O autonomie a școlilor cred că este singura soluție pentru a se evita birocrația. Să ieșim și să ne spunem punctul de vedere, spune directoarea adjunctă a Colegiului Național B.P. Hasdeu din Buzău, Anca Florea

4.477 de vizualizări
Foto: captura video Prima News
Directoarea adjunctă a Colegiului Național „B.P. Hasdeu”, Anca Florea, spune că autonomia școlilor este singura soluție în contextul debirocratizării, în mod special în ceea ce îi privește pe profesori. În cadrul unei emisiuni la Prima News în care s-a discutat despre campania Edupedu.ro de reducere a birocrației, „Lăsați profesorii să fie profesori”, și despre efectul pe care această birocrație „pusă pe umerii profesorilor” îl are asupra actului educațional, Anca Florea a făcut referire și la dosarul de mobilitate al profesorilor, „un dosar stufos care nu are acoperire într-o competență morală”.
  • Edupedu.ro a lansat campania Lăsați profesorii să fie profesori! – un apel public către toate instituțiile din Educație și către Guvernul României: Calitatea actului didactic și calitatea învățării nu crește prin amplificarea corvoadei birocratice de pe umerii profesorilor, ci din contră.

Anca Florea, director adjunct al Colegiului Național „B.P. Hasdeu” din Buzău a spus că, din experiența sa de 27 de ani la catedră, “sistemul nu mai funcționează“, este un “sistem gripat”. Ea a făcut referire la dosarele stufoase, la multitudinea de acte pe care un profesor trebuie să le completeze și să le strângă pentru că o cere Ministerul Educației prin adrese oficiale, pentru că diverse metodologii se tot schimbă. Profesorii trebuie să facă liste și dosare pentru burse, transportul elevilor sau activități în programele Școala Altfel și Săptămâna Verde.

Anca Florea a adus ca exemple mobilitatea în învățământ care este una birocratică: “Este un dosar stufos care nu are acoperire într-o competență morală”, a spus Anca Florea.

Directoarea adjunctă a Colegiului Național B.P. Hasdeu din Buzău a făcut și un apel către alți colegi profesori să își spună punctul de vedere în privința acestei birocrații, pentru că “toleranța poate îmbrăca forme diferite” și într-un final se ajunge în “faza în care de fapt devii parte a problemei și multiplici răul, în momentul în care nu numești problema”.

Acele diplome necesare din dosarul profesorilor pentru a se muta între școli nu reflectă mereu o “formă a pregătirii academice și științifice”.

“Ar fi bine dacă am fi convinși că acea persoană cu care vei colabora într-o instituție, are profilul academic de care instituția are nevoie. Mi-e teamă că aici carențele sunt foarte, foarte mari, nu mai poți cere performanțe“, a mai spus directoarea adjunctă.

  • Edupedu.ro face un apel către cadrele didactice să ne scrie pe adresa redactie@edupedu.ro și în comentarii, mai jos, care sunt documentele și procedurile pe care le consideră inutile și fără de care ar funcționa mult mai bine ca profesori. Vom publica articole detaliate cu toate tipurile de hârtii și documente care încarcă nefiresc și nepermis activitatea cadrului didactic.
Redăm pe larg punctul de vedere al directoarei adjuncte de la Colegiul Național „B.P. Hasdeu” din Buzău:

Anca Florea, Directoarea adjunctă de la Colegiul Național B.P. Hasdeu Buzău: Noi toți am fost parte din acest sistem, ne place, nu ne place. De 27 de ani sunt la catedră. (…) Lucrurile simt că au intrat într-o zonă în care sistemul se gripează, nu mai funcționează. Pe de altă parte, să fim conștienți de faptul că a tolera un anumit sistem e un concept care mie îmi place, dar căruia îi văd și limitele. Pentru că toleranța poate îmbrăca forme diferite. La început, poate ești îngăduitor cu o perioadă pe care o traversezi, cu o legislație care se poate armoniza ulterior. Este o primă fază, toți am trecut prin ea și nu este nici de bifat pozitiv, nici de bifat negativ în zona aceasta atitudinii. 

