Titularizarea profesorilor în școli, adică cel mai mare concurs de angajare organizat anual în România și care în urmă cu o lună a scos 75.000 de posturi libere de profesori, „este doar o altă pârghie a puterii, cu ocazii de ploconire pe unde trebuie, cu înghesuiala disperată a celor care trec dincolo de gura pâlniei și rămân pe viață titulari în învățământ, chiar dacă unii sunt de-a dreptul abuzivi la catedră”. Analiza vine de la expertul educațional Oana Moraru, manager de școală particulară de peste 25 de ani, absolventă de liceu pedagogic și a Facultății de Litere de la Universitatea din București.
„Recrutez profesori de peste 25 de ani. Nu vă imaginați ce dezastru vine acum, în continuare, spre școli. De ce nu vorbim despre asta? Pentru că dinspre școli radiază cel mai mare bazin electoral, prin efectul de ecou de la profesori, la familii, la toate celelalte categorii profesionale. Dacă fiecare școală și-ar selecta profesorii, ar rămâne câteva numai în picioare – iar lucrurile acestea se știu și se evită de la un ciclu electoral la altul”, a atras atenția Oana Moraru, într-un interviu acordat Edupedu.ro.
Contactată de Edupedu.ro după ce OCDE – organizația cunoscută la nivel mondial pentru derularea testărilor PISA – a recomandat României din nou acum, în 2024, desființarea titularizării și angajarea profesorilor direct de către școli, Oana Moraru a explicat care sunt efectele concrete ale titularizării, cum arată profilul absolventului de facultate care vrea să se angajeze în învățământ și a trecut examenul de titularizare, cum își angajează profesorii școlile particulare, cum îi dau afară pe care nu au eficiență la clasă și care este soluția pe care o vede pentru ca școlile de stat și private să facă un management profesional eficient.
Oana Moraru a declarat pentru Edupedu.ro că, „pentru acreditarea unei școli particulare, este nevoie de un procent anume de profesori cu examen de titularizare. Pentru mine, ca angajator, acest examen este strict unul formal, dictat de lege, dar complet nerelevant pentru talentul, pregătirea și impactul real al profesorului la clasă. Știu profesori cu note peste 9 la acest examen, care sunt ineficienți la clasă, neconectați cu elevul, capabili de abuzuri emoționale. După cum știu oameni cu nota 6 care au rezultate excelente la clasă. Examenul în sine nu reușește să fie și un indicator al calității profesionale a omului care îl susține”.
Expertul educațional susține desființarea actualului examen de titularizare centralizat și lăsarea școlilor să își selecteze resursa umană. „Fiecare școală ar trebui să pescuiască singură în bazinul profesional al țării și să își selecteze oameni după reguli și valori proprii. Mă tem că lucrul acesta nu va fi niciodată permis de la centru – pentru că, sunt sigură, decidenții știu că, în sfârșit, se va vedea clar și dureros, toată situația dezastruoasă în care ne aflăm cu formarea profesorilor. Nu vrea niciun politician să ridice plapuma ca să se vadă în lumina zilei ce este sub ea. Amestecând acum tot felul de oameni întâmplător pe la școli, pe posturi ascunse sau date pe sub masă – distragi atenția către alte așa-zise probleme, creezi frică și dai greutate unui examen aberant – exact cât este nevoie să nu avem marea discuție despre cât de nepregătiți vin oamenii la catedră”, a atras atenția Oana Moraru, în interviul acordat Edupedu.ro.
Interviul integral acordat Edupedu.ro de către expertul educațional Oana Moraru, profesoară și manager de școală particulară de peste 25 de ani:
Rep: Sunteți manager de școală particulară de peste 25 de ani, profesor de Limba Română și de Limba Engleză, absolventă a Facultății de Litere de la Universitatea București și absolventă a Liceului Pedagogic București. Priviți, așadar, și procedural, dar și calitativ procesul de angajare a profesorilor. Cum se titularizează profesorii, în școlile particulare din România?
Oana Moraru, manager de școală particulară: Există două mecanisme de titularizare – absolut nenecesare pentru sistemul privat, dar vestigii încă în vigoare ale mentalității supercentraliste practicate de ministerele românești. Profesorii care lucrează în școlile particulare se pot titulariza prin examenul național, dacă vor să aibă cale liberă de transfer de la privat la stat, sau se pot titulariza în urma unui examen organizat la nivelul școlii, după o procedură impusă și monitorizată de inspectorate. Pentru acreditarea unei școli particulare, este nevoie de un procent anume de profesori cu examen de titularizare. Pentru mine, ca angajator, acest examen este strict unul formal, dictat de lege, dar complet nerelevant pentru talentul, pregătirea și impactul real al profesorului la clasă.
Știu profesori cu note peste 9 la acest examen, care sunt ineficienți la clasă, neconectați cu elevul, capabili de abuzuri emoționale. După cum știu oameni cu nota 6 care au rezultate excelente la clasă. Examenul în sine nu reușește să fie și un indicator al calității profesionale a omului care îl susține.
Noi ne trimitem angajații la așa-zisa „titularizare” din nevoi birocratice. Adevăratul „titular” este, pentru o școală privată, omul care a demonstrat că poate rămâne în echipă cel puțin 5 ani, că aduce valoare acesteia, că are impact la clasă și o relație bună cu elevii și cu părinții lor.
Rep: Pentru ca toată lumea să poată înțelege și dincolo de nivelul conceptual acest proces, ne puteți da un exemplu concret al modului în care ați angajat, de exemplu, un profesor de Chimie?
