Cătălin Țone, expert antidrog, fost șef al Serviciului Antidrog din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate (BCCO) București, spune că informarea și educarea tinerilor privind drogurile și efectele acestora nu trebuie făcută cu “degetul ridicat”, spunând Nu vă mai drogați, pentru că nu are efect. Când vine vorba despre expunerea la vicii și adolescență, atunci “părinții trebuie să îmbrace haina adolescentului, să intre în lumea lui, să vadă anturajul și totul, cu zâmbetul pe buze”, mai spune expertul antidrog la Radio România Actualități. Cât despre implicarea statului, mai departe de campanii de informare, Cătălin Țone susține că tinerii trebuie să aibă alternative de a-și petrece timpul în mod organizat și sănătos. Invitați în cadrul emisiunii au fost și Ligia Moise, psihoterapeut clinician, ministrul Familiei și Egalității de Șanse, Natalia Intotero, și Eugen Ilea, vicepreședinte Federația Națională a Asociațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar.
Cătălin Țone, expert antidrog și fost șef al Serviciului Antidrog din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate (BCCO) București, subliniază că este foarte importantă influența părinților când vine vorba despre vicii, în special în contextul în care vârsta de debut în consumul de droguri este tot mai scăzută. Este foarte important ca în general, educația în acest caz să nu se facă cu “degetul ridicat, spunând Nu vă mai drogați, pentru că nu are efect”. Cătălin Țone a spus că eforturi trebuie să vină și din partea statului, care trebuie să ofere tinerilor, alternative de a petrece timpul: “În Helsinki, în 2018, tinerii au votat cum vor să arate un centru cultural și ce să conțină, cum să arate. Acolo învață meserii, învață să cânte la instrumente, au bibliotecă, se pierd acolo cu orele. Tinerii erau ținuți acolo pe banii statului, nu erau lăsați în parcuri să fumeze, – adică nu li se permite – sunt alternative. Ei trebui să-și aleagă dopamina, de unde și-o iau”, mai spune expertul antidrog. Cătălin Țone a mai precizat că în Malta de exemplu, echivalentul Agențiie Naționale Antidrog este la Ministerul Familiei și Tineretului.
Invitată în emisiune, Ligia Moise, psiholog clinician și terapeut de familie spune că un factor important care îi determină pe tineri să încerce droguri este anturajul: “Apartenența la grup, poate, pentru că dacă nu voi consuma, toți ceilalți cu care eu îmi doresc să fiu prieten (…) ceva m-a atras către ei. Dacă ei consumă, atunci având și o capacitate redusă de a anticipa cam ce va însemna în viața mea pe termen lung consumul de droguri, îmi zic: hai că azi, hai că mâine, ceea ce am făcut mult de-a lungul vieții cu foarte multe, nu neapărat cu droguri. E valabil și pentru alcool și pentru tutun. Tot timpul am crezut că pot să mă las oricând și la un moment dat mi-am dat seama că nu e așa, deci apartenența, nevoia de a aparține unui grup. (…) Tinerii au nevoie să se aglutineze cumva, să se adune într-un grup în care să se regăsească și cu care să împartă niște valori. Acuma ce valori găsesc acolo, depinde exact ce le-am pus noi, ce le-am povestit noi, că este valoare sau nu, că e bine să facem sau nu este bine să facem”, a spus Ligia Moise.
La rândul său, Eugen Ilea, vicepreședinte Federația Națională a Asociațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar, spune că “un prim pas în acțiunile pe care autoritățile ar trebui să le facă ar fi conștientizarea fenomenului generalizat în sistem de învățământ și la nivelul copiilor”. Potrivit lui Eugen Ilea autoritățile ar invoca lipsa banilor pentru astfel de măsuri.
Ministrul Familiei, Natalia Intotero, invitată în emisiune, a precizat că e foarte important dialogul între părinți, elevi și autorități, punând accent pe un alt tip de campanie de prevenție: “Lumea s-a schimbat, nu mai există același interes pentru a lectura un material de prevenție în formatul unei broșuri, de exemplu. Acum, marea majoritate a tinerilor își culeg informațiile în format online, format electronic și de aceea este important să se adapteze și această parte a prevenției prin tutoriale de 20-30 de de secunde realizate de studenți”. De altfel, aceasta nu este prima oară când Natalia Intotero propune acest lucru. A mai adus în discuție această soluție și în cadrul dezbaterii din aprilie 2023, „Rolul educaţiei în combaterea consumului de droguri şi substanţe etnobotanice. Importanţa campaniilor de prevenire cu caracter permanent”. (n. red La vremea aceea, Intotