Oana Moraru, profesoară, consultant educațional și fondator de școală, atrage atenția că nu există ghiduri scrise de Ministerul Educației care să ajute profesorii să creeze conexiuni cu elevii și să le activeze gândirea critică. “Momentan, profesorul de la clasă, cel cu care lucrez și eu, nu știe de unde să apuce învățarea aceasta”, a spus Oana Moraru într-o dezbatere organizată sâmbătă, 21 septembrie la Cărturești, despre responsabilitate și implicare în Educație.
- În ianuarie anul acesta, Oana Moraru remarcă faptul că în România, profesorul e de mult timp abandonat singur la catedră.
- Gândirea critică în predarea la școală – în 2019, România era pe locul 125 din 141 de țări, potrivit Raportului Forumului Economic Mondial
Oana Moraru spune că profesorii nu au ghiduri scrise cu adevărat de Ministerul Educației sau de specialiști, ci doar “programe și metode și foarte abstract scrise”, motiv pentru care nu se poate vorbi despre impact în Educație cu adevărat. “Încă se învață mecanic foarte mult”, atrage atenția Oana Moraru.
“Profesorii mai știu să pună întrebări generațiilor de astăzi astfel încât să creeze conexiuni, gândire critică”, spune consultantul educațional. Ea dă și un exemplu din alte țări unde profesorii pot aplica ușor ghidurile scrise de specialiștii în domeniu: “De ce se întâmplă în Occident asta? Chiar cu echipe de profesori mediocri. Există impact în educație și în gândirea copiilor. Au ghiduri atât de bine scrise pentru profesori despre cum să pui întrebări interdisciplinare, transcurriculare, despre cum să ai impact la clasă și rezultate vizibile. Au ghiduri scrise ca niște piese de teatru care, puse în gura profesorului X și Y, care doar își face meseria, produc impact în învățare“.
Declarația integrală a Oanei Moraru pe acest subiect din cadrul dezbaterii
“Chiar și la nivelul oamenilor care au posibilități financiare, există o degringoladă totală și emoțională, și mentală despre ce mai contează acum în educație. Nu există normat în România, pe stadii de dezvoltare ale copilului, cât e bine și suficient să facem ca să fim liniștiți, toată lumea e stresată că nu face suficient pentru copii, aleargă în toate părțile. Li se pare că ratează o școală, un program, un profesori, toți părinții sunt anxioși că nu sunt suficient de buni. Și cred eu că impactul meu și al comunității mele de profesor ar trebui să fie acela că diseminăm suficient de bine în social media, prin cărțile pe care le scriu prin podcast, câteva informații simple despre cât este suficient de bine pentru copiii noștri să facem și cât e de liniștitor totuși. Și până unde e liniștitor să facem ca să nu alergăm. Sper la sfârșitul proiectelor mele să rămână o linie clară despre stadiile de dezvoltare ale copiilor și ce e important să facem la clasă. La clasă e degringoladă totală. Noi nu avem ghiduri scrise cu adevărat de Ministerul Educației sau de specialiști, avem programe și metode și foarte abstract scrise. Și motivul pentru care nu există impact în educație cu adevărat e pentru că profesorii în sine nu mai știu să pună întrebări generațiilor de astăzi astfel încât să creeze conexiuni, gândire critică. Mă refer chiar la, să zicem, copiii foarte privilegiați – încă se învață mecanic foarte mult. În general comunitatea oamenilor afacere au un mental, are un mental mai flexibil. Ei ar trebui să coboare în școli să-i învețe pe copii și pe profesori cum să abordăm învățarea dintr-un loc critic, analitic, inteligent.
Momentan, profesorul de la clasă, cel cu care lucrez și eu nu știe de unde să apuce învățarea asta. Altfel, aici avem cel mai mare gol în țară. Ce fac efectiv la clasă, ce întrebări pun generație de astăzi ca să-i țin în atenție, să-i țin motivați și să producă aha-uri în mintea lor, altele decât reușim momentan. De ce se întâmplă în Occident asta? Chiar cu echipe de profesori mediocri. Există impact în educație și în gândirea copiilor. Au ghiduri atât de bine scrise pentru profesori despre cum să pui întrebări interdisciplinare, transcurriculare, despre cum să ai impact la clasă și rezultate vizibile. Au ghiduri scrise ca niște piese de teatru care, puse în gura profesorului X și Y, care doar își face meseria, produc impact în învățare. Noi nu avem așa ceva în România, iar astea ar fi în sine foarte tehnice, deloc sexy, deloc depus în social media, deloc de pozat, și deocamdată societatea românească merge mult în direcția imaginii care a prins bine, dar acum urmează pasul în care trebuie să facem treaba tehnică la clasă. Și nu sună cool”.
Context: Un nou val de date publicate în ianuarie 2024 de OCDE arată că gândirea creativă a elevilor din România – la pământ, potrivit rezultatelor PISA 2022.
_____
Oana Moraru este profesoară și fondatoarea Școlii Helikon din București și Călărași, cu peste 30 de ani de experiență în învățământul de stat și privat. Este consultant educațional, coordonatoarea platformei Vocea Părinților, autoarea volumelor „Copilul tău citește” și „Copilul tău scrie”, precum și coautoarea unui caiet de literație și a unei serii de cărți destinate în special copiilor de învățământ primar. Desfășoară conferințe cu părinți și profesori în toată țara.