O zi din viața unei educatoare, povestită unui ”reformist” de Ioana Bratu: ”poate participă și visele noastre, ale cobailor, la marea reformă din învățământ”

Într-un mod inedit, o educatoare povestește care sunt provocările cărora trebuie să le facă față la grădiniță un așa-zis ”reformist”, dacă acesta îi ia lua locul la clasă. ”Orice vis al unuia cu putere decizională devine măsură de reformă”, scrie educatoarea Ioana Bratu într-un mesaj publicat pe Facebook, care a atras aprecierea multor profesori și părinți. Într-o discuție imaginară cu”reformistul”, educatoarea povestește care sunt efectele directe la clasă ale ”elementelor” din lege. Mesajul educatoarei este unul care vizează așa-zisa reformă din învățământ, numită de ministrul Ecaterina Andronescu ”viziunea”.

În final, educatoarea îi spune ”reformistului”: ”te aştept să intri la clasă şi să înţelegi că şi legea aia cu 15 copii, care nu se respectă, e depăşită într-o vreme în care generaţiile au tot mai mult acces la informaţii şi nu-şi mai consumă energia prin spatele blocului cum o făceam noi, ci în clasă cu cadrul didactic!”

Iată mesajul educatoarei Ioana Bratu:

”Trăim vremurile în care orice vis al unuia cu putere decizională devine măsură de reformă. Să vă spun ce am visat eu azi-noapte, poate participă și visele noastre, ale cobailor, la marea reformă din învățământ! Am visat că venise un „reformist” la mine la clasă și i-am pus un dulap de planșe la dispoziție și l-am lăsat 5 ore cu copiii, cu copiii mei de grupă mică, peste 20 la număr (aștept să fiu cercetată pentru că am încălcat art. 63, alin 1. Lit b): învăţământul preşcolar: grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20; din LEN nr. 1/2011) și i-am cerut să lucreze pe centre.

Nu stiți ce înseamnă? Vă explic acum: împărțiți cei 20 și, 30 de copii (cu puțin „noroc” chiar peste 30) în 2-3 grupe și apoi împarte-te în 2-3 ca să explici fiecărei grupe ce are de făcut. Ce nu poți să te împarți în 2-3? Dar în 4-5 ca să-l convingi şi pe Ionică să nu mai alerge şi să meargă la locul lui şi să te ocupi şi de Georgel care vrea la baie, poţi? Ce faci cu Georgel care vrea la baie pentru că se scapă pe el? Te duci cu el şi laşi 20-30 de copii singuri în clasă, te duci să cauţi îngrijitoarea care trebuie să se împartă la mai multe grupe şi să facă şi curaţenie sau te apuci să ţipi după ea din uşa clasei poate-poate te aude? Îl laşi pe Georgel să facă pe el? Îl trimiţi singur?

Acum să trecem la Ionică! Nu înţelegi de ce nu poţi să-l laşi pe Ionică să alerge? În primul rând pentru că e periculos, se poate împiedica şi să îşi spargă capul sau să-ţi rupă ceva şi în al doilea rând pentru că la fel ca el vor vrea să facă şi Mihaiţă şi Măriuca, iar tu trebuie să-i înveţi pe copii despre anotimpul primăvara, pentru că acum bate la ușă evaluarea și în maldărul ala de hârtii pe care îl ai în dosare, trebuie să adaugi şi asta şi să justifici de ce nu ştiu copiii tăi de 3 ani că laleaua e floare de primăvară. Dar să revenim, domnule reformist! Ai grijă să ştergi nasul lui Bogdănel, fii atent la Danuţ că a împins-o pe Floricica, împac-o pe Alinuţa care e supărată pentru că aseară mama plângea pentru că a ţipat tata la ea, dă-i apă lui Gheorghită, răspunde-i la telefon mamei Rodicăi pentru că vrea să te întrebe cum se simte deoarece a făcut febră, dar nu a avut cu cine să o ţină acasă, aşă că ai grijă şi verifică să nu frigă copilul şi exemplele continuă!

Sper că ai ajuns până aici fără să țipi, dragă „reformistule” şi mai sper că ai reuşit între timp şi să convingi copiii să se rotească pe centre. Vezi că urmează activităţile obligatorii (alea pe centre erau activităţi liber alese, chiar dacă, de fapt, copilul trebuie să facă tot ce vrei tu, dar e datoria ta să îl faci să creadă că a ales el şi să nu cumva să umbli cu şantajul că e aspru pedepsit!!)!

