„Faptul că o doamnă cu probleme nervoase și de educație elementară îți poate intra la oră oricând este vina directorului, nu a țării, nu a legilor, nici măcar a nivelurilor de conștiință în care se bălăcesc oamenii ei”, scrie Oana Moraru ca reacție la clipul făcut de sindicate, clip în care o profesoară suferă mai multe agresiuni verbale din partea unei eleve și a mamei ei.
”Mergeți prin licee și vedeți cât de strânsă e paza în primele două săptămâni de școală și cât de repede se uită în timp regulamentul școlar: portarii lasă pe oricine înăuntru, în cancelarii se fumează, copiii au telefoane active în oră, ședințele cu părinții sunt mai mult dări de seamă, feed-back-ul despre cine e si ce face fiecare copil – inexistent“, scrie Oana Moraru, expert educational si fondator de scoala privata.
Oana Moraru analizează în detaliu scurtmetrajul făcut de sindicaliști, cu actrița Medeea Marinescu în rolul unei profesoare care este umilită de o elevă și mama ei. Într-un text intitulat “ce e grav în neregulă cu povestea acestui scurt-metraj”, Oana Moraru atrage atenția, pe pagina sa de Facebook, că “Profesorii par fără apărare pentru că nu ar exista legi care îi protejează de bullyingul parental, de agresivitatea și incultura reacțiilor unor oameni aflați pe o scară mai de jos a civilizației. Totuși, în România școlilor de azi, așa neajutorate cum par, nicio lege nu interzice să pui limită la ușa școlii – cui intră, când și de ce”.
Citește mai jos opinia integrală publicată de Oana Moraru pe pagina sa de Facebook:
“Ce e grav în neregulă cu povestea acestui scurt-metraj:
1. Profesorii par fără apărare pentru că nu ar exista legi care îi protejează de bullyingul parental, de agresivitatea și incultura reacțiilor unor oameni aflați pe o scară mai de jos a civilizației. Totuși, în România școlilor de azi, așa neajutorate cum par, nicio lege nu interzice să pui limită la ușa școlii – cui intră, când și de ce. În nicio școală din Europa nu poți depăși pragul decât după ce ai făcut programare, ai predat buletinul și ți-a fost creat spațiu de întâlnire, cu a treia și chiar a patra persoană de față, la discuție. Nicio lege nu-l împiedică pe Directorul unei unități să-și facă proceduri clare de pază și relație cu părinții pe care să și le respecte. Faptul că o doamnă cu probleme nervoase și de educație elementară îți poate intra la oră oricând este vina directorului, nu a țării, nu a legilor, nici măcar a nivelurilor de conștiință în care se bălăcesc oamenii ei. Mergeți prin licee și vedeți cât de strânsă e paza în primele două săptămâni de școală și cât de repede se uită în timp regulamentul școlar: portarii lasă pe oricine înăuntru, în cancelarii se fumează, copiii au telefoane active în oră, ședințele cu părinții sunt mai mult dări de seamă, feed-back-ul despre cine e si ce face fiecare copil – inexistent. Conducerile școlilor nu sunt perseverente, coerente, nu se țin de regulamente și proceduri. În schimb, se vaită că trebuie să le scrie, în amănunțime, pe hârtie. În documentele manageriale ale oricărei școli, veți găsi inclusiv proceduri pentru deplasarea în siguranță a elevilor în incinta școlii, proceduri de comunicare externă și internă (acestea includ relația cu părinții), de monitorizare a progresului elevilor, de pază și siguranță a personalului Există, dar nu se aplică. Directorii și adjuncți lor, șefii de comisii și catedre – o mare parte din ei – tratează locul de lucru cu mentalitatea unui spațiu public pe care altcineva ar trebui să îl protejeze. Mentalitate de funcționar public, fără mare răspundere personală. Cu mult ridicat din umeri și dat vina pe legi și sistem.
2. Părinții agresivi par să fie neapărat cei cu bani, cu angajați și timp limitat. Profesorii par să fie cei singuri, săraci, vulnerabili. Doamna profesor din film trăiește singură, este plăpândă, sensibilă, cu aer de dăscăliță onestă, iubitoare, dedicată meseriei. Mama domnișoarei este o țoapă cu bani, strident machiată și, evident, o patroană care suge sângele poporului, inclusiv al profesorilor copilei ei.