Urmează apoi o toleranță care îmbracă forma unui tip de compromis. Adică știi că există o problemă, te complaci în această zonă din motive uneori personale, alteori ai sentimentul că nu poți schimba nimic, pentru că adevărul este că sistemul de educație este cel mai inerțial. (…)

Și apoi există faza în care de fapt devii parte a problemei și multiplici răul, în momentul în care nu numești problema. Acum nu înseamnă să revoluționezi un sistem, dar cred că este foarte important să numești problema, s-o asumi, să o aduci în prim plan. S-ar putea să nu ai soluții. Soluțiile nu se găsesc la modul individual. Soluțiile se găsesc în momentul în care stăm de vorbă asumând o realitate pe care cumva cred că fiecare vrem să o depășim.

E o formă, până la urmă, de asumare. E o formă de asumare și de a spune “nu” unei zone de incompetență și îmi asum ce spun, uneori administrativă, uneori ierarhică. Această incompetență îmbracă în acest moment, forme extrem de dure. Nu poți să fii director, inspector, nu poți să fii profesor care să vorbești în scurt timp elevilor, intrând la clasă, despre examenele care-i așteaptă, despre profilul lor moral, despre profilul lor, hai să spunem, academic, tu însuți sau tu însăți fiind exponentul unor greșeli grave. Și-mi asum ce spun. Am trăit această experiență unor greșeli grave de exprimare, de ortografie. Ei, acești colegi, cu respect, îi numesc colegi, cumva trebuie să revadă ce anume trebuie să însemne, asumare a profesiei. Ajungem la o altă discuție și o problemă sensibilă. Cum acced într-un sistem care dorește să atragă ? Ajungem tot la hârtiile pe care le spuneați. 

Mihai Peticilă, Edupedu.ro: O să o rog pe doamna director [să ne spună] dacă o școală care ar putea să își facă singură angajările, evaluările și care ar putea să își educe singure elevii, conform unui curriculum pe care îl are, conform unor repere clare și unei legislații pe care să o aplice acolo, ar mai avea genul acesta de derapaj? 

Anca Florea: Cred că este singura soluție, o autonomie cel puțin pe partea de resurse umane și de viziune în ceea ce înseamnă profilul elevului pe care îl formează.  

Nicoleta Călugăreanu, moderator: Ca să dezvoltăm puțin ce înseamnă autonomie: adică să creezi cadru tu ca instituție, tu ca Minister și să-i lași spațiu, să stabilești coordonate, apoi lași să-și asume operaționalul și managementul și nu mai intervii cu adrese și adrese, la adrese și alte adrese și tot felul de proceduri. Pur și simplu, îi dai spațiu managerului să fie manager și apoi soliciți rezultate. La asta vă referiți?

Anca Florea: Cred că în 1999 sau 2000, când școala a experimentat o autonomie, eram profesor în școala în care lucrez și acum. Îmi aduc aminte cu multă plăcere faptul că, pe de o parte selecția pe care a făcut-o școala în mod riguros pentru admiterea în clasa a IX-a. Ajungem la problema standardizării evaluării și intrăm într-o altă zonă, dar tot în zona a ceea ce înseamnă autonomie. Ajungem în aceeași perioadă când spuneam că școala a experimentat autonomie, în perioada în care și-a organizat propriul examen, invitând cadre universitare de titularizare, colegii care au susținut și au intrat practic în sistem. ( …) Apoi acea mobilitate între unitățile de învățământ, pe ce criterii se mai realizează? Tot pe criterii birocratice. Adică un dosar extrem de stufos, care, din nefericire, nu are acoperire într-o competență morală, n-ai cum să evaluezi clar, dar cel puțin științifică. Nu. Este un dosar foarte stufos. De la copii după diplome și știu că ați atins tema furnizorilor de educație, iarăși un subiect sensibil. 

Moderator: Practic nu se face o evaluare concretă a valorilor, a gradului de empatie, a modului în care vei privi, în care vei fi motivat să accesezi această profesie. Pur și simplu evaluăm niște cunoștiințe academice. 

Anca Florea: Ar fi bine dacă am fi convinși că acea persoană cu care vei colabora într-o instituție, are profilul academic de care instituția are nevoie. Mi-e teamă că aici carențele sunt foarte, foarte mari, nu mai poți cere performanțe. Și eu sunt deschisă termenului de performanță, a-l defini în toate coordonatele. Performanță nu înseamnă strict mediile. Să fim convinși de faptul că școlile sunt unele într-o anumită zonă în care, media de admitere este peste 9.50, dar fiecare își poate crea performanța definind-o ca atare, performanța pentru ea, dar această formă a pregătirii academice și științifice, cred că de aici trebuie să plecăm, sau cel puțin nu trebuie să uităm această coordonată. Și am spus-o de nenumărate ori: elevul în clasă, indiferent de materia pe care i-o predai, el vede și-ți face cea mai dură radiografie.

Feedback-ul, să știți că-l poți obține ca profesor, nu numai completând sau primind de la elev acel chestionar, care din punctul meu de vedere, cu ochi de sociolog, nu cred că este un chestionar care să poată fi aplicat sau care să-mi aducă mie plus de informație. (…)

Cred însă că există două forme de a rezista în momentul în care simți că ceva nu funcționează. O formă pe care Benedetto Croce (n. red. un critic italian, filozof idealist și politician) o spunea “asentimentul prin cultură“, eu aș spune “asentimentul prin educație“, adică lucrul bine făcut te poate cel mult proteja. A face lucrul așa cum știi tu la catedră. E o formă și aceasta ajungând ulterior la o formă de rezistență prin educație, care înseamnă mai mult decât o atitudine defensivă, înseamnă o atitudine ofensivă în sensul cel mai bun al cuvântului. Exact invitația care a fost lansată mai devreme. Haideți să vedem și să ieșim și să ne spunem punctul de vedere, să vedem ce nu funcționează, adică nu e suficient. Și eu am experimentat acest lucru, în care credeam că este absolut suficient dacă eu, la catedră sau eu, în raport cu experiența sau cu sarcinile pe care le aveam în școală, fac lucrurile așa cum am fost educată să le fac, așa cum conștiința, să spunem, îmi cerea să le fac. Nu este suficient”.

VIDEO Emisiunea de la Prima News în care a fost invitată directoarea adjunctă, Anca Florea poate fi urmărită mai jos:
Citește și:
Profesorii nu sunt nici juriști, nici avocați, dar trebuie să semneze pentru dosare de burse și tichete sociale, lucruri la care nici nu se gândeau când s-au hotărât să lucreze în școală – apelul unui profesor la autorități să debirocratizeze și să depolitizeze educația
Birocrația care sufocă școlile. Cu atât de multe responsabilități, nu ai când și cum să le faci pe toate, multe rămân doar pe hârtie, spune un director de școală / Lista documentelor de întocmit
Post nou în școli care să preia funcțiile administrative și birocratice – propunerea unei directoare de școală: Aceste misiuni birocratice date de Minister fac ca între director, secretară și profesori să se paseze sarcini nedorite
Învățătorii sunt îngropați în hârtii, proceduri, comitete și comisii impuse și inventate de Ministerul Educației, inspectoratul școlar și direcțiunea școlii: 60% din activitatea unui profesor pentru învățământul primar este marcată de sarcini birocratice
Învățător: Sunt foarte multe cazuri în care cadrele didactice plătesc cursurile de formare din banii proprii / Cheltuielile pentru formarea continuă a profesorilor, cel puțin pentru obținerea numărului minim de credite transferabile, sunt suportate de angajator, potrivit cadrului legal
Cercetătoarea Thea Ionescu: Pe umerii profesorilor este un pic prea mult. Nu poate același om să se pregătească și pentru clasă, să organizeze și Săptămâna Verde, și Școala Altfel, să fie și diriginte, să gestioneze și integrarea copiilor cu nevoi speciale în clasă, să facă întruna tabele și să predea pasionat

18 comments
  1. Birocrația multiplicată abuziv din acest an are legătură cu sistemul de burse acordate elevilor, extins ca tipuri și ca nivel de învățământ, întrucât au intrat pentru burse și cei mici. Toate dosarele de bursă pe care acum le fac profesorii, ar trebui să fie în realitate munca unor asistenți sociali din cadrul primăriilor.

