“Ne-am adaptat noi la copii, nu ei la orarul nostru“ – așa au fost primiți trei elevi ucraineni, refugiați din Kiev, la o școală din București / Cred că nu există părinte sau profesor, în comunitatea noastră, care să nu se fi implicat cumva

Copiii noștri i-au așteptat în prima zi cu felicitări scrise de ei în limba ucraineană, iar noi le-am dat timp să se acomodeze, spune Diana Segărceanu, directorul executiv al Avenor College din București, despre cum au fost primiți trei frați veniți din Kiev, refugiați, care au ajuns în România împreună cu mama lor, care a condus tot drumul, însărcinată în luna a 7-a. Copiii sunt școlarizați gratuit, au trecut un test de conversație în limba engleză și au un orar personalizat pe nevoile lor, mai spune reprezentanta școlii într-un scurt interviu pentru Edupedu.ro.

Tot mai multe instituții de învățământ de stat și private înscriu copii ucraineni gratuit la cursurile lor, fie ca audienți, la ore, fie la activități extrașcolare. În majoritatea cazurilor, sunt școli unde se predarea se face în limbile rusă și ucraineană (Ministerul Educației a numărat deja 55 de școli din 8 județe), și câteva școli private unde se predă în limba engleză, iar copiii cunosc această limbă.

Ministerul Educației a anunțat că toți elevii din Ucraina, care doresc, pot fi înscriși la școli în România. Până acum, datele oficiale arată că sunt peste 646 de copii care au trecut frontiera la noi și au rămas pe teritoriul nostru.

La o școală privată din București, 2 eleve din Kiev, împreună cu fratele lor mai mic, de grădiniță, au fost primiți de copii și de profesori cum s-au priceput mai bine.

“Am pregătit copiii din școala noastră, le-am spus cum le cheamă pe cele 2 fete care vor veni din Ucraina să învețe alături de ei, iar în prima zi când au ajuns la școală au fost primite cu ceremonie, iar noi nu suntem oficioși, nici cu oamenii celebri” povestește Diana Segărceanu, directoarea executivă și fondatoarea școlii.  

“Au fost copii, profesori, coordonatori care i-au așteptat la poartă, au fost conduse sus în clase, copiii le-au făcut felicitări scrise în ucraineană, le-au invitat acasă la ei, s-au împrietenit foarte repede.

Toți elevii știau deja cum le cheamă pe fete, au vrut să le cunoască, să le arate școala, jocuri, s-au creat și grupuri de prieteni care să le însoțească permanent, încât să nu rămână singure. Am aflat apoi de la cei care îi țin în gazdă, că seara la cine copiii au fost foarte încântați și au vorbit foarte mult despre prima zi de școală.”

“Copiii nu urmează un program obișnuit, pentru că fac multe ore de română, iar toți profesorii s-au implicat și le-au făcut un program personalizat celor trei copii, astfel încât, de exemplu, să știe mai multă engleză când se întorc acasă. Una dintre fete care e în clasa a IV-a merge la orele de engleză și cu cei din clasa a III-a, pentru că noi având profesori care știu să predea diferențiat, ajută foarte mult. Modul în care li s-a vorbit, li s-a dat timp să se gândească, i-a ajutat foarte mult să se integreze. Faptul că în pandemie ne-am reinventat cu totul, este un avantaj. Acum, noi ne-am adaptat copiilor nu le-am cerut lor să se adapteze la programul nostru”, explică Diana Segărceanu.

“Deocamdată nu învață limba română la școală, pentru că noi sperăm ca lucrurile să revină la normal și să se poată întoarce acasă, copiii sunt încă în faza de adaptare și e mai important să intre într-o rutină, program, asta dă siguranță. Ei nu au nici toate lucrurile cu ei, așa că după ce vom vedea cum evoluează lucrurile, ne vom gândi cum ne adaptăm și poate până atunci vor învăța singuri limba română.  

La rândul lor, copiii noștri au văzut ce înseamnă solidaritate, e o ocazie atât de rară să putem face lucrurile atât de repede și eficient într-o situație care afectează atât de mulți oameni. Cred că în situații grele și dificile copiii pot să învețe lucruri autentice. Am setat dialogul deschis, am programat timp și ore să ne spună ce le trece prin cap. Nu le-am restricționat gândirea. Unii dintre ei au răspunsuri și soluții chiar: fanteziste dar și pragmatice și e foarte important că i-am lăsat să vorbească. Profesorilor le-am pus la dispoziție toate resursele pe care le aveam depsre conflict și au avut un ghid de conversație, ca să nu intre în subiecte sensibile cu ei, dar să fie deschiși,” mai spune directorarea școlii.  

Am întrebat cât de mare este bariera lingvistică în adaptarea copiilor la școala nouă din România.

“La copii, limba este absolut esențială“, adaugă Diana Segărceanu. “De exemplu, la grădiniță se predă exclusiv în limba engleză, însă având copii de mai multe naționalități, profesorii noștri sunt învățați să vorbească rar, să folosească cuvintele de bază în limba maternă a copilului, pe care mama le scrie pe o hârtie, în prima zi de scoală, pentru a-i asigura copilului comfortul necesar.  De exemplu, mamă, mi-e foame, mi-e sete, sau cuvintele care înseamnă ceva, care dau indicii clare, nevoile de bază, vocabularul de 10 cuvinte prin care înțelegi ce vrea copilul.

