Directoarea adjunctă a Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, Anca Florea, spune că autonomia școlilor este singura soluție în contextul debirocratizării, în mod special în ceea ce îi privește pe profesori. În cadrul unei emisiuni la Prima News în care s-a discutat despre campania Edupedu.ro de reducere a birocrației, „Lăsați profesorii să fie profesori”, și despre efectul pe care această birocrație „pusă pe umerii profesorilor” îl are asupra actului educațional, Anca Florea a făcut referire și la dosarul de mobilitate al profesorilor, „un dosar stufos care nu are acoperire într-o competență morală”.
- Edupedu.ro a lansat campania Lăsați profesorii să fie profesori! – un apel public către toate instituțiile din Educație și către Guvernul României: Calitatea actului didactic și calitatea învățării nu crește prin amplificarea corvoadei birocratice de pe umerii profesorilor, ci din contră.
Anca Florea, director adjunct al Colegiului Național „B.P. Hasdeu” din Buzău a spus că, din experiența sa de 27 de ani la catedră, “sistemul nu mai funcționează“, este un “sistem gripat”. Ea a făcut referire la dosarele stufoase, la multitudinea de acte pe care un profesor trebuie să le completeze și să le strângă pentru că o cere Ministerul Educației prin adrese oficiale, pentru că diverse metodologii se tot schimbă. Profesorii trebuie să facă liste și dosare pentru burse, transportul elevilor sau activități în programele Școala Altfel și Săptămâna Verde.
Anca Florea a adus ca exemple mobilitatea în învățământ care este una birocratică: “Este un dosar stufos care nu are acoperire într-o competență morală”, a spus Anca Florea.
Directoarea adjunctă a Colegiului Național B.P. Hasdeu din Buzău a făcut și un apel către alți colegi profesori să își spună punctul de vedere în privința acestei birocrații, pentru că “toleranța poate îmbrăca forme diferite” și într-un final se ajunge în “faza în care de fapt devii parte a problemei și multiplici răul, în momentul în care nu numești problema”.
Acele diplome necesare din dosarul profesorilor pentru a se muta între școli nu reflectă mereu o “formă a pregătirii academice și științifice”.
“Ar fi bine dacă am fi convinși că acea persoană cu care vei colabora într-o instituție, are profilul academic de care instituția are nevoie. Mi-e teamă că aici carențele sunt foarte, foarte mari, nu mai poți cere performanțe“, a mai spus directoarea adjunctă.
- Edupedu.ro face un apel către cadrele didactice să ne scrie pe adresa redactie@edupedu.ro și în comentarii, mai jos, care sunt documentele și procedurile pe care le consideră inutile și fără de care ar funcționa mult mai bine ca profesori. Vom publica articole detaliate cu toate tipurile de hârtii și documente care încarcă nefiresc și nepermis activitatea cadrului didactic.
Redăm pe larg punctul de vedere al directoarei adjuncte de la Colegiul Național „B.P. Hasdeu” din Buzău:
Anca Florea, Directoarea adjunctă de la Colegiul Național B.P. Hasdeu Buzău: Noi toți am fost parte din acest sistem, ne place, nu ne place. De 27 de ani sunt la catedră. (…) Lucrurile simt că au intrat într-o zonă în care sistemul se gripează, nu mai funcționează. Pe de altă parte, să fim conștienți de faptul că a tolera un anumit sistem e un concept care mie îmi place, dar căruia îi văd și limitele. Pentru că toleranța poate îmbrăca forme diferite. La început, poate ești îngăduitor cu o perioadă pe care o traversezi, cu o legislație care se poate armoniza ulterior. Este o primă fază, toți am trecut prin ea și nu este nici de bifat pozitiv, nici de bifat negativ în zona aceasta atitudinii.
Urmează apoi o toleranță care îmbracă forma unui tip de compromis. Adică știi că există o problemă, te complaci în această zonă din motive uneori personale, alteori ai sentimentul că nu poți schimba nimic, pentru că adevărul este că sistemul de educație este cel mai inerțial. (…)
Și apoi există faza în care de fapt devii parte a problemei și multiplici răul, în momentul în care nu numești problema. Acum nu înseamnă să revoluționezi un sistem, dar cred că este foarte important să numești problema, s-o asumi, să o aduci în prim plan. S-ar putea să nu ai soluții. Soluțiile nu se găsesc la modul individual. Soluțiile se găsesc în momentul în care stăm de vorbă asumând o realitate pe care cumva cred că fiecare vrem să o depășim.
E o formă, până la urmă, de asumare. E o formă de asumare și de a spune “nu” unei zone de incompetență și îmi asum ce spun, uneori administrativă, uneori ierarhică. Această incompetență îmbracă în acest moment, forme extrem de dure. Nu poți să fii director, inspector, nu poți să fii profesor care să vorbești în scurt timp elevilor, intrând la clasă, despre examenele care-i așteaptă, despre profilul lor moral, despre profilul lor, hai să spunem, academic, tu însuți sau tu însăți fiind exponentul unor greșeli grave. Și-mi asum ce spun. Am trăit această experiență unor greșeli grave de exprimare, de ortografie. Ei, acești colegi, cu respect, îi numesc colegi, cumva trebuie să revadă ce anume trebuie să însemne, asumare a profesiei. Ajungem la o altă discuție și o problemă sensibilă. Cum acced într-un sistem care dorește să atragă ? Ajungem tot la hârtiile pe care le spuneați.