  2. Un director fake poate fi recunoscut ușor!
    -Propune el repede la începutul anului școlar toți membrii C.A. profesori, ca să inducă un anumit comportament angajaților obedienți (care, evident, sunt majoritari-a avut el grijă în prealabil de asta!)
    -Dă vina pe C.A. când nu mai știe cum să ocolească realitatea dată de consecințe
    (membrii C.A., în schimb, nu știu să argumenteze deciziile pentru care au semnat; când sunt întrebați, spun că nu li s-a adus totul la cunoștință etc.= jocul polițistul bun/ polițistul rău)
    -Aduce în școală constant titulari mai mulți decât permite un echilibru (pentru ca mai apoi să creeze competiții anormale, iar angajații să fie intr-un stres continuu:
    •dat de alegerile directorului care vrea să demonstreze că oamenii aduși de el sunt cei mai buni (deci nu se mai uită la competențele celorlalți, nu le mai valorifică -spre binele superior al elevului, despre care, in schimb, veșnic vorbește!),
    •dat de sarcinile pe care sunt astfel obligați angajații (nu ai săi, ci ai statului român) să le accepte, chiar dacă nu sunt de competența lor/ de fișa postului,
    •dat de numărul variabil de elevi (directorul amenință că pleacă elevii din școală și el rămâne fără bani dacă profesorii nu fac ce vor părinții/ elevii),
    • dat de posibilele resurse limitate, variabile (număr de clase aprobat de ISJ- care apoi nu este în acord cu spațiul disponibil din școală, motiv pentru care repede suprimă cabinete, laboratoare) etc.etc.
    -Are un grup de susținători, orice aberație ar propune (care ori tac, ori trimit inimioare- deci conștient fac diferența între cele două situații)
    -Plătește bine obediența (prin acordarea de ore la anumite clase, de dirigenții, ore suplimentare, funcții – eventual le creează el, să se știe că x e și el un pui de șef, apoi ia ca și criterii de diferențiere la evaluare),

    -Pune pe alții să-i facă treaba constant ( adică ,,deleagă” puternic).
    -Nu pune la dispoziția colegilor consumabile (care apar în proiecte, proceduri etc.).
    – Amenință că el știe tot din școală (căci are camere în birou și ,,elevii îi sunt prieteni”).
    -Este megaloman (de ex., are un scaun superb în cabinetul său, dar profesorii nu se pot așeza pe scaunele de la catedră de nesigure ce sunt; serbările sunt, în schimb, grandioase etc.).

    Cu câte un așa director suntem obligați să trăim!

    I s-a dat, prin lege, putere de decizie (,,directorul decide”), iar ei habar nu au că asta vine la pachet cu responsabilitatea/ răspunderea!
    In fața cui? In fața multora!
    Dar de mulți ce sunt, nu mai răspunde în fața nimănui!

    Să nu ne spuneți că putem pleca în zări dacă nu ne convine, că nu e firesc!

