“Cred că pentru generaţia asta de copii regăsitul stării de plictis cu care noi, generaţia noastră, ne-am obişnuit mult în copilărie e un triumf pentru că în sfârşit copilul se întâlneşte cu el, încep să îi funcţioneze rotiţele imaginaţiei”, a spus consultantul educaţional Oana Moraru la Radio România Cultural, în emisiunea Oraşul vorbeşte.
Oana Moraru explică şi faptul că părinţii ar trebui să facă un pas-doi înapoi, “să nu micromanagerieze comportamentul şcolar de acasă al copiilor, pentru că e o amestecătură tristă şi foarte stresantă pentru copii” în această perioadă în care elevii sunt acasă, unii fac lecţii online, alţii au teme date de profesori, pe care trebuie să le rezolve. “Stau în gâtul copiilor când fac lecţiile şi nu acceptă erorile, greşelile sau lipsa copiilor de intervenţie, sunt ca nişte suporteri sportivi înflăcăraţi care vor acum, pe loc, să fie terminată şi fişa, să nu fie greşeală”, spune Oana Moraru.
Redăm dialogul dintre Oana Moraru şi Ioana Bâldea Constantinescu de la Radio România Cultural:
Ioana Bâldea Constantinescu: Sunt zile în care cu toţii ne căutăm repere şi al nostru este, mai ales când vine vorba despre educaţie, despre ce se întâmplă în învăţământ, despre cum vorbim cu copiii şi cu cei care se străduiesc să le fie aproape, Oana Moraru, consultant educaţional. Cum arată aceste zile în care se încropeşte acest sistem de clase online, de teme trimise prin WhatsApp, de copii care înţeleg şi nu înţeleg ce e asta, e vacanţă, e stare de urgenţă, e şcoală făcută altfel?
Oana Moraru: Privite de deasupra sau de la distanţă, toate fenomenele astea arată ca un experiment social făcut de cineva interesat să vadă cum reacţionează omenirea la aşa ceva, dar, lăsând la o parte gluma şi teoria conspiraţiei, chiar e un fenomen social pentru că e foarte divers în manifestarea lui. Sunt deja profesori care fac artă din asta după numai două săptămâni şi au reuşit să găsească trucuri, tehnici şi metode de a-i ţine pe copii foarte angajaţi, inspiraţi şi încântaţi de ce se întâmplă la învăţarea la distanţă pentru că învăţare online e impropriu spus. Noi facem învăţare la distanţă acum, prin mijloacele tehnice puse la dispoziţie de calculator. O altă manifestare din partea profesorilor, a celor care încearcă, sunt oameni de vârsta a doua care credeau că nu vor mai pune mâna niciodată pe calculator şi acum au dibuit cum funcţionează, iar spre surprinderea lor, lucrurile merg bine şi sunt încântaţi. Sunt şi profesori cu renume, pe care părinţii i-au căutat, care s-au eschivat în perioada asta şi n-au găsit niciun mod de a se conecta cu copiii. Şi mai e, desigur, o foarte mare masă de copii, aproape jumătate de milion de copii care nu au mijloace tehnice şi care nu se pot conecta.
Ioana Bâldea Constantinescu: Ce se întâmplă cu aceşti copii care nu se pot conecta, cei pe care într-un fel sau altul această formulă îi lasă pe dinafară?
Oana Moraru: Oricum formula aceasta e una de avarie, fără pretenţia de a acoperi programa. Ministerul Educaţiei a spus clar că nu e obligatorie această conectare online, pentru că ministerul trebuie să se gândească în primul rând la principiul echităţii. Nu o să spună unei categorii sociale să meargă înainte cu materia şi să educe copiii şi alteia doar să îi ridicăm din umeri. E clar că perioada asta în care şi noi, cei mai norocoşi, ne conectăm cu copiii, mare învăţare nu produce sau, oficial, nu mergem înainte cu programa fiindcă n-ar fi corect faţă de acest principiu al echităţii şi al şanselor egale ale copiilor. Deci, şi noi, cei care ne conectăm, mergem sau nu înainte cu programa, dar va veni o vreme când toţi vom ieşi din case şi ne vom întoarce la şcoală şi atunci toată lumea trebuie să pornească de la acelaşi punct de start, în sensul că programa va trebui recalibrată, reordonată pe anii viitori, nu vor merge înainte cei care au mers deja online şi cei care vor rămâne pe loc. Deci, indiferent de cum mergem unii dintre noi cu tehnica înainte, când ne vom întoarce în clasă, planificările şi programele vor trebui să pornească pentru toţi copiii la fel.