Oana Moraru: O școală particulară lucrează cu profesori cu normă întreagă sau normă de doar câteva ore. Pentru normele parțiale, colaborăm cu profesori din sistemul public sau de la alte școli private – pe care îi plătim cu ora, de cele mai multe ori. Și pentru aceștia, și pentru cei cu o normă întreagă, avem întâi un proces de selecție a CV-urilor și a scrisorilor de intenție trimise după apelul nostru public de angajare, pe rețelele de socializare, cel mai adesea. Există apoi un interviu, în fața unei comisii alcătuite din 2-3 oameni, urmat de o lecție demonstrativă la clasă. Verificăm, totodată, și de unde vine omul, cine a fost directorul lui, ce recomandări are acesta despre el. Abia apoi, după ce am negociat și agreat salariul, hotărâm în ce mod îl vom titulariza sau nu pe post. Dar numai după ce așteptăm minimum un an – răstimp în care ne dăm seama dacă am făcut o alegere potrivită. Pentru cei care sunt deja titulari la stat, există posibilitatea detașării pe postul nostru – anunțat și acesta, odată cu toate școlile din țară, ca fiind liber, sau posibilitatea transferului, adică mutării postului titular la noi, în instituția de învățământ particulară.
În cazul profesorului de chimie, de exemplu, pentru care gimnaziul nostru nu are decât 6 ore disponibile pe săptămână, am agreat cu doamna profesor, titular la stat, un contract de muncă și un salariu proporționat. În cazul profesorilor cu norme întregi, de română, matematică, limbi străine – am angajat oameni tineri, cu 2-3 ani experiență la catedră care se formează mai departe la noi, care sunt monitorizați și ajutați la clasă permanent, sprijiniți de o echipă de profesori mai maturi și de psihologi școlari. O parte dintre ei s-au dus la examenul de titularizare națională și au cerut postul anunțat la noi expres pentru ei, o altă parte s-a titularizat la examenul organizat intern. Nu văd nicio diferență între ei. Repet – pentru noi contează că iubesc ceea ce fac, că evoluează de la an la an, că îi pot forma pe cei care vin în echipă ulterior.
Există, în orașele mari, o masă de profesori care au lucrat de la începutul carierei lor în sistem privat și care sunt exact ca cei de la stat – unii foarte buni și pasionați, alții de nivel mediu, formabili însă și unii, desigur – ineficienți, nepregătiți, greu de „salvat” profesional. Noi, ca angajatori, pescuim, de obicei, în acest bazin, continuând să formăm pe unii dintre ei, mai ales pe cei proaspăt absolvenți – care, de regulă, vin foarte nepregătiți din facultate. Lucrăm, de asemenea, și cu profesori care pleacă definitiv din sistemul public sau care își mențin catedre și colaborări în ambele.
Rep: Ce face direcțiunea unei școli particulare, atunci când un număr semnificativ de părinți acuză un cadru didactic de lipsă de rezultate (spun că un profesor nu este bun)?
Oana Moraru: Noi avem șansa să ne despărțim ușor de angajații nepotriviți după primul an de lucru, pentru că încheiem, inițial, contracte pe termen limitat. Îți poți da seama într-un an de zile dacă merită sau nu investit în continuare în formarea acestui profesor sau a altuia.
Pe lângă acest lucru, există și cele 3 luni inițiale de lucru, în care poți desface legal un contract de muncă, dacă profesorul numit de noi este ineficient sau abuziv. Aceste trei luni sunt suficiente pentru a-ți da seama, ca angajator, dacă omul este bun sau nu la catedră. Am avut o astfel de situație la școala noastră, de pildă, cu un profesor care nu acccepta recomandările noastre practice pentru a ieși din paradigma facilitatorului între manual și clasă. Pentru că profesorul respectiv obișnuia doar să parcurgă exercițiile din manual, fără ritm antrenant al clasei, fără stimularea diferențiată a copiilor, rămânând strict în postura de intermediar între manual și elev, am ales să ne despărțim după trei luni. Dau acest exemplu, ca să înțelegem că, uneori, oameni foarte educați, cu note excelente în facultate, cu doctorate, cu spirit blând și politicos – pot fi catastrofali la clasă. Iar pentru aceste situații nu există mecanisme de depistare și de reglare a activității lui în sistemul public – copiii suferind cel mai mult, desigur. În școlile private există mijloace imediate de a face ceva pentru elevi: fie intervine echipa de mentori, fie omul este trecut într-o poziție secundară, de ajutor de profesor, fie este invitat să își caute un alt loc de muncă – mai ales dacă se constată că este total nereceptiv la cerințele pedagogice minimale pe care le impune școala. În majoritatea cazurilor, cădem de comun acord asupra încetării contractului.
Școlile private au, de cele mai multe ori, mentori și formatori în spatele acestor oameni. În cazul școlii noastre, de câte ori ne-am dat seama că am greșit cu numirea unui om, am avut mereu cu cine să îl înlocuim rapid – pentru că știm, încă de la începutul anului, să pornim la drum cu posibili înlocuitori sau cu profesorii din grupul de formatori și de coordonatori care pot prelua o catedră fără să afectăm bunul mers și starea de bine a copiilor. În situații absolut speciale, am preluat chiar și eu catedră – pentru că deși am o mie de alte lucruri de făcut ca manager, cel mai important lucru pentru noi sunt elevii și performanțele lor școlare. Acestea ne țin în picioare în fața concurenței.
Rep: În ce situații poate un manager să dea afară un cadru didactic? O poate face mai ușor decât directorul școlii de stat?
Oana Moraru: Am încheiat colaborări la final de an școlar cu profesori care nu aduc valoare locului în care se află sau care nu au crescut metodic și emoțional la nivelul pe care îl definim noi pentru școala noastră. Și da, desigur, în limitele legii, putem renunța mult mai ușor la un angajat nepotrivit. Pe de altă parte, nu avem luxul de a renunța repede, pentru că tot ceea ce ne dorim este să dezvoltăm bazinul profesional. Sunt foarte greu de găsit oameni dedicați și buni la catedră. Așa că investim multă energie în formarea celor cu potențial – oameni la care, desigur, nu vrem să renunțăm și pe care îi simțim că ajung să confirme în 2-3 ani la nivel excelent. Am renunțat însă, imediat, la oamenii care jignesc copii, care îi pedepsesc, care nu vin la timp la serviciu – cu proceduri conform legii, de la avertismente, la desfacerea contractului.