La școală, când copiii sunt mai mari, limba poate fi o barieră. Noi nu încercăm să facem lucruri care ne depășesc. Și atunci nu puteam accepta copii care nu cunosc deloc limba engleză pentru că nu avem profesori vorbitori de rusă, nu ne pricepem la asta și preferăm să direcționăm copiii nevorbitori de limba engleză către grupuri din oraș de exemplu, unde vorbesc în ucraineană sau chiar rusă. Limba e foarte importantă,” subliniază directoarea școlii.  

Familia celor 3 copii locuiește la o gazdă în județul Ilfov

Directoarea școlii povestește cum au ajuns acești copii să învețe în școala pe care o conduce: “Șocul și groaza pe care le-am resimțit cu toții la nivelul societății, văzând că se poate întâmpla un conflict armat așa de aproape de noi în secolul 21, ne-au făcut să ne alăturăm acțiunilor pe care le-au făcut toți românii în aceste zile, să ajutăm. De pe 25 februarie (n. red a doua zi de conflict) am transmis comunității de părinți și profesori și în exterior că suntem aici să ajutăm pe oricine putem. 

Părinții elevilor școlii erau deja organizați în grupuri pe diverse proiecte, lucrau cu voluntari de la Gara de Nord, cu Crucea Roșie, sau care fac voluntariat și ajută pe partea de juridic a refugiaților. Cred că nu există părinte sau profesor în comunitatea noastră care să nu se fi implicat cumva. Avem profesori care fac ore gratuite de engleză online. E o nevoie de solidaritate atât de naturală și autentică, nu e nimic forțat, pentru că îi simt pe oameni,” mărturisește directoarea școlii, Diana Segărceanu. 

La școală și grădiniță sunt înscriși 3 copii, 2 fete (una la clasa primară și cealaltă de gimnaziu), iar fratele mai mic este la grădiniță.

“Prima familie care a venit la noi este o mamă, însărcinată în luna a 7-a, care a venit cu 3 copii, care a condus singură din Kiev, soțul e plecat la muncă în străinătate și s-au întâlnit la București. Ne-a impresionat atât de tare povestea lor. Pe lângă faptul că le asigurăm școlarizarea copiilor, le aranjăm și activitățile pe care le făceau fetele acasă: gimnastică și desen. Toți locuiesc în gazda unei familii și sunt foarte bucuroși și recunoscători, nu le vine să creadă că au găsit atâția oameni buni. Ne gândim la noi și cum ne-am fi simțit noi în această situație, cum am vrea să fim primiți și cred că de aceea este acest sentiment de a-i ajuta pe ceilalți.

Mai avem 2 familii cu care suntem în discuții, nu ne-am grăbit, pentru că știm cât de important pentru copii este să li se asigure o tranziție, să simtă că au de ales. De exemplu, unul dintre copilași nici nu a vrut să iasă din casă, decât dacă se întoarce acasă, așa că a trebuit să îl lăsăm să se acomodeze. 

Trebuie să ținem cont că nu întotdeauna binele pe care noi îl vrem făcut repede este și de partea cealaltă. Așa că ne-am luat timp să facem asta. În limita locurilor noastre disponibile și limita cunoștintelor de engleză pe care trebuie să le aibă,” explică Segărceanu.  

Copiii au fost evaluați în primul rând pentru cunoștințele de limba engleză – necesare pentru comunicare

A fost un sistem diferit de evaluare față de ce facem de obicei când se înscrie un elev la această școală, testarea limbii engleză a fost printr-o conversație. Conducerea școlii a vrut să știe dacă cei mici îi înțeleg pe profesori și că părinții au încredere în ei. “În prima zi au venit un fost elev din Moldova și o colegă, ambii vorbitori de limba rusă și s-au simțit foarte confortabil pentru că unele detalii nu le puteau spune în engleză. Eu în ziua respectivă m-am gândit cum să mă îmbrac și mi-am pus o  bluză albastră și o mască galbenă, iar mama a fost impresionată de acest lucru, care până la urmă nouă ni se pare firesc,” își amintește directoarea școlii.   

Profesorii sunt instruiți cum să gestioneze anumite subiecte sensibile cu elevii. “Știți că un copil poate aduce în discuție un subiect nepotrivit vârstei sau pe care nu le îneleg. Important e să îi lăsăm să se exprime. Dacă e un subiect religios, sau de familie, sau estimăm că va deranja pe unul dintre copii, atunci instruim părinții și copii separat să nu deschidă acel subiect, și le spunem și de ce. În cazul acestei familii nu au o problemă să discute despre asta, pentru că e forma lor de a se exterioriza, nici noi nu putem intrebări indiscrete. Constientizează instinctiv singuri copiii că e un subiect sensibil și îi întreabă mai degrabă despre viața lor de dinainte, cine erau prietenii lor, unde e Kiev-ul, ce obiceiuri sunt în Ucraina, lucruri care să normalizeze totul,” mai spune Diana Segărceanu.

Citește și: Kit de “prim-ajutor“ pentru profesori, în perioade de criză: Indiferent de materia pe care o predă, profesorul trebuie să își ia timp să vorbească cu elevii la ore despre războiul din Ucraina  

Școlarizare gratuită pentru cel puțin 30 de elevi și copii ucraineni refugiați, plus cazare pentru familii, oferite de o școală privată din Cluj-Napoca