Realitatea nu e așa pueril polarizabilă și nici oamenii așa ușor de manipulat cu un astfel de film. Există și profesori ca dna Diana Miron, dar și profesori exact ca mama agresivă: stridenți, insultător, nevrotici, furioși. Pe copii cine îi apără de ei? La întrebarea asta o să îl vedeți pe domnul director dând tot din umeri. Pare că argumentele clipului sunt că dacă cineva e profesor trebuie respectat “by default”.
3. La final, se face un apel sufletesc la amintirile noastre frumoase din copilărie despre primul abecedar, primul buchet de flori si primul stilou sprijinit în mână noastră de dascăli. Mi-au dat lacrimile, da. Mi-e dor de mine în copilărie, de fetița timidă din curtea școlii. Dar mi-e rău când mă gândesc câți tovarăși de-ai mei de joacă au fost, ulterior acestor momente idilice ale amintirilor noastre, aliniați în fața clasei că să râdem de ei că au greșit. Si multe alte umilințe trăite în tăcere și cu respectul “cuvenit” profesorilor noștri de atunci.
4. Se spune clar că educația începe acasă. Dacă părinții nu își fac treaba bine, noi, profesorii cei umiliți suntem, prin deducție imediată, și neputincioși: ne-am luat mâna de pe ei!!! Asta înseamnă un lucru incredibil: că cei 40% de copii săraci, abuzați, din familii dezorganizate, fără educație, fără orizont prea mare de cunoaștere – sunt de nerecuperat. Deci facem educație degeaba? Nu avem nimic transformator în noi?
Da, există suferința profesorului român nesprijinit, neconsiliat, neapărat. Există doamne extraordinare ca Diana din clip care simt durere, umilință, cădere nervoasă, inutilitate personală. Bine ați venit în viața de adult. Cine nu simte asta? E cineva scutit?
Da, există mulți părinți care dau educație proastă. Unii au și bani. Unii dintre copiii lor sunt și aroganți. Există și muzică simfonică, și rock progresiv, și muzică populară, dar și manele. Toate se cheamă tot muzică. Te poate umili cu adevărat un copil? Poți să îl iei personal? Poți să te superi pentru câte mii de forme a luat, sufletește vorbind, specia asta a oamenilor, mai ales în adolescența ei? Fiecare după propria creștere emoțională.
E bine de făcut o campanie pentru integritatea fizică și emoțională a profesorului român. Dar nu așa grosolană, naivă, plină de prejudecăți sociale și dări din umeri a neputință ca în clipul de mai jos.”
Citește și:
Diana Ghimiși
Redacția
Mihai Peticilă
9 comments
Acest clip, care de fapt nu reflectă o realitate generalizată după părerea mea, face mai mult rău decât bine. Încurajeazî profesorii să se victimizeze, în loc să-i încurajeze să caute soluții pentru a face față unor asemenea fenomene care într-adevăr există. La fel cum există și metode de dezvoltare profesională individuală prin care un cadru didactic poate afla în ce constă și cum se poate deprinde ceea ce se consideră a fi una din cele mai importante deprinderi din pachetul „soft skills”, și anume managementul conflictului.
Din păcate pregătirea inițială a profesorilor nu se apleacă asupra acestor „soft skills”, foarte importante în viața unui profesor. DPPD-urile ar trebui să le abordeze, precum și școlile cu profil pedagogic.
Dupa mai mult de 25 de ani de activitate si umilinte de tot felul, nu mai ai putere sa te zbati. Da, si copiii trebuie aparati, dar in primul rand de astfel de specimene, care ameninta si agreseaza pe toata lumea, nu numai pe profesori! De sfaturi sunteti buni cu totii, realitatea ne omoara!
Doamna Moraru se inscrie in tipologia promovata de EduPedu.ro, aceea de a nu ofensa parintii si elevii, iar cazurile despre profesori fiind tratate razant, fara analize substantiale si insotite de sintagme partinitoare de tipul: “Decizie cel putin ciudată a…”
Doamna Moraru, acest rock star al educatiei romanesti, se lupta si se lupta si se lupta de cativa ani cu invatamantul de stat, plangand cu lacrimi de crocodil procentul ala de 40% copii abuzati si lipsiti de speranta, adultii pierduti ai Romaniei de maine.
Se lupta cu bestiile din scolile de stat, da cu ei de pamant de pe margine, critica si critica si critica.
1. Poate ca regulamentele exista, dar ce te faci ca tocmai tipul de parinte din filmulet reclama peste tot orice interdictie pusa odorului. Acest tip de parinte intra ca prin branza in orice scoala, cu tot cu paznic si director.
Transformam scolilie in cazemate militare?
La scoala privata, odorul e tinut in puf, mai un balonas, mai un feed back diplomatic livrat parintelui, se rezolva. Sau nu-i asa?