Rep: Din calitatea dvs de manager de școală particulară, dar și de profesor care a lucrat în școli de stat, cum evaluați calitatea titularizării, deci a practicii prin care statul român angajează profesorii și astăzi în școlile de stat?
Oana Moraru: Așa cum am spus mai sus, dacă această practică centralizată ar avea la bază un mecanism valid de apreciere a profesorilor foarte buni, medii, mediocri și ineficienți – probabil că ar exista un motiv să o păstrăm. În sensul că școlile și-ar pescui oameni după acest triaj, conform valorii echipelor lor. Altfel, examenul de titularizare de acum este doar o altă pârghie a puterii, cu ocazii de ploconire pe unde trebuie, cu înghesuiala disperată a celor care trec dincolo de gura pâlniei și rămân pe viață titulari în învățământ, chiar dacă unii sunt de-a dreptul abuzivi la catedră. Disperarea creată omului că nu are dosarul complet, că nu a învățat bibliografia toată, că nu există locuri, că trebuie să apuce ceva – este un mod al Ministerului de a-și justifica existența și de a crea senzația de control și de putere asupra sistemului școlar. Un mod oarecare, nerelevant, neconectat cu nevoile școlilor și ale procesului de învățare.
Rep: Care este soluția pe care o vedeți necesar a fi aplicată de Ministerul Educației, pentru ca absolvenții de facultate cei mai merituoși și care își doresc să se angajeze ca profesori să ajungă cadre didactice la școlile pe care le țintesc? Și care este soluția pentru ca managementul școlar să fie unul bazat pe performanță, libertate și calitate în învățământul de stat?
Oana Moraru: Când am ales Liceul Pedagogic în 1987, l-am ales și pentru că avea reputația de a-și alege cei mai buni profesori. Așa și era: aveau, ca toate celelalte școli, de altfel, un examen propriu prin care își selectau catedrele. Aveau și reputația că angajează numai profesori de 9 și de 10, cu talent la catedră. Erau, desigur, și unii „selectați” acolo de partid, dar peste 80% dintre ei erau profesori de la care chiar aveam ce învăța, pe care i-am iubit și admirat, și care ne-au ajutat să trecem niște examene mult mai dificile decât cele de astăzi, fără meditații.
Fiecare școală ar trebui să pescuiască singură în bazinul profesional al țării și să își selecteze oameni după reguli și valori proprii. Mă tem că lucrul acesta nu va fi niciodată permis de la centru – pentru că, sunt sigură, decidenții știu că, în sfârșit, se va vedea clar și dureros, toată situația dezastruoasă în care ne aflăm cu formarea profesorilor. Nu vrea niciun politician să ridice plapuma ca să se vadă în lumina zilei ce este sub ea. Amestecând acum tot felul de oameni întâmplător pe la școli, pe posturi ascunse sau date pe sub masă – distragi atenția către alte așa-zise probleme, creezi frică și dai greutate unui examen aberant – exact cât este nevoie să nu avem marea discuție despre cât de nepregătiți vin oamenii la catedră.
Recrutez profesori de peste 25 de ani. Nu vă imaginați ce dezastru vine acum, în continuare, spre școli. De ce nu vorbim despre asta? Pentru că dinspre școli radiază cel mai mare bazin electoral, prin efectul de ecou de la profesori, la familii, la toate celelalte categorii profesionale. Dacă fiecare școală și-ar selecta profesorii, ar rămâne câteva numai în picioare – iar lucrurile acestea se știu și se evită de la un ciclu electoral la altul.
Rep: Dincolo de procesul strict managerial, avem candidații la cariera didactică, cu care vă întâlniți de fiecare dată când aveți nevoie să angajați profesori. Cum evaluați pregătirea științifică și pedagogică a absolvenților de universități care au patalama de la DPPD-uri [Departamentele pentru Pregătirea Personalului Didactic care asigură pregătirea, în facultăți, a studenților ce vor să devină profesori după absolvire]? Ce fel de candidați produc, în medie, facultățile românești?
Oana Moraru: Procentul cel mai mare de canditați slabi vine dinspre programele de reconversie profesională. Nu știu ce se întâmplă acolo, dar vin, către învățământul primar, învățătoare care nu știu să scrie sau să se exprime corect gramatical.
Licențiații în pedagogia preșcolară și școlară sunt mai deschiși intelectual, dar cu foarte puțină practică la catedră. Pe aceștia îi formăm de la zero. La interviul de angajare, îi selectez după receptivitatea intelectuală, după calitatea scrisului corect și după trăsăturile de caracter. Nu toți le au. De fapt, poate numai vreo 10% dintre ei.
O mică parte dintre profesorii de gimnaziu, proaspăt absolvenți, cu certificat de pregătire pedagogică, abia știu să facă diferența între programa școlară și planificare.
Și mai îngrijorător este că o mare parte practică sisteme ineficiente de dresaj – buline, minusuri sau plusuri pentru ceea ce fac copiii, în încercarea disperată de a-i ține atenți la expuneri plicticoase, făcute cu un aer tern, complet lipsit de entuziasm.
Ca în orice domeniu, există și oameni talentați și pasionați – într-un procent nerelevant pentru binele sistemului, în general. Facultățile din care vin acești tineri profesori nu au calități transformatoare pentru studentul de nivel mediu.
