Educația sexuală așa cum se desfășoară ea, acum, în cele mai multe școli ale lumii este insuficientă și ar trebui să atingă unitar probleme de context social mai larg – de la bullying la violență domestică, de la consimțământ la consumul media, argumentează într-un nou raport pe teme de educație Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa (OECD). Apelul vine în condițiile în care România a ajuns să discute la nivel de Curte Constituțională o interdicție a referirilor la identitatea de gen în școli, iar educația sexual-sanitară a devenit minge de ping-pong legislativ între parlament și președinție.
La nivel național, abordarea temelor legate de sexualitate în școli a fost ținta unor acțiuni legislative care au produs consternare în mediile academice:
- La Curtea Constituțională este așteptat, încă, după multe amânări un verdict în privința unei legi de modificare a Legii educației, ce interzice în instituțiile de învățământ referirile la identitatea de gen. Cel mai recent, subiectul a fost amânat pentru ședința CCR din 16 decembrie. Interdicția a stârnit reacții puternice din partea comunității academice și chiar a unor raportori internaționali.
- Tot în 2020, noțiunea de “educație sexuală” a fost înlocuită, în lege, cu cea de “educație sanitară”. Dar în cele din urmă președintele a cerut Parlamentului să reexamineze legea care a produs această schimbare – și care a introdus obligativitatea obținerii unui acord scris al părinților pentru programe de educație sanitară.
La nivel internațional, lucrurile stau altfel, după cum reiese dintr-un nou raport OECD ce tratează rolul educației sexuale în școlile lumii, raport dat joi publicității. Acesta notează că, în cele mai multe țări, se face simțită o creștere a programelor de educație pe teme de sexualitate în unitățile de învățământ, evoluție “importantă”, dar insuficientă: la fel de importantă este, potrivit experților organizației internaționale, “abordarea contextelor sociale reale în care se dezvoltă relații, dar și normalitatea plăcerii contactelor afective și sexuale.” O astfel de abordare cuprinzătoare nu este numai aliniată intereselor și drepturilor copiilor și adolescenților, ci impune respect față de drepturile, demnitatea și siguranța tuturor indivizilor, arată documentul citat.
De ce spune OECD că este nevoie de programe mai ample de educație sexuală
OECD arată, în evaluarea sa, că educația sexuală în școli se dezvoltă constant având în vedere neajunsurile altor medii: acasă, copiii învață despre chestiuni precum dragostea, sexul, îngrijirea persoanală prin faptele părinților sau din lipsa acelor fapte. Dar multor părinți, în diverse medii, le poate fi greu să discute pe teme de acest fel cu copiii lor, de la chestiuni de sănătate la contracepție. Părinții se pot simți incomod sau pot crede că interlocutorii minori nu sunt pregătiți pentru astfel de subiecte, plus că pot manifesta idei preconcepute. Minorii pot, la rândul lor, să se simtă inconfortabil și să prefere alte surse de informare mai puțin sigure, sau să caute sprijin în comunități online în locul celor reale, unde se pot confrunta cu discriminări sau bullying.
OECD notează că principalele subiecte abordate în școli sunt cele legate de biologie, de reproducere și naștere, contracepție, boli cu transmitere secxuală și HIV. Raportul face trimitere la alte cercetări potrivit cărora tinerii care încearcă să practice abstinența, eventual în urma programelor educaționale care o încurajează, de multe ori eșuează și nu sunt împiedicați să aibă relații sexuale, ci să aibă relații sexuale sigure.
Situația în mai multe țări, ce subliniază diferențele dintre sisteme:
Pe lână aceste subiecte, arată documentul menționat, ar fi nevoie de o abordare extinsă care să includă unitar și alte domenii ce țin de siguranța individului și sănătatea lui și cea publică – de la căsătorie la plăcere sexuală, rolurile de gen, practicile de consum media, avortul, consimțământul, violența domestică, abuzurile, bullying-ul.
Raportul arată, între altele, că discriminarea pe criterii de sex și gen se poate manifesta începând chiar din școală, prin acte de bullying sau prin hărțuire sau abuz psihologic și fizic asupra unor copii. La nivel internațional, bullying-ul îi afectează la fel de mult pe băieți și pe fete, dar acestea din urmă pot deveni mai degrabă ținte pentru bullying ce vizează înfățișarea fizică.
OECD arată că, atunci când este oferită potrivit și cuprinzător, educația sexuală poate oferi:
- Informații științific corecte, adecvate vârstei, relevante cultural și sensibile la aspecte de gen, despre chestiuni sociale, cognitive, emoționale și fiziologice legate de sexualitate
- Ocazia de a explora valori, atitudini, drepturi și norme sociale și culturale ce au efect asupra relațiilor
- Ocazia de a obține abilități de viață, precum cele de comunicare sau de luare a deciziilor.
Dar pregătirea profesorilor pentru a oferi o astfel de educație rămâne o provocare, arată OECD, care arată că doar câteva țări îi pregătesc pe toți profesorii pentru a ști să abordeze chestiuni legate de sexualitate, în timp ce în cele mai multe țări sunt pregătite un număr limitat de cadre didactice. Iar situația este și mai complicată pentru abordarea tinerilor LGBTQ+, la nivelul statelor membre ale Consiliului Europei doar aproximativ jumătate (2) oferind unele programe de pregătire a cadrelor didactice în acest sens și numai patru având programe obligatorii de instruire a cadrelor didactice, în 2018 (Franța, Olanda, Norvegia și Suedia).