O profesoară la o facultate de arte de la Universitatea de stat Sankt Petersburg povestește, pentru Moscow Times, sfârșitul carierei sale didactice la scrut timp după începutul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Redăm mai jos relatarea profesoarei, a cărei identitate n-a fost dezvăluită de publicația Moscow Times.
”În dimineața zilei de 24 februarie, ziua în care a început războiul, m-am dus la serviciu ca de obicei. În acea zi trebuia să țin o prelegere despre estetică. Am intrat în auditoriu și mi-am dat seama că pur și simplu nu mai puteam respira. Nu puteam să țin un curs – pentru prima dată în 15 ani.
Era clar că niciunul dintre studenți nu știa încă nimic. Cei mai mulți dintre ei, din păcate, nu citesc presa independentă. M-am adresat publicului: „Dragi colegi, din păcate, astăzi este o zi teribilă”. Le-am spus în termeni generali ceea ce știam.
Apoi am început o prelegere despre estetismul în artă. Unul dintre diapozitive înfățișa „Guernica” a lui Picasso [tabloul lui Pablo Picasso despre bombardarea orașului spaniol Guernica de către aviația germană în timpul Războiului Civil din Spania din 1937]. Cei din primele patru rânduri din public au plâns.
Acea prelegere s-a dovedit a fi cântecul meu de lebădă, dar nu mi-am dat seama la momentul respectiv. În timpul pauzei, mulți studenți au venit la mine. Unii m-au îmbrățișat, alții și-au exprimat îngrijorarea. O fată din public avea rude în Ivano-Frankiivsk, unde se desfășurau operațiuni militare, iar familia ei fusese evacuată.
Elevii mi-au cerut să las timp la sfârșitul orei pentru a le răspunde la întrebările lor despre istoria relațiilor ruso-ucrainene. Este posibil ca aceasta să fi fost prima dată în viața lor când mulți dintre ei au ridicat întrebări reale cu privire la această relație. Am spus câteva cuvinte despre evenimentele din 2014 și despre ceea ce s-a întâmplat mai departe, dacă Rusia avea motive obiective să se teamă de agresiunea NATO și dacă lumea occidentală dorea să cucerească țara.
La un moment dat, studenții din rândurile din spate au început să se agite nervos. Un bărbat corpolent apăruse în spatele lor pe scări. Arăta un pic ca un agent de securitate, dar nu era unul dintre ei – îi cunosc pe toți. Stătea cu brațele încrucișate peste burta lui mare și se uita la mine, clătinând din cap cu dezaprobare. Am rezumat rezultatele prelegerii în timp ce acest om mă privea. Nu-l mai văzusem niciodată. Nici până în ziua de azi nu știu cine era, dar totul a început cu el.
Citește mai multe pe G4Media.ro
Foto: DiegoFiore | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.
Mihai Peticilă
Ș.L.
Redacția
Ramona Florea
Ioana Nicolescu