Singura instituție care putea scoate ceva apă chiar și din piatră seacă erau liceele pedagogice. Preluând elevii de la 14 ani, cu ore săptămânale de practică la clasă, școlile normale reușeau să instileze în pregătirea viitoarei învățătoare, chiar dacă inițial o elevă mediocră, un anumit ritual profesional și un set de valori de neclintit. Printre oamenii care vin la interviu la noi, cei care au făcut liceul pedagogic ies imediat în evidență – s-au format de mici și poartă în ei o fărâmă de pasiune. Cei formați numai în facultate sunt imposibil de aruncat singuri la catedră. Lăsați fără mentorat, ei predau din inerția modelelor date de foștii lor profesori: nu și-au construit abilități de leaderi ai copiilor, nu știu cum să devină modele pentru ei, nu știu psihologia vârstelor și cum se aplică ea concret într-o situația sau alta. Profesorii lor din facultate nu prea au mai fost nici ei, de mult, pe la o clasă adevărată – ca să știe ce anume să predea concret acestor studenți, dincolo de teoria din manuale.
Rep: Ce trebuie să schimbe urgent universitățile, în formarea inițială a viitorilor profesori?
Oana Moraru: Multă practică la clasă. Săptămânal, de când intră în facultate, câte 2-3 ore, adevărate, cu proiect de lecție, cu mentor în spatele clasei, cu dezbaterea lecției și analiza impactului la clasă.
Rep: Anul trecut, ministrul Educației spunea că titularizarea este unul dintre motivele pentru care încă mai sunt doritori pentru cariera didactică. Cum vedeți această afirmație pe fond și ce efecte vedeți în perpetuarea titularizării așa cum este acum?
Oana Moraru: Ministrul voia, de fapt, să spună, că oamenii vin în învățământ pentru că acest examen le garantează postul pe viață, indiferent de cât de leneși, de depășiți sau deprimați intră la clasă. Și avea dreptate. Pe piața muncii în România, să fii profesor înseamnă salariu sigur, ore puține de lucru și libertate la serviciu, fără ochii șefului.
Nu vreau să insinuez, totuși, că este o meserie ușoară sau că profesorii nu au dreptate să se plângă de cât de greu le este: sunt, într-adevăr singuri, nesusținuți, în fața unei generații de copii și de părinți total dezorganizați și dezorientați. Mai ales aceia care chiar vor să își facă meseria.
Dar adevărul este că, după examenul de titularizare, poți să vii complet nepregătit la clasă, poți țipa zilnic la copii, poți întârzia frecvent sau sta cu ochii în telefon până ce clasa își copiază lecția din carte – fără să riști să îți pierzi postul. Și poți ajunge și devreme acasă.
___
Cine este Oana Moraru
Oana Moraru este profesoară și fondatoarea Școlii Helikon din București și Călărași, cu peste 30 de ani de experiență în învățământul de stat și privat. Este consultant educațional, coordonatoarea platformei Vocea Părinților, autoarea volumelor „Copilul tău citește” și „Copilul tău scrie”, precum și coautoarea unui caiet de literație și a unei serii de cărți destinate în special copiilor de învățământ primar. Desfășoară conferințe cu părinți și profesori în toată țara. Este profesor de Limba Română și de Limba Engleză, absolventă a Facultății de Litere de la Universitatea București și absolventă a Liceului Pedagogic București.
Informații de context:
Titularizarea este concursul organizat de inspectoratele școlare județene, respectând regulile și cu subiectele de examen concepute de Ministerul Educației – prin care inspectoratele angajează profesorii care predau în școlile din România. Anul acesta, statul român, prin inspectoratele școlare județene, a scos la concursul de angajare destinat profesorilor și intitulat „titularizare” aproape 75.000 de posturi. Dintre ele, 8.900 de posturi sunt titularizabile (sunt libere cel puțin 4 ani), adică pe acest număr de posturi profesorii se pot angaja pe perioadă nedeterminată, restul fiind libere doar pentru o perioadă de la 1 la 3 ani. La concursul de angajare pe aceste 75.000 de posturi, dintre care 8.900 libere pe perioadă nedeterminată, s-au prezentat 31.237 de profesori.
Pentru a obţine statutul de titular (deci pentru a se putea angaja pe perioadă nedeterminată), candidații trebuie să obţină minimum nota 7 (şapte) la examenul de titularizare. Pentru angajarea pe perioadă determinată (suplinire), candidaţii trebuie să obţină minimum nota 5 (cinci) la proba scrisă (la examenul de titularizare). 41,9% dintre candidații care s-au prezentat și nu s-au retras din examenul de titularizare au obținut note peste 7 (sursa și detalii).
Prin organizarea titularizării de către Inspectoratele Școlare Județene (ISJ-uri), repartizarea profesorilor la o anumită școală se face de către inspectorat și contractul de angajare al profesorilor la inspectorat. Așadar, școlile din România nu își pot face propria politică de resurse umane: directorii de școli de stat nu pot angaja profesorii pe care ei și părinții îi doresc și nici nu pot da afară din sistemul de învățământ profesorii ineficienți, decât în situații extrem de limitate.
Citește și:
Eliminarea examenului de Titularizare și angajarea profesorilor direct de școli, nu de inspectorate, sunt recomandate României în două rapoarte de expertiză ale OCDE, solicitate de Guvernul României și ignorate de conducerea Ministerului Educației
„Despre struțo-cămila numită titularizare”: Subalternii Ligiei Deca nu au avut curajul să-i spună că blocarea transferării profesorilor la altă școală în primul an după ce s-au angajat este o măsură care s-a dovedit greșită. Doar elevii au de suferit – Mihaela Popa, fost secretar de stat: Ne dorim politici publice reale, nu heirupisme
Mihaela Popa, fost secretar de stat, cere desființarea Titularizării: Să ai 40 de ani, să fii Ministrul Educației și să păstrezi toate obiceiurile comuniste moștenite, asta înseamnă maximă incompetență
Ioana Nicolescu
Adriana Vișean
Redacția
Alexa Stănescu
41 comments
@sc.ro: Chiar știu, pentru că eu am făcut școala generală și liceul la stat, facultatea la Universitatea Titu Maiorescu ( o universitate excelentă): la stat, școală nu se face așa cum trebuie, pe când la privat este o altă abordare. Copilul meu vine mereu vesel și cu zâmbetul pe buze acasă. Dacă ar fi fost la stat, ar fi fost foarte obosită, stresată, scârbită, așa cum i-am văzut pe mulți dintre prietenii ei. Ea înțelege din clasă lecția și nu are teme pentru acasă, pentru că le face la afterschool. Acasă are mult timp liber să facă ce dorește și asta contează foarte mult, pentru dezvoltarea unui copil.