    1. buna ziua, de trei ani incerc să obțin un transfer al copilului… la școala din localitatea de domiciliu…. nu vreți să știți cât de fake mi se spune că .’ sa vedem ce zice consiliul de administrație” … eu, directorul … nu știu, nu pot nimic etc.. plus o ridicătură din umeri extrem de sugestivă …. ce are a face un transfer .. se votează o astfel de “operațiune” … nu, nicidecum, evident… dar, acel director știe exact cât și cum sa -si “asume” “responsabilitatea” … știe exact cât și ce fel de putere are…. iar eu știu, de asemenea, câtă conștiința… am cerut un pdv la minister… și mi s-a reprodus un fragment din legislație . și o propoziție la final . ” noi facem legislație” … nu ne bagam mai mai jos în bucătăria scolii etc… și atunci.. . iar, o alta fațetă a birocrației.. abuzul ( fluierând) de putere …

      1. Dacă nu-l puteți transfera de trei ani probabil că există o problemă. Sunt ocupate toate locurile în clasa în care vreți să-l transferați? Pentru că atunci doar inspectoratul poate aproba o cerere pentru majorarea nr. de locuri. Iar dacă au aprobat deja peste numărul maxim (cu extindere cu tot) de locuri, cam greu să se mai aprobe în plus.

        Ați mers să-l transferați doar în cursul anului? Până anul acesta se aprobau transferuri doar în vacanțe (tot prin ISJ).

        E la liceu și merge la alt profil? Acolo deja e mai complicat, se dau diferențe, și contează cu ce medie a intrat în clasa a 9a. Dacă e mai mică decât a ultimului admis în clasa în care vrea să se transfere, nu va fi transferat.

    2. Am aflat și eu ceva cu ocazia asta.Nu înțelegeam de ce s-au adus atâția noi titulari în școală. Directorul chiar suferă de grandomanie dar nu am făcut legătură până acum.Colega proasta cu crăci si care pupa dulce unde trebuie a devenit un pui de șef. 🤣🤣🤣

    3. Un director obedient la rândul lui are nevoie de un CA care sa nu aibă poziție proprie …. Un obedient știe doar el și numai el prin cate a trecut că să își câștige pozitia și cât de strâns trebuie sa țină dinții…. de funcție etc . Un obedient înseamnă disponibilitate.. cât timp sunt școli cu trei schimburi, școli bune, cartiere întregi fără școli etc…. sa poți fi disponibil și serviabil pt obedienții de deasupra este un soi de înțelepciune.
      Probabil, cazuri rarisime pe la noi..

    4. Prof, ai surprins perfect profilul directorului de tip agarici politic din ziua de azi. Ingrijorator este cat de multi ne recunoastem directorii in ceea ce ai descris. Poate asa va intelege lumea cat de politizata si cosmetizata este educatia in Romania de dragul prostirii si imbecilizarii populatiei votante.

  3. Ce facem cu profesorii care nu își țin orele?
    Și conducerea școlii știe ce se întâmplă!
    Ce facem cu profesorii care și acum după 35 de ani de la revoluție nu vor să își schimbe mentalitățile.
    Un exemplu, la o clasă de filologie, profesorul de fizică predă teorie fără a face probleme, iar la lucrare copiii vor primi doar teorie, că sunt la filologie, să tocească, că oricum nu îi interesează fizica!
    Dacă aceasta este atitudinea unui om titrat față de elevi, atunci la ce sa ne așteptăm?
    Treaba profesorului este să îsi țină orele, să îi facă pe copii să înțeleagă materia pe care o predă și să aibă rezultate cu copiii.
    Dar realitatea este alta. Părinții muncesc pentru a plăti meditațiile copiilor, iar școala se mândrește cu rezultatele copiilor.
    Și sunt atât de multe probleme……și nimic de bine nu se întâmplă.
    Mulțumesc profesorilor care își fac datoria, iar celorlalți să le fie rușine pentru banii pe care ii primesc și nu își fac treaba.
    Nu uitați că pentru banii încasați, colegii dumneavoastră își fac datoria, și au și rezultate bune cu copiii.
    Rezultatele dvs. unde sunt?

    1. Cu cei care nu își fac orele?Pai aceia sunt doriți și ceruți,cei care își fac orele sunt aspru pedepsiți și ciufuliti și de directori și de colegi.Vor dispărea cei care își fac orele.

  4. La titularizare nu primesc nici 5 și vor post în școală. Titularizarea este dușmanul neamurilor, cunoștințelor și pilelor care vor să predea.