Ioana Bâldea Constantinescu: Care ar trebui să fie regula supravieţuirii pentru noi, părinţii, care vrând-nevrând, trecem printr-un soi de reconversie profesională, adică suntem şi asistenţii tehnici ai copiilor, suplinim şi rolul de profesor sau de învăţător?
Oana Moraru: Noi, toţi părinţii, în mod paradoxal, deşi am rămas acasă avem sindromul omului care s-a dus la un serviciu nou. Când intri la o slujbă nouă, pe lângă faptul că te simţi extraordinar de stresat, te simţi şi foarte obosit şi ai şi maniile perfecţioniste sau de exces de zel că nu ştii ce să faci mai întâi şi cum să faci mai bine. Nu ştiu dacă vă amintiţi cu toţii, când aţi luat primul job sau aţi schimbat jobul, primele două-trei săptămâni sunt extraordinar de grele. Cam acelaşi lucru se întâmplă acum cu părinţii, sunt la o slujbă nouă, una a lor veche pe care o readaptează şi una şi de profesor, şi de părinte, şi de administrator prin casă, deci sunt vreo trei-patru pălării pe capul părintelui, inclusiv de om care trebuie să se joace, să se conecteze, să se gâdile cu copilul lui, şi-atunci primele trei săptămâni au fost catastrofale, cu nervi, cu furie, cu frustrare din partea părinţilor. Acum, tot ca la o slujbă nouă, încet-încet ne adaptăm şi câţiva dintre noi (am şi făcut un chestionar online cu părinţii pe care îi cunosc eu) am început să vedem luminiţa de la capătul tunelului. Ne-am mai organizat puţin cu structura zilei, ne-am mai adaptat la orele de conectare online ale profesorilor, copiii au început să-şi câştige un pic de mai bună autonomie, a apărut o frenetică împărtăşire a link-urilor din mediul online care ajută copiii să rămână un pic mai conectaţi acasă şi să nu mai fie atât de dependenţi de copii. Eu am postat câteva jocuri pe care le putem face în casă fără să ne antrenăm noi direct cu copilul, doar să îl inspirăm să stea un pic liniştit, o jumătate de oră, o oră, fără noi, jocuri prosteşti care nu au neapărat miză pedagogică, dar care îl ţin pe copil antrenat şi bucuros că face singur nişte lucruri. Deci, idei şi soluţii sunt, important e să nu tragem concluzii disperate pentru că aşa sunt primele două-trei săptămâni în orice situaţie nouă. Până la urmă, ne vom fi adaptat cu toţii.
Ioana Bâldea Constantinescu: Ce e musai să nu facem pentru că ni se tot spune ce trebuie să facem, dar ce ar trebui să nu facem în perioada asta?
Oana Moraru: Ce fac părinţii noştri şi e caraghios şi dificil e, din cei pe care îi cunosc eu şi despre care îmi spun şi alte profesoare, că stau în gâtul copiilor când fac lecţiile şi nu acceptă erorile, greşelile sau lipsa copiilor de intervenţie, sunt ca nişte suporteri sportivi înflăcăraţi care vor acum, pe loc, să fie terminată şi fişa, să nu fie greşeală, acum să răspundă el live în sesiunea iniţiată de învăţătoare şi toată şuşoteala asta a părinţilor din spatele copiilor îi aşază pe copii ca într-un sendviş, între profesori şi ei, nevoia lor de perfecţionism şi control de acasă. I-aş ruga pe părinţi, în afară de ajutorul tehnic şi ajutorul pe care îl cer copiii direct, să dea puţin înapoi, un pas, doi, trei, să-i lase să greşească, să-i lase să intre din nou în şantierul acela cu care toţi suntem obişnuiţi la şcoală, un pas înainte, doi înapoi, alţi trei în faţă, altul înapoi, şi să nu micromanagerieze comportamentul lor şcolar de acasă pentru că e o amestecătură tristă şi foarte stresantă pentru copii.
