O sală de detenție – soluția “România educată” pentru formarea tinerelor generații? 

Odată cu noul Statut al Elevului pentru anul școlar 2024-2025, Ministerul Educației introduce un concept relativ nou în mediul educațional: un spațiu în care elevii care perturbă orele pot fi trimiși de profesorii care-i consideră „perturbatori”, „indisciplinați”, „zgubilitici” (după cum îi numea secretarul de stat Florian Lixandru în două intervenții recente), fiindcă le deranjează orele. Ce pot face în această cameră? Pot reflecta asupra propriilor acțiuni, conform explicațiilor oficiale. Pentru că sala aceasta nu a primit un nume din partea Ministerului Educației, în spațiul public sălii pentru „perturbatori” i s-a spus generic „sală de detenție”, exact ca în sistemul american, atât de la modă printre tinerii anilor 2000, prin filmele cu liceeni. 

Astfel că școlile pot înființa un spațiu prezentat de Ligia Deca drept unul pentru „liniștire”, un cadru în care, teoretic, elevii să își poată recăpăta calmul, în cazul în care și-l pierd în timpul orei. Sala de detenție a generat și generează discuții în comunitatea școlară printre profesori, elevi și părinți.

La Colegiul Gheorghe Lazăr, din Capitală, de exemplu, va fi înființată o sală de reflecție, spune directoarea Ionela Neagoe. Profesorul de Matematică Vasile Barbu, dintr-o școală din mediul rural, spune că „în zona ministerială, oamenii nu înțeleg ce înseamnă spațiu, timp și resursă umană”, iar profesorii nu vor avea cum să gestioneze și așa ceva. Am vorbit și cu trei elevi – unul este conștient că măsura nu-l vizează, iar doi susțin că nu va fi o decizie bună trimiterea adolescenților în asemenea spații.

• Reforma România educată este „în implementare” în acest moment, potrivit Ministerului Educației. Aceasta presupune operaționalizarea și aplicarea celor două legi rezultate din proiectul prezidențial cu același nume, legi care au intrat în vigoare în septembrie 2023. Măsurile adiacente luate prin legislație secundară și terțiară de către instituția ministerului fac parte din reforma respectivă.

Conform DEX (Dicționarul explicativ al limbii române, al Academiei Române), termenul „detenție” se referă la o formă de privare temporară de libertate sau la izolarea unei persoane pentru a corecta un comportament neadecvat. În mediul educațional, așa-numita sală de detenție este definită ca un loc în care elevii care perturbă orele sunt izolați temporar de restul clasei, pentru a reflecta asupra comportamentului lor. Articolul 14, alineatul 2 din Statutul Elevului prevede că profesorii pot trimite elevii într-o altă sală, unde aceștia pot desfășura activități educative, cum ar fi completarea de fișe sau lecturi suplimentare, într-un mediu supravegheat.

Responsabilitatea pe umerii profesorului și ai școlii

Implementarea sălilor de detenție a stârnit reacții diverse în rândul profesorilor, plasându-i pe aceștia în două tabere diferite: cei care îmbrățișează soluția și cei care o critică. 

În anumite școli, precum “Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București”, această măsură este percepută ca o oportunitate de a promova autoreflecția, nu de a pedepsi elevii.

„Este nevoie să avem profesori deschiși, echilibrați, care să înțeleagă că pedeapsa nu corectează comportamentul și să creeze un climat constructiv. Cei mici nu ar trebui să se simtă umiliți; consider că nu trebuie văzut ca o pedeapsă, ci ca o modalitate de a reflecta asupra propriei atitudini în contextul învățării și asupra respectului față de sine și față de ceilalți! Sperăm să aibă un impact pozitiv, pentru că va fi un spațiu de studiu, iar noi suntem într-un proces de formare de câțiva ani, lucru care dă roade” spune Ionela Neagoe, directoarea Colegiului Național “Gheorghe Lazăr”. 

Directoarea Ionela Neagoe a subliniat că elevii din clasele V-VIII ar putea beneficia de astfel de săli, nu pentru a se simți umiliți, ci pentru a învăța respectul față de colegi și pentru a înțelege consecințele propriilor acțiuni într-un mod educativ.

Profesor de Matematică într-o școală gimnazială din mediul rural, Vasile Barbu susține ca nu este necesară o sală disciplinară, cel puțin pentru elevii săi, fiind îngrijorat ca majoritatea profesorilor de resurse. 