Mihai Peticilă, Edupedu.ro: O să o rog pe doamna director [să ne spună] dacă o școală care ar putea să își facă singură angajările, evaluările și care ar putea să își educe singure elevii, conform unui curriculum pe care îl are, conform unor repere clare și unei legislații pe care să o aplice acolo, ar mai avea genul acesta de derapaj?
Anca Florea: Cred că este singura soluție, o autonomie cel puțin pe partea de resurse umane și de viziune în ceea ce înseamnă profilul elevului pe care îl formează.
Nicoleta Călugăreanu, moderator: Ca să dezvoltăm puțin ce înseamnă autonomie: adică să creezi cadru tu ca instituție, tu ca Minister și să-i lași spațiu, să stabilești coordonate, apoi lași să-și asume operaționalul și managementul și nu mai intervii cu adrese și adrese, la adrese și alte adrese și tot felul de proceduri. Pur și simplu, îi dai spațiu managerului să fie manager și apoi soliciți rezultate. La asta vă referiți?
Anca Florea: Cred că în 1999 sau 2000, când școala a experimentat o autonomie, eram profesor în școala în care lucrez și acum. Îmi aduc aminte cu multă plăcere faptul că, pe de o parte selecția pe care a făcut-o școala în mod riguros pentru admiterea în clasa a IX-a. Ajungem la problema standardizării evaluării și intrăm într-o altă zonă, dar tot în zona a ceea ce înseamnă autonomie. Ajungem în aceeași perioadă când spuneam că școala a experimentat autonomie, în perioada în care și-a organizat propriul examen, invitând cadre universitare de titularizare, colegii care au susținut și au intrat practic în sistem. ( …) Apoi acea mobilitate între unitățile de învățământ, pe ce criterii se mai realizează? Tot pe criterii birocratice. Adică un dosar extrem de stufos, care, din nefericire, nu are acoperire într-o competență morală, n-ai cum să evaluezi clar, dar cel puțin științifică. Nu. Este un dosar foarte stufos. De la copii după diplome și știu că ați atins tema furnizorilor de educație, iarăși un subiect sensibil.
Moderator: Practic nu se face o evaluare concretă a valorilor, a gradului de empatie, a modului în care vei privi, în care vei fi motivat să accesezi această profesie. Pur și simplu evaluăm niște cunoștiințe academice.
Anca Florea: Ar fi bine dacă am fi convinși că acea persoană cu care vei colabora într-o instituție, are profilul academic de care instituția are nevoie. Mi-e teamă că aici carențele sunt foarte, foarte mari, nu mai poți cere performanțe. Și eu sunt deschisă termenului de performanță, a-l defini în toate coordonatele. Performanță nu înseamnă strict mediile. Să fim convinși de faptul că școlile sunt unele într-o anumită zonă în care, media de admitere este peste 9.50, dar fiecare își poate crea performanța definind-o ca atare, performanța pentru ea, dar această formă a pregătirii academice și științifice, cred că de aici trebuie să plecăm, sau cel puțin nu trebuie să uităm această coordonată. Și am spus-o de nenumărate ori: elevul în clasă, indiferent de materia pe care i-o predai, el vede și-ți face cea mai dură radiografie.
Feedback-ul, să știți că-l poți obține ca profesor, nu numai completând sau primind de la elev acel chestionar, care din punctul meu de vedere, cu ochi de sociolog, nu cred că este un chestionar care să poată fi aplicat sau care să-mi aducă mie plus de informație. (…)
Cred însă că există două forme de a rezista în momentul în care simți că ceva nu funcționează. O formă pe care Benedetto Croce (n. red. un critic italian, filozof idealist și politician) o spunea “asentimentul prin cultură“, eu aș spune “asentimentul prin educație“, adică lucrul bine făcut te poate cel mult proteja. A face lucrul așa cum știi tu la catedră. E o formă și aceasta ajungând ulterior la o formă de rezistență prin educație, care înseamnă mai mult decât o atitudine defensivă, înseamnă o atitudine ofensivă în sensul cel mai bun al cuvântului. Exact invitația care a fost lansată mai devreme. Haideți să vedem și să ieșim și să ne spunem punctul de vedere, să vedem ce nu funcționează, adică nu e suficient. Și eu am experimentat acest lucru, în care credeam că este absolut suficient dacă eu, la catedră sau eu, în raport cu experiența sau cu sarcinile pe care le aveam în școală, fac lucrurile așa cum am fost educată să le fac, așa cum conștiința, să spunem, îmi cerea să le fac. Nu este suficient”.
VIDEO Emisiunea de la Prima News în care a fost invitată directoarea adjunctă, Anca Florea poate fi urmărită mai jos:
