistemul național de învățământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri – potrivit Legii educației, articolul 23:

• a) educația timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0-3 ani) și învățământul preșcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare;
• b) învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I-IV;
• c) învățământul secundar, care cuprinde:
  (i) învățământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-VIII;
  (ii) învățământul secundar superior care poate fi:
  – învățământ liceal, care cuprinde clasele de liceu IX-XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocațională și tehnologică;
  – învățământ profesional cu durata de minimum 3 ani;
• d) învățământul terțiar nonuniversitar, care cuprinde învățământul postliceal.

Imagine de _Alicja_ de la Pixabay

Citește și:

• Klaus Iohannis, despre urgențele din educație: introducerea unei specializări distincte pentru pregătirea cadrelor didactice și educația antepreșcolară. “Câteva urme de metodică și pedagogie și un nivel redus de practică nu pot substitui o educație direcționată strict către formarea profesorilor”

• Grădinița și liceul obligatorii, o măsură bună sau nu? Mircea Miclea: În UE, doar Ungaria începe învățămîntul obligatoriu la 3 ani

• DOCUMENT Curriculumul pentru grădiniță a fost schimbat, cu 3 săptămâni înainte să înceapă grădinița. Opționalele intră în normele educatoarelor

• Dezvoltarea copiilor în creșă și la grădiniță: Care sunt indicatorii pe care îi vor urmări educatoarele, prin noile fișe de progres al copilului cuprinse în curriculumul de grădiniță