OanaM ,,deconspirată.”
Câte sute de mii de euro ai avut profit prin dubla finanțare (părinți si bugetul de stat) in decurs de un deceniu ?
Câte licee private cu rată de absolvire peste 50% cunoști?
Câte gimnazii private cu rată de absolvire peste 70% știi?
Restul poveștilor sunt pentru a convinge ,, profesorii implicați și dedicați ” sa vină la probe acolo, un an pe salariul minim.
Cu obligația de a pupa mâinile părinților plătitori.
Din păcate învățământul privat este deocamdată doar un aspirator de bani.
Nu de profesori de elită.
Pe aceia nu vreți nici să ii plătiți nici să le acceptați observațiile.
Eu nu am înțeles care este relevanta informațiilor solicitate despre un profesor, de la un fost director al unei scoli de stat (angajat politic) , de către Directorul unei scoli private .
Pentru mine ar conta simpla interacțiune cu viitorul angajat
În educație (dacă se doreste) anumite lucruri nu se negociază cu părinți, partide…
Altcineva, oare Oana M. este Oana Morar? Cine stie, sa dea un semn si o dovada. Par a avea boala pe acelasi lucru: profesorul de la stat.
@altcineva: așa cum spunea și doamna Mihaela, mai sus, profesorii la privat sunt și psihopedagogi, știu să comunice cu părinții și elevii, nu ca la stat, unde habar n-au ce este aia comunicare, unde se cred buricul pământului și nu știu decât să jignească și să se plângă pentru orice, habar nu au să predea frumos și atractiv, ca să nu mai vorbim de faptul că fac diferență între elevi, cine face meditații cu ei și cine nu, pe bani frumoși neimpozitați. Prefer să plătesc 12000€ pe an, la o școală privată, decât să îmi duc copilul la stat și să facă teme pentru acasă, câte 8 ore pe zi, cât programul de lucru al unui adult și să fie foarte stresat, că profesorii vin la școală, ca să se plictisească și acolo, nu numai acasă.
Da, voi îi selectați din absolvenții de pe Marte, de aia sunt așa bine pregătiți și speciali și mai și strălucesc când se întâmplă să stea cu urechile spre soare.
Hai sictir, mincinoasă patologică ce te afli.
Ati vazut la Olimpiada ce inseamna diversitate?
Ca intr-un banc vechi cu rabinul toată lumea are dreptate cel puțin parțial. Dacă am separa apele am vedea ca doamna are dreptate pentru privat însă deloc pentru sistemul de stat. Acum , cu excepția a câtorva licee particulare ( și acolo o analiza în amănunt ar scoate niște adevăruri dureroase) niciun liceu particular dintr-un oras nu se compara cu cel mai bun liceu de stat din acel oraș. Poate peste alți 30 de ani , la nepoții noștri, sa se inverseze situația asa cum este acum în Occident. O mare diferență care va tine școlile de stat în top este ca la privat părinții dau bani pe când la stat copiii buni care învață primesc bani prin burse de la stat. Asa ca doamna poate sa angajeze cum va dori cei mai buni profesori din sistem ca nu va avea succes atâta timp cât cei mai buni elevi sunt la stat…
Nu poti pune o eticheta pe toti – sunt fel si fel de profesori,
Sunt curios cati dintre profesorii din Romania ar face fata unui sistem de invatamant performant, acolo unde profesorii sunt buni psihopedagogi, acolo unde profesorii simt disciplinele pe care le predau, acolo unde predarea este transformata in arta, acolo unde prof. sunt prietenii elevilor.
Sunt curios ce sistem din România – inclusiv cel privat, de orice fel – se aliniază standardelor idealiștilor, în lipsa resurselor (financiare și umane) necesare. Hai să vorbim despre pielea ursului din pădure, că nu ne costă nimic.
O munca o faci la fel de bine indiferent de remuneratie – calitatea muncii depinde strict de educatie. In plus acest invatamant “ideal” exista in multe tari in care profesorii au salarii sub media pe economiile tarilor respective.
Ca de exemplu?
Doamna de la privat este suparata ca trebuie sa recruteze pe salarii mai mari si spera ca daca se vor angaja pe pile profesorii o sa aiba ea bazin mai mare.
eram sigură că va fi pe aici doldora de răutăți. păcat. până la urmă, dacă ce zice doamna nu se aplică la voi/școala voastră, de ce nu (vă) spuneți: ce bine, nu e și cazul meu! Eu mi-aș muta mâine copilul la o școală privată dacă aș avea bani. nu îmi imaginez că am intra toți pe porțile raiului, dar macar as avea cu cine să discut despre problemele care apar. la școala publică unde învață copilul meu nu se fac unele materii, sau se fac in diagonală, engleză face in privat, matematică acasă. unii profesori corectează lucrări de la alte clase la ora, alții pun desene animate, unii copii nu lasă profesorii să își țină orele și nimeni nu are ce să le facă (ce mi-ar placea sa fim la privat și să poată fi exmatriculați și gata), au fost cazuri de copii cu streptococ, 13 copii în clasa de 24, directoarea a zis sa le zicem copiilor sa se spele pe mâini. învață în tura de după amiază și nu se face Niciodată curățenie după cei mici.
mulți profesori pe edupedu se plâng că nu au niciun cuvânt de spus, că nimic nu depinde de ei, că nu sunt fonduri. mă întreb dacă aceiași profesori vin și o critică și pe doamna de la privat. poate din invidie că profesorii de acolo au fonduri, au ceva de spus, lucrează în echipă, un părinte recalcitrant poate fi la o adică rugat să își ia bagajele și să se mute la alta școală..