2. Oamenii in general de acest tip,sensibili, onesti, cu bun simt sunt primii agresati in general. Antiteza cred s-a dorit o ingrosare cu efect de dramatizare, de atragere a atentiei.
Intr-o societate care lupta din greu cu profesorii din invatamantul de stat, generalizand situatii particulare( care, in mod normal ar trebui pedepsite aspru daca guvernarea pesedista nu ar fi facut
din justitie o gluma), acesti oameni sunt lasati la mana politicului din inspectorate, iar orice reclamatie, reala sau nu, costa.
Doamna Moraru “uita” mereu sa ne povesteasca de abuzurile din scolile particulare, cum unele nu respecta legea, in altele nu se fac ore normale desi nu este legal, fluturand doar balonase si zambilute.
3. Pot sari peste punctul 3. Personal, nu am asistat la mari drame in copilarie, cu exceptia serbarilor, pe care le -am detestat intotdeauna. Pe atunci, notele erau de la 3 la 10, media 10 generala foarte rara.
Azi, la presiunea parintilor cel putin in gimnaziu notele par sa fie de la 7 in sus, cu zeci de medii generale de 10 inte-o scoala.
Profesorul deja vulnerabilizat da note prea mari penttu ca , altfel, iese taraboi, intai la scoala, spoi la inspectorat si mai nou pe net.
4. Un copil dintr-o familie saraca nu este automat un copil needucat.
Doamna Moraru, aratandu-ne cliseele din filmulet, intra ea insasi intr-un cliseu.
Poti fi sarac dintr-o mie de motive, doamna Moraru. O familie dezorganizata saraca poate sa fie o mama educata, poate chiar profesoara,
cu 2 copii. Copiii aia sunt educati, pe cuvant.
Oricat vantura domnul Dragnea bunastarea din societate, multi oameni educati sunt saraci sau la limita dintre saracie si clasa de mijloc.
Si in familiile sarace din mediul rural multi copii sunt crescuti cu foarte mult bun simt.
In concluzie, sunt total de acord ca ar mai trebui cateva filmulete: din perspectiva elevului abuzat, parintelui abuzat, sefilor(directori, inspectori etc).
Dar, situatia din filmuletul in discutie e aproape o normalitate in acest moment pentru ca profesorul din invatamantul de stat a fost lasat fara aparare.
Sa ma scuzati, vax albina ca exista deja regulamente. Intr-o societate ca cea de acum, nicio lege nu prea mai conteaza. Primesti cel mult cateva luni cu suspendare.
Foarte discutabile comentariile doamnei posesoare de școală privată. Mai bine ar spune cum scoate posturile la concurs pentru școala privata a dumneaei, faptul că nu oferă aviz pentru învățământ privat și că ocupă posturile cu cine vrea dumneaei. Chiar dacă este școală privată, aceasta primește fonduri publice pentru numărul de elevi școlarizați, însă se pare că nu se supune regulilor precum școlile de stat. Chiar dacă sunt scoase posturile la titularizare, cu repartizare în ședință publică, nu se primește avizul pentru învățământul privat. Și vine dumneaei de pe o poziție de mare moralist să discute despre învățământul de stat. Câtă ipocrizie!
Intotdeauna acrasta femeie, xa eu nu o pot numi expert in educatie, ca voi, deci aceasta femeie sevintoarce impotriva profesorilor. Ea fiind profesor. Eu am dubii cu privire la calitatea ei de cadru didactic, iar ca expert e 0. Nu inteleg de ce o promovati. Mi-e sila sa o ascult.
În scoli exista camere de supraveghere la fiecare etaj în plus sunt ultrasecurizate. Se pune problema cum sa fie scos afara din învățământul un profesor și atunci se inovează un scenariu de care nu se duce lipsă. Am pățit-o eu în 2009 la liceu Danubius dar din poziții diametral opuse se prima grija a directorului trebuia sa fie apelul de urgenta 112 dar nu a fost asa pentru ca elevul și-a retras plângerea și atunci au ieșit multe dedesubturi la iveală.
Tichie de mărgăritar….
Un sistem de victime….
Cei ce au dat bir cu fugiții la privat sunt acum mari experți în educație.
Toți se pricep la educație dar le iese ca la meteo.
Doamna Oana Moraru, v-as ruga sa realizati si dumneavoastra un astfel de scurtmetraj, poate mai reusit! Observ ca idei aveti! Si cu siguranta aveti si posibilitati! Ar fi interesant, nu?