  5. Autonomie cu directori si inspectori numiti politic nu este posibil.
    Ar trebui ca directorii si inspectorii sa fie votati de profesori.

    1. Foarte bună propunerea!
      I-ar responsabiliza pe directorii care taie și spânzură, iar când ar trebui să candideze s-ar purta mult mai frumos cu cei din subordine.

  6. Doamna director are dreptate, partial…
    Problemele expuse sunt amestecate : birocratia sufocanta si angajarile care sa fie facute de catre scoli.
    Tot ceea ce spune doamna director este adevarat legat de dosarele cu hartii care ar certifica competentele unui profesor.
    Sa detaliem: azi in sistemul de invatamant exista numerosi absolventi de universitati particulare cu licenta data la stat.Cum acestea functionau si pe baza colaborarii profesorilor de la stat,toata lumea se facea ca invata.Mai adaugam si studii de doar 3 ani plus un master in alt domeniu decat cel de 3 ani, (asa- numita reconversie) si avem tabloul complet al pregatirii profesionale.
    Urmeaza cursurile sustinute de unii bine alesi, cei mai competenti, lumina scolii romanesti, ce sa mai, fara sa inveti ceva concret din aceste cursuri, dar ti se dau adeverinte cu puncte,transferabile in crédite pe care le pui la dosar, dupa care incepi sa te muti in perioada de mobilitate. Multe cursuri sunt din banii profesorilor, dar daca iti aduc punctaj, este perfect. Cei care pierd vremea la aceste cursuri si mai au si intrare la cine trebuie sunt primii care vor lua cele mai bune posturi.Si uite asa, la titularizare posturile pe 4 ani nu mai ajung si scolile se umplu de acesti strangatori de hartii…..Cei care merita si iau note de 9,10 intr- un concurs se lupta an de an cu naveta, se pierd,sunt dezgustati sau pleaca. Sa nu uitam de conditiile specifice impuse de scoli la mobilitate, doar ,,connaisseur- ii” indeplinindu- le si inducand astfel o discriminare.Si da, acest lucru nu trebuie lasat la decizia scolii, abuzurile vor fi la ordinea zilei.
    Sistemul,cum bine s- a zis este intr- o descompunere.

  7. Buna ziua …… de putina vreme “comentez” și eu pe acest subiect numit educație. Este foarte corect punctul de vedere exprimat de doamna directoare… Este cumplit sa vrei sa faci lucrurile despre care toate simțurile, pregătirea, intuiția ta de om care nu-și fura căciula singur… și să nu poți , mai rău, să vezi că bruma de resurse se risipește ……
    Autonomie înseamnă, așa cum o argumentează doamna directoare, responsabilitate …. lucrul acela greu care vine din suflet și din conștiința . …. birocrația ucide responsabilitatea, pentru că oferă refugiul ideal pentru temători, pentru indiferenți, pentru nesiguri, pentru ne-asumati … birocrația este neîncredere.
    De ceva timp se vorbește de campania împotriva profesorilor… despre defensiva asta toxica mi se pare mie că vorbește doamna directoare… sunt un părinte speriat… speriat de faptul că multe lucruri nu mai sunt cum le știam eu .. … de ex, la matematica…am dat mereu extemporale și examene care nu erau naționale …..și a fost ok, am învățat și am muncit mult …. copii noștri , da, greu își mai asuma același fel de efort pe care noi îl făceam…
    ….. avem acum atât de multă standardizare încât nu mai avem autoritate profesionala ( cel mai sănătos tip de autoritate) recunoscută cadrului didactic….. iar asta este una dintre cele mai grave pierderi de resurse, pe care toți o trăim laolaltă…

    Nu am mai citit de mult un punct de vedere atât de decent și convingător exprimat ca in acest articol .. un om care nici nu idealizează, nici nu critică … spune ce crede că ar asigura un act educațional de calitate… un pic de libertate de decizie … un pic de spatiu de creativitate, un pic de spatiu de asumare….. probabil că este un apel făcut cu multa responsabilitate, o încurajare adresată altor directori care își știu câtă libertate de a- și exercita profesia le-a mai rămas…mulțumim, doamna, sper să fiți luată în serios de cat mai multi dintre colegii dvs!