Te cred și eu că cei de la privat au bani. Școala privată primește exact aceeași sumă pentru fiecare elev DE LA STAT ca cei din sistemul public iar apoi mai ia și taxa anuală DE LA PĂRINȚI. Plus că, așa cum spui și tu, își permit să refuze elevii problemă, părinții problemă, își permit să pună în curriculum ce le trăsnește mintea – și fii atentă o secundă, NU garantează că elevul va promova examenele naționale și că va ajunge unde vrea să ajungă.
Așa că sper să câștigi la loto, să îți duci copilul la școala privată, să trăiești un vis frumos despre ce interesant e împachetat mărul otrăvit, iar când copilul cade oricum examenul, să vedem pe cine mai dai vina.
E exact aceeași poveste ca în medicina privată – la privat ai condiții de hotel de cinci stele pentru intervențiile minimale, și te simți în al nouălea cer… dar nu cumva să ai o condiție serioasă, sau să se întâmple ceva cu tine pe masa de operație, că te împachetează instantaneu în ambulanță și te trimit la săracii ăia de la stat care-și numără tifoanele și aspirinele să le ajungă de la o lună la alta, ca să te salveze!
Du-te cu copilul la privat, o să facă minuni cu el acolo. Vorba americanilor, a fool and his money are soon parted.
mutați l la alta școală de stat,nu va mai lamentați,n or fi toate proaste!
Stimată doamnă,
“Pescuitul” de care vorbiți este un termen ușor forțat de dumneavoastră îmbrăcat în haina ironiei.
De obicei, se raportează la noroc… Poți prinde peștele cel mare sau, dimpotrivă, o fâță neînsemnată.
Lasând simbolurile deoparte, cred că titularizarea este un rău necesar. Se strecoară si aici “fâțe”, dar oamenii pregătiți, care iau note mari, sunt, incontestabil, pregătiți.
Or, dumneavoastră subliniati ideea că aceștia sunt, uneori, niste dezastre la clase..
Dezastrul nu vine din titularizare, ci din prea puținele ore de practică pedagogică.
Vă reamintesc faptul că noi, la Liceul Pedagogic, aveam o zi pe săptamână în care trebuia să predăm +”practica comasată” o săptămână, in fiecare trimestru.
Timp de 5 ani…. Eu am prins Școala Normală de 5 ani. Repartizarea am primit-o in functie de media de la bacalaureat. Am dat însă titularizarea când am trecut la gimnaziu, pe Catedra de limba română.
Pe vremea aceea părea un examen serios, dar astăzi dumneavoastră spuneți ca este superficial.
Se poate… dar ce facem dacă decizia directorului și a Consiliului obedient este făcută tot pe criterii politice?
La noi, în România asta pestriță, orice lucru bun sfârșește prost.
Dacă directorul nu este el însuși competent, cum poate să decidă?
Adevarul este, doamna Moraru, că nu prea mai sunt oameni pregătiți care să îi valideze pe alții. La nivelul școlilor mă refer.
Cel puțin titularizarea este un examen național, cu o corectură a unor specialiști, sper…
Consider că titularizarea nu e ineficientă…poate treptele până acolo ar trebui să includă mai multă practică la clasă…
Toate gândurile bune! Oare profesorii noștri din Liceul Pedagogic ce parere au?
Incomod…aveți mare dreptate,dar cine sa priceapă?!
>> Oana Moraru: Noi avem șansa să ne despărțim ușor de angajații nepotriviți după primul an de lucru
Codul Muncii zice asa:
CAPITOLUL 1 – Încheierea contractului individual de muncă
Art. 12. [durata contractului individual de muncă]
(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.
In Romania multe firme folosesc exceptia ca regula. Contractul devine astfel ilegal, mai precis durata contractului.
Durata perioadei de proba pentru contractele cu durata nederminata este de cel mult 90 zile pentru functii executive si 120 zile pentru functii de conducere. Timpul este indeajuns de lung pentru ca cineva sa stabileasca daca angajatul este potrivit sau nu pentru job.
Angajatul poate fi dat afara si dupa perioada de proba, respectand insa anumite cerinte. De regula fima ajunge la o intelegere cu angajatul fara prea multe complicatii cu cerinte, proceduri disciplinare sau pentru demonstrarea incompetentei.
Angajarea ilegala pe durata determinata duce la un cerc vicios in detrimentul atat a angajatului cat si a angajatorului. Nu poti avea cine stie ce pretentii de la un angajat cand il mentii intr-o stare de incertitudine.
Va sesiza EduPedu inspectia muncii?
Sa lasam angajarea profesorilor pe mana unui director de scoala? Atunci sa te tii pilaraie!
Mai bine sa vorbim cat costa un an de invatamant preuniversitar si cu cat contribuie statul pe an la scolarizarea unui student! Acolo sa vezi diferenta! 4-5 mii de euro pe an la scolo private, in preuniversitar, fata de 1200 de euro pe an pentru scolariazrea unui student!!!
Treziti-va si nu mai inghititi toate gogosile privatilor!
Manager de școală particulară. Logic!
Asa se explica de ce nu acceptați pe unul cu 10 și îl luați pe unul cu 6.Nu contează calitatea,cantitate sa fie.Cantitate de efort,cantitate de timp ,cantitate redusa de bani.Sunt situații în care nici salariile complete nu și le primesc cei din școlile particulare.Stiu caz concret.Uneori primea o suma,alteori o suma.Dar pentru ca stia ca are sansa la tirularizarea in sistemul public a indurat cativa ani abuzurile si apoi a plecat intr-o scoala de stat.Vorbele meșteșugite nu pot ascunde adevărurile pe care le știe toată lumea.
Dupa privirea de vulpe hulpava se vede ca vrea o bucata de “elevi” din învățământul de masa.
Sa își ascundă ghearele ca oricum se știe ce dezastru e în școlile particulare.