„În primul rând, obligația mea este să îi țin pe elevi în clasă și să mă asigur că fac tot ce trebuie pentru ca ei să învețe”, spune Vasile Barbu, care consideră că nu este necesară o sală disciplinară, exprimând îngrijorări legate de spațiu și eficiență.

Profesorul considera ca sălile de detenție pot deveni o sursă de marginalizare. Acesta mai susține că astfel de măsuri nu fac decât să izoleze elevii fără a rezolva problema de fond, iar resursele disponibile în școli sunt deja insuficiente pentru a gestiona corect aceste spații.

„În zona ministerială, oamenii nu înțeleg ce înseamnă spațiu, timp și resursă umană. Din păcate, nimeni nu vrea să ia în calcul timpul și să înțeleagă că orice acțiune necesită timp. Profesorul are timp pentru așa ceva”, spune Vasile Barbu. 

Profesorul atrage atenția că elevii ar putea percepe sala respectivă mai degrabă ca pe un loc de socializare decât ca pe o sancțiune eficientă, iar soluția nu ar aborda în mod adecvat problemele comportamentale. 

De la nivelul inspectoratelor școlare implementarea sălilor de detenție de către școli nu a întâmpinat mari dificultăți. Purtătorul de cuvânt al ISJ Iași Antonina Bliorț a declarat că rămâne la latitudinea fiecărei școli modul în care acestea vor fi gestionate.

“Nu avem date care să ne arate că sunt dificultăți în implementarea acestor măsuri. Astfel de spații – săli de lectură sau de documentare există deja în cele mai multe dintre școli și ele pot fi utilizate”, spune purtătorul de cuvânt al ISJ Iași Antonina Bliorț. 

Între izolare, amuzament și educație: Impactul sălii de detenție asupra elevilor

Cei care sunt direct afectați de implementarea unei săli de detenție în școală sunt elevii. 

Alina,  elevă în gimnaziu spune că “dacă aș ajunge într-o sală disciplinară, m-aș simți jignită sau umilită.”  

 Ionuț consideră că nu are motive să își facă griji în legătură cu existența acestei camere, pentru ca: “eu sunt un copil foarte cuminte și nu voi ajunge în sala de detenție”  

La rândul său Alexa, elevă de gimnaziu, vede această măsură într-un mod diferit: „m-ar amuza să fiu într-o cameră de detenție; observând cum colegii mei se comportau și râdeau în clasă, am început să fac lucruri intenționat pentru a-i distra. Dacă aș ajunge acolo, nu m-aș simți vinovată, ba chiar amuzată și aș continua să mă comport în mod similar”, spune Alexa.

• Nota redacției: numele elevilor nu sunt cele reale, pentru a proteja identitatea acestora.

Efectele sălii de detenție – opinia psihologului 

Specialiștii precum psihologul Alexandra Mihaescu avertizează că sala de detenție poate fi privită de unii elevi ca un loc de relaxare sau de socializare, transformând astfel măsura într-un instrument ineficient.  

„Ca să nu se ajungă la trimiterea elevului în sala de detenție, din experiența mea în domeniu, elevul are nevoie să fie văzut și respectat; abia după ce vede că este respectat, își schimbă comportamentul”, spune psihologul. 

De asemenea, există riscul ca elevii trimiși în aceste săli să fie marginalizați la întoarcerea în clasă, ceea ce poate afecta în mod negativ relațiile sociale și emoționale din colectiv. Deși sala de detenție poate provoca sentimente de rușine, nu ar avea motive să fie considerată traumatizantă, susține specialistul.

Echilibrul fragil între disciplină și stigmatizare- perspectiva părintelui

„În fața unei situații în care copilul ajunge într-o sală disciplinară, un părinte se confruntă cu un amestec complex de emoții și preocupări”, spune Gina, mama unui elev din clasa a VIII-a.

Ea susține ca reacția ei ar fi una de neliniște, căutând să înțeleagă motivele și contextul în care copilul a fost plasat într-o astfel de sală. Îngrijorarea mamei se extinde cu gândul la impactul emoțional negativ pe care l-ar avea asupra adolescentului, care riscă să experimenteze rușine și izolare socială.

Totuși, părintele crede că, utilizată corespunzător, sala de detenție poate oferi oportunități de reflecție și educație, nu doar de pedeapsă severă. Însă în opinia sa utilizarea excesivă a acestei măsuri poate duce la stigmatizarea elevilor, mai ales a celor vulnerabili.

„Aș vrea să mă asigur că nu este etichetat doar pentru o greșeală, ci că primește șansa de a învăța din situație și de a se reintegra armonios în colectivul școlar”, afirma ea.