Aşadar vezi cum faci să îi înveţi pe copii poezia aia minunată că altfel să nu te superi dacă auzi replici de genul: „ce fel de educatoare e aia de nu ştiu copiii o poezie?”! Nu mă interesează cum te măscăreşti ca să îi faci să stea locului, dar ţi-am zis:să nu umbli cu şantajul!!! Şi vezi cum faci să fie afişate la panou fişe, altfel e ca şi cum n-ai fi făcut nimic în ziua aia! Şi ai mare grijă să coloreze copiii perfect că altfel iar nu eşti bun de nimic, pentru că la clasa cealaltă am vazut eu că se coloreaza frumos, aşa că dacă nu colorează ei frumos, ia creionul în mână şi fă tu lucrurile cum trebuie! Asta ca o paranteză pentru colegele care afişează fişe/lucrări perfecte, cazul meu nu-i, dar îmi asum o bulină neagră pentru că îmi plac lucrurile naturale, dar poate tu eşti perfecţionist!

Cum e, reformistule? Azi ai scăpat uşor cu memorizarea, dar vezi că vine sfânta matematică peste tine şi să te ferească Dumnezeu dacă nu îi înveţi corect pe copii să opereze cu elementele unei mulţimi, repet ELEMENTELE, să nu cumva să spui altfel că vezi şi tu că se pică BAC-ul la mate pe capete şi asta pentru că nu au folosit educatoarele un limbaj matematic corespunzător. Ai grijă cum îi pui să le numere, musai prin încercuire cu degeţelul, altfel nu-i bine şi punct! Şi nu mă interesează că cei 20 şi ceva nu au răbdare să îi araţi tu lui Vasilică cum se face, ţi-am mai zis: rezultatele evaluării sunt foarte importante, de altfel documente obligatorii! Cum adică documente? Păi ce credeai că aici se termină activitatea ta? Credeai ca după ce termini activitatea obligatorie, care depinde de zi, dar poate fi şi integrată, dar caută singur ce înseamnă şi asta şi după ce mai faci şi ALA2, te duci şi decupezi 25 de vaze, 75 de lalele, 75 de tulpini, 150 de frunze şi s-a terminat ziua?

Aaaa, vezi să decupezi câteva şi în plus, pentru că dacă se supără Nicolae şi i le rupe pe ale colegului trebuie să ai şi de rezervă, doar n-ai să laşi copilul fără lucrare şi să nu-l pedepseşti pe Nicolae, pentru că n-ai voie, ai înţeles? Nu se termină aici, mai trebuie să ai grijă să mănânce copiii, dă-le cu linguriţa tu dacă nu pot, dezbracă-i, îmbracă-i, culcă-i! Şi nici aşa nu ţi se termină ziua! Nici vorbă! Crezi că dulapurile alea de prin clase sunt ca să ţii tu creioane colorate în ele? Nu! Pe alea trebuie să le umpli de bibliorafturi cu hârtii, acolo e performanța!

Şi crezi că lalelele alea pe care le ai de decupat ţi le pregăteşte cineva? Nu! La asta trebuie să te gândeşti tu şi trebuie să te gândeşti ce şi cum să faci şi nu doar atât! Trebuie să scrii toate astea la care te-ai gândit! Da, da, astea se numesc proiecte didactice şi trebuie să scrii acolo tot ce faci şi cum faci şi să îţi iasă cum ai scris, da? Lasă-l pe Georgel care vrea să îi spui de ce plouă, asta îl înveţi în altă săptămână la tema aia despre „Fenomene ale naturii”, acum tu ţine-te bine de proiectul ala didactic! Doar ai o planificare de respectat şi-o programă! Şi ai grijă să completezi toate fişele alea de observaţii, ai grijă să centralizezi centralizatoarele în care ai centralizat datele alea care nu au nici un rost oricum!

Apoi să te ocupi şi de comisiile şi comisioarele alea pentru care eşti responsabil! Şi să revin puţin la matematica amintită şi promovabilitatea la BAC… oare de ce se pică mult acolo unde este nevoie să se aplice? Oare nu pentru că minunatul nostru învăţământ este centrat pe acumulare de informaţii? Informaţii pe care elevii nu ştiu cum să le folosească sau la ce le folosesc? De informaţii duc astăzi lipsă copiii sau de bune practici? Nu o fi el plin internetul de informaţii?

Ma rog… mă opresc aici, reformistule, iar tot ce ţi-am scris aici este pentru că trebuie să respectăm programele alea lucrate cu atâta pricepere de oameni care, poate, n-au stat o oră la clasă! Dar te aştept să intri la clasă şi să înţelegi că şi legea aia cu 15 copii, care nu se respectă, e depăşită într-o vreme în care generaţiile au tot mai mult acces la informaţii şi nu-şi mai consumă energia prin spatele blocului cum o făceam noi, ci în clasă cu cadrul didactic!”