Cand o sa ajugem la nivelul din Germania, Franta, etc putem vorbi despre asa ceva. Mai intai sa incepem cu ministrul, inspectorii si directorii sa nu mai fie numiti politic.
Cred ca nu s-a gasit nimeni sa-i dea “peste bot” asteia. Recruteaza ea profesori…ea nu are o ora la catedra in invatamantul de stat, dar isi permite sa debiteze bazaconii. Toti sunt prosti, toti sunt dezastru, toti nu stiu sa predea, numai ea, marea recrutoare e destepta. De bun ce e invatamantul privat isi retrage lumea copiii si-i duc la stat.Stiu caz concret unde eleva cu cel mai bogat tata din oras si eminenta nu a luat Bacul. La romana a avut un subiect pe care nici nu l-a facut la privat. Bine ca facea alte cawcaturi gen arhitectura, ore de bucatarie etc. Cred ca stiti la ce licee ma refer…alea cu litera W.
>> Noi avem șansa să ne despărțim ușor de angajații nepotriviți după primul an de lucru, pentru că încheiem, inițial, contracte pe termen limitat.
Aceasta doamna face angajari pe durata determinata pentru locuri de munca cu durata nederminata? Ar trebui sa se autosesizeze inspectia muncii. Din cate stiu asta este ilegal. Te mai miri de ce nu aplica oameni seriosi? Felul asta de a angaja oamenii transmite un mesaj despre increderea in oameni, atitudine fata de resursele umane etc.
Tinand cont de coruptia din Romania si lipsa de profesionalism examenul de titularizare nu poate dispare peste noapte. O fi cum o fi, dar e un examen corect si transparent.
Cum spuneam cu alta ocazie pe langa inspectia la ora (proba practica) si examen se poate introduce un interviu la scoala, cu conditia ca acesta sa fie corect si transparent, de exemplu sa fie transmis live si inregistrat, sa fie o comisie formata din oameni corecti etc.
Am mai spus cu alta ocazie ca in Austria dupa licenta te poti angaja pe durata determinata. Dupa master te poti angaja pe durata nedeterminata. La job aplici pe un portal dedicat, pentru fiecare land. Daca ajungi pe lista scurta esti chemat la interviu la scoala. Dupa interviu scoala trimite la Directia de Educatie a landului un clasament. Directia de Educatie valideza sau nu clasamentul si aproba angajarea.
Ceva de genul asta poate exista si in Romania, cu conditia sa fie un proces tranparent si corect.
O femeie de genul acesta ar merita măcar o zi din viața ei să treacă prin ce au trecut alți profesori…adică să aibă salariul cât chiria unui apartament cu două camere, fără a plăti facturile, mâncare, materiale didactice, medicamente pentru membrii familiei bolnavi…și atunci să vedeți cu ce chef va veni la școală să predea, când știe ca nimeni nu îi va oferi un sprijin suplimentar, ci doar pretenții, după ce a luat examenele aproape toate cu nota zece…
Nu, doamna, nu, se vede ca ești ruptă de realitățile învățământului de stat și ca ai reușit să dai de bani mulți la particular: dacă se desființează titularizarea, angajarea se va face doar pe pile în majoritatea locurilor. Ești total ruptă de realitate!!!!
Total de acord cu dumneavoastră…!
Aceasta femeie ar fi putut fi “un alt profesor” si sa treaca “prin ce au trecut alti profesori”, sa aiba acel salariu cat chiria, dar a ales altceva. Oare invidia va face sa va doriti sa treaca prin ce ati trecut dvs, pentru ca ar fi putut la mila sistemului dar nu a vrut sa fie? A dat acel post “pe viata”, cu pretul unui salariu cat chiria, pe o pozitie mai incerta, dar cu satisfactii mai mari, cu bani mai multi, cu libertate mai mare. De ce o condamnati? este evident, cum am spus. Invidia. Si sa va doriti sa traisca precum dvs, este jenant.
daca presupuneti ca angajarile s-ar face pe pile daca ar disparea titularizarea, militati sa se schimbe sistemul, sa nu mai fie numiti politic directorii, cereti o lume mai dreapta, nu ii doriti unui om oarecare sa sufere precum dvs!
A ales să facă altceva – mai exact a luat bani de la proști și i-a făcut pe mai mulți proști să vină să-i facă și mai mulți bani, prostind proști în continuare. Aia a făcut. E un model demn de urmat pentru viermi. Urmează-i exemplul, nu te oprește nimeni. Să ne salutați de pe Coasta de Azur când ajungi și tu la banii scoși de ea de la proști și vă faceți vacanțele împreună. Hai, pa.
Da…Cum e cineva apostrofat de vină e invidia.Categoric!Asa e,asa e!
Nu o condamna nimeni pentru alegerile în viață, e dreptul ei.Apostrofarea are legătură directa cu noroiul pe care “a ales sa-l arunce ” intr-o categorie profesională pentru a-si justifica niște acțiuni deloc acceptabile.Alege oameni cu note mici la Titularizare pentru ca “sunt mai competenți “(de fapt sunt plătiți prost,nivelul de predare este și mai slab dar face sluj) .Acea introducere dramatica pregătește terenul:” Nu știți ce dezastre vin în învățământ “.Reely?Da’ tu de unde știi?Ai corectat la acel examen?
Ce studii și la ce testări de genul ai participat?
Și apoi drege busuiocul ca vezi-tu-doamne IQ și cunoștințele sunt un accesoriu lipsit de importanta și ca valoare are munca la clasă.
Ce munca la clasa dacă e pe scara de jos a cunoștințelor?Ce se înțelege de aici?Meditatiile, neica, te vor scoate din belea!Și pentru asa ifose trebuie sa mai și plătești?
E de rasul-plansu’.
Iar tu te zbarlesti toată ca e lumea invidioasa,ca “moare” dușmanii când ea a început cu batjocura ca să își promoveze metodele meschine de recrutare,de angajare și de tratare a angajaților.
Cine are chef de sclavi sa se ducă la patron,neamuleeee!
