OECD: Soluții posibile pentru stresul profesorilor – una dintre cele mai mari probleme ale școlii în pandemie. Cazul special al profesorilor din România

Stresul la care sunt supuși profesorii care trebuie să predea în condiții de pandemie este una dintre cele mai mari provocări prin care trec în prezent sistemele de învățământ, arată un raport nou OECD, bazat pe studiul internațional realizat în rândul profesorilor înainte de pandemie, TALIS 2018. OECD argumentează că stresul asociat muncii este una dintre cauzele majore de renunțare la meserie, dar că acest risc este diminuat de intervenții pe care statele pot să le facă: mai mult sprijin, inclusiv stimulente pentru dezvoltarea profesională continuă, dar și o participare mai mare în deciziile la nivel de școală. Situația profesorilor din România este, însă, una specială, după cum rezultă din raport.

• OECD precizează că nu are date actualizate legate de nivelul de stres asociat muncii de profesori sau despre satisfacția muncii în timpul crizei Covid-19. Dar apelează la datele TALIS 2018, deci ale unui studiu realizat înainte de pandemie, în rândul profesorilor de gimnaziu, ce arată corelațiile dintre acești factori și dorința profesorilor de a continua munca sau de a renunța la slujbă.

Analiza arată că:

• La nivel OECD, e mult mai puțin probabil ca profesorii mulțumiți de condițiile de angajare să vrea să părăsească profesia în următorii cinci ani, pe când profesorii care sunt supuși unui nivel ridicat de stres în câmpul muncii e mult mai probabil să o facă.
• În 2018, în medie la nivel OECD, schimbările de regulamente și sarcini reprezentau o sursă de stres pentru 41% dintre profesori
• Potrivit TALIS, participarea la guvernanța școlară este asociată unei satisfacții mai mari față de condițiile de angajare pentru profesorii din cele mai multe țări OECD.

OECD pune aceste lucruri în contextul schimbărilor rapide și majore prin care au trecut școlile și profesorii lumii în timpul pandemiei. În acest sens, îndeamnă sistemele de educație să apeleze la două tipuri de măsuri, pentru a-i susține cadrele didactice și pentru a crește satisfacția acestora față de munca pe care o depun:

• Participarea personalului didactic la deciziile școlii – profesorii să simtă că pot avea un rol în mersul lucrurilor, pot avea inițiativă;

• Sprijin pentru dezvoltarea profesională continuă a profesorilor, care poate veni sub multiple forme, de la stimulente financiare la rambursări, sporuri salariale, furnizarea de materiale, reducerea timpului de predare etc.. În acest caz, OECD notează că printre soluțiile existente, în condițiile de pandemie, se numără seminariile, conferințele și alte evenimente online pentru profesori.

Or, cum apar profesorii din România în analiza OECD, pe baza studiului pre-pandemie?

Asocierea între stresul la locul de muncă și intenția de abandon: OECD arată că e mult mai probabil ca profesorii care suferă de stres puternic la locul de muncă să își exprime intenția de a abandona meseria.

La acest capitol, România “iese din grafic” – profesorii prezintă cea mai puternică asociere între stres și dorința exprimată de a renunța la meserie.

Asocierea dintre mulțumirea față de condițiile de angajare și lipsa intenției de abandonare a profesiei: OECD arată că e mai puțin probabil ca profesorii mulțumiți de condițiile de angajare să afirme că doresc să părăsească profesia.

Aici, România se încadrează perfect în media OECD.

Dar, când vine vorba despre asocierea între schimbările de regulamente sau cerințe la care profesorii trebuie să răspundă și nivelul de stres, România – țară care a trecut neîntrerupt prin asemenea schimbări, ținând cont că a avut 23 de miniștri, plus miniștri interimari, în ultimele trei decenii – este iarăși caz aparte.

Întrebați dacă e un factor de stres considerabil sau mare să țină pasul cu schimbările de reguli și cerințe, doar unul din cinci profesori de gimnaziu din România au răspuns pozitiv, printre cei mai puțini la nivel OECD, unde media este de 41%, iar profesorii cei mai stresați de aceste schimbări reprezintă peste 60% din total în țări ca Malta, Franța, Portugalia sau Lituania.

Iar când OECD argumentează, pe baza datelor, că participarea la deciziile școlii și sprijinirea profesorilor pentru pregătirea continuă sunt asociate unei mulțumiri mai mari față de condițiile de muncă, raportul arată că această asociere, chiar dacă există și în România, este printre cele mai slabe din rândul țărilor analizate.

Raportul OECD – Integral aici

Photo 3797 © Melissa King – Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.