Ioana Bâldea Constantinescu: Ca o privire pe termen lung, cum vor ieşi copiii din toată tărăşenia aceasta în care, dincolo de achiziţiile lor şcolare şi efortul sau lipsa efortului intelectual, vorbim de nişte copii închişi în casă, care trec printr-o schimbare, inclusiv emoţională importantă?
Oana Moraru: În perioada asta, eu chiar mi-am impus să îmi manipulez emoţiile şi concluziile în sens pozitiv. Eu chiar cred că generaţia asta de copii va ieşi foarte câştigată. De ce? Mare parte dintre copii erau puşi în direcţia consumerismului, în care suntem şi noi, mereu dependenţi de un stimul nou, de un loc nou în care să meargă, de o jucărie nouă, de un eveniment nou, de o activitate suplimentară şi cluburi noi. Copiii ăştia erau deja porniţi să guste viaţa fiind mereu ancoraţi în ceva exterior, în ceva care le mănâncă uşor timpul şi îi face să nu stea cu ei. Cred că frustrarea asta de a sta în casă are efecte negative pentru sănătatea fizică, dar cred că pentru generaţia asta de copii regăsitul stării de plictis cu care noi, generaţia noastră, ne-am obişnuit mult în copilăria noastră e un triumf pentru că în starea de plictis copilul, în sfârşit, se întâlneşte cu el, încep să îi funcţioneze rotiţele imaginaţiei, din starea de frustrare, de „Ah, n-am unde să mă duc, n-am ce să fac, n-am următorul stimul dat de altcineva”, va trebui să-mi confecţionez eu stimulii, eu să mă gândesc la scenarii de joacă, din lucruri minimale la îndemâna mea, cu două-trei obiecte, cu aceleaşi jucării, iată că fac lucruri noi, am scenarii şi idei noi de joacă. Deci cred că generaţia asta care oricum era pornită greşit pe ideea de consum, de acţionat, de petrecut mereu timpul gestionat de altcineva, cu stimuli puternici şi „Wow, cum te-ai simţit astăzi, te-ai distrat, ţi-a fost bine?” Cred că le prinde bine copiilor acum să simtă un pic de frustrare, de spaţiu mai mic de manevră în care sunt obligaţi să îşi pună imaginaţia la contribuţie, cu tot cu frustrări, cu tot cu supărări, astea în general te cresc mare, nu te dau înapoi.
Ioana Bâldea Constantinescu: Una peste alta, învăţăm împreună, părinţi, copii şi profesori.
Oana Moraru: Cred că toate momentele de criză aduc mari creşteri dacă ştim să fim cu inima deschisă şi optimism. Perioada asta va trece. Dar va trece sigur după ce noi vom fi învăţat o lecţie, să fim mai bine cu noi, mai conectaţi, mai atenţi la ce simt oamenii din jurul nostru, mai puţin interesaţi de poziţie, funcţie, lucruri acumulate care vedem bine că acum nu contează deloc.
Oana Moraru este fondator și manager al Școlii Helikon din Călărași, este absolvent al Liceului Pedagogic și al Facultății de Litere din București, consultant educațional în domeniul învățământului privat preuniversitar, are 20 de ani de experiență la catedră și a fost membru al grupului de experți pe curriculum constituit în 2016 la nivelul Ministerului Educației.
FOTO: Oana Moraru şi Ioana Bâldea Constantinescu/radioromaniacultural.ro
Redacția
Adriana Vișean
Diana Ghimiși