Cred ca profesorii f. buni care si-au dedicat viata profesiei au trait intodeauna in saraci, nu prea cunosc exceptii iar acesta constatare este valabila peste tot in lume.
Este un sacrificiu asumat.
Dacă ești bun și ai vocație, trebuie să mori sărac.
Și voi veniți cu patetismele astea așteptând să mai vină tineri în învățământ???
ASA ESTE, din pacate!
Aceasta “recrutoare” de profesori e total rupta de realitate, prin afirmatiile pe care le face!
Sa lasi angajarile la bunul plac al directorilor de scoli e extrem de riscant si se ajunge la abuzuri. Asta e realitatea noastra acum!
Un prof trecut prin inspectiile si examenul pt Titularizare si care obtine nota de trecere e unul bine pregatit (cu cat e nota mai mare, cu atat mai bine!).
Apoi sunt tot mai temeinic pregatiti profii care reusesc sa obtina si gradele (Def, Grad 2 si 1) prin inspectii si examene etc (prin toata procedura, care e anevoioasa si de durata, tine multi ani si cere multa munca si rabdare). ATENTIE: examenele aferente presupun si verificarea si demonstrarea detinerii de cunostinte de psihologie si pedagogie (nu doar a cunostintelor de specialitate), pe care profii le aprofundeaza pe parcursul acelor ani de eforturi pt obtinerea gradelor.
Profesorii cu grade didactice obtinute cum am descris anterior sunt foarte bine pregatiti. Din pacate ei NU sunt rasplatiti pe masura acestor eforturi la nivel salarial etc.
Este incredibil ca 3-4 ani de munca de perfectionare sunt rasplatiti, la obtinerea unui grad, prin echivalentul a 2-3-7 covrigi!! (fara exagerare!)
In plus, pe langa batjocura salariala, se practica si denigrarea la nivel social a scolii si profesorilor si vedem ca se consolideaza tot mai mult si ideea ca orice nu iese bine in societate ar fi din vina scolii!
🤔 E vina scolii ca tinerii petrec prea mult timp pe Internet? Sau ca merg copii de 12-14 ani la festivaluri unde fredoneaza cantece care nu-s …pt varsta lor si poate nu-s, de fapt, pt nicio varsta(!!) (invatate de pe Internet, de acasa sau din cercul de prieteni); la festivaluri unde primesc droguri si alte asemenea? Si, dupa ce sunt lasati copiii pe la astfel de “spectacole” de pervertire a mintii si sufletului, ei sunt “pasati” inapoi scolii ca sa-i “vindece” profii de obscenitatile si dependentele deprinse departe de scoala!!??
Scoala si profesorii au devenit tapii ispasitori pt absolut orice!!
Doamna asta pe care repede-repede a abordat-o edupedu, ca să mai arunce niște noroi în jur, vorbește exact ca un corpocrat. Nu mai poate dânsa de cât de buni sunt profesorii – nu, singurul criteriu e câți bani îi fac. Asta înseamnă că se ploconesc în fața părinților și-i pupă-n trei litere pe cei din managementul școlii și că elevii au note mari (fie că le merită, fie că nu). A, pe salarii cât mai mici, bineînțeles.
Auzi cum curge interesul pentru binele copilului din gura ei… nu doamnă dragă, interesul e pentru taxele plătite de părinți și atât. Scutiți-ne cu binefacerile sistemului privat dublu finanțat (o dată de la stat, exact la fel ca școala de stat, și încă o dată, mult mai mult, din taxele părinților). Faptul că ați găsit niște vaci de muls nu vă face mai buni.
Dar bine că vă promovează edupedu, așa măcar își dau seama naivii de pe aici cât de interesat e site-ul ăsta de școală în general (deloc), că unii aveau impresia că voi chiar vreți să schimbați ceva în bine. Nu, aveți doar vise libertariene și atât.
Uite unde se ascundea OanaM 😀
Tot sociopată, tot sociopată, madam?
Această metodă trebuie aplicată și la stat. Ca profesor, indiferent că ai luat 10 la Titularizare și habar nu ai să predai, să îți faci ora cât mai atractivă și frumoasă, ca să numai stea elevii pe telefon și să te ignore și vii să te plictisești la școală, că acasă te-ai plictisit destul și vrei doar să te plimbi, concediat direct, fără dreptul de a te mai angaja vreodată în învățământ, indiferent că este la stat sau la privat. Doamna are dreptate în tot ce zice.
Darce naite…iar ai zis o…și tot aiurea,din păcate!
Ești bătut în cap. La privat ești testat la o perioadă de 6 luni, dacă nu treci testele zbori, iar la stat, cam frecați menta mai toată ziua, vă plângeți de copii și părinți și vaaaai ce mult munciți și ce salarii mici aveți, când de fapt aveți salarii destul de mari, plus bani neimpozitați din meditații, dar nu vă uitați la voi, cât sunteți de insipizi și încuiați la minte, ca să numai zic ce idei și concepții comuniste aveți. Vă credeți buricul pământului, dar sunteți jalnici, ca de altfel toți cei care se fac că lucrează, la stat.
Taci tu, OanaM. Iar te alinți cu visele tale libertariene? Sper să-ți dea faliment școala de furat de la fraieri, și după aia să vedem cine te mai bagă în seamă.
DarkNight,
Tot reveniti cu același comentarii (foarte putin modificate uneori) cu aceleiași fraze pline de otrava si cu aceleiași platitudini mincinoase despre profesori.
Nu există padure fara uscaturi, dar permanentele dv generalizari arata clar ca nu știti nimic despre profesori (nici de la stat, nici de la privat)!!
Reveniți cu informații atunci cand privatul o avea rezultatele medii la nivelul liceelor similare de la stat.
Deocamdata, după rezultatele medii, învățământul privat este sub nivelul mediu al învățământului de stat. Așa, cu sistemul asta ciudat de titularizare/definitivat.
🤣🤪😂