  8. Moderatorul mută subiectul la angajări făcute in școli că și doamna director.

    Care e legătura între birocrația sufocantă impusă de Ministerul Educației și subiectul angajărilor la nivel de școală (desființarea titularizării mai pe ocolite)?

    De 30 de ani ne-am săturat de vorbe goale, de fente și manipulări.
    Exact asta face d-na director.
    Constată și se lamentează.
    Dar știe că sistemul NU permite opinii contrare fără consecințe.

    Cereți să vă arate o hartie oficială trimisă vreodată in care să reclame birocrația sufocantă.
    Nu are.
    Pt ca imediat după o astfel de interpelare ar urma demiterea (din alte motive inventate desigur)

    Așa funcționează sistemul.
    Trebui să accepți umilința pt că altfel controlul politic îți face viața un calvar sau urmează chiar o destituire (motive se pot găsi sau inventa)

    Așa s-a ajuns aici!

    Ce are d-na director dreptate dar nu o spune fățiș este că e obligată să accepte angajați nepregătiți (susținuți probabil politic și cărora nu are ce sa le facă) si atunci pune in cârca a 2-3 oameni capabili toată birocrația.

    De asta multora nu le pasă de subiect pt ca sunt mereu săriți de către camarila directorului când apar comisii grele CAB, CEAC, proiecte cu finanțare, PNRR etc.

    Lista de suferințe cauzată de birocrația sufocantă din educație este atât de lungă încât ar trebui scrisă o epopee.

    P.S. Credeți că din sutele de premiați de la Cotroceni a spus vreunul că d-nul Iohannis a distrus învățământul?
    Credeți că au fost acolo cei care duc greul sau capabili de reacție publică chiar si informal?

    Ceremonia de ieri este expunerea unui sistem putred aflat in descompunere.
    Educația se prăbușește dar premiem neputința.

  9. Pana la autonomie sistemul trebuie depolitizat. Pana la autonomie trebuie adusa corupția sub control.

    După asta trebuie populat sistemul cu oameni competenți.

    Asa ca autonomie poate peste 100 de ani.

    1. Într-un sistem corupt până în măduva oaselor să introduci autonomie e ceva mortal. Avem mici exemple de astfel de autonomii în sistemul universitar și vedem zilnic rezultatul- corupției, oameni nepregătiți etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Iohannis despre moartea copilului de 3 ani căzut în fosa septică a școlii: ”Dureroasă și revoltătoare. Situaţia în care se găsesc încă multe şcoli din ţară este o ruşine naţională pentru România europeană a anului 2019”

Preşedintele Klaus Iohannis consideră “dureroasă şi revoltătoare” tragedia din judeţul Iaşi, unde un copil de 3 ani şi-a pierdut viaţa după ce a căzut în fosa septică din curtea unei…
Vezi articolul

Material susținut în programul Dove - Ai încredere în tine

Cum se construiește încrederea copiilor în ei înșiși. Psihologul Domnica Petrovai: Trebuie să se simtă înțeleși, acceptați și să învețe să aibă grijă de ei

Preadolescența este perioada cea mai vulnerabilă, zona de 10-14 ani. Apoi, degeaba critici un adolescent că se uită la telefon, pentru că ăsta este doar un mecanism de protecție, spune…
Vezi articolul

Asociația Națională a Organizațiilor Studențești, Consiliul Național al Elevilor și Consiliul Tineretului din România condamnă restricționarea accesului ONG-urilor la justiție și solicită intervenția președintelui Iohannis

„Ne opunem ferm proiectelor de lege toxice care au ca obiect limitarea drepturilor ONG-urilor”, transmit într-un comunicat comun Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), Consiliul Național al Elevilor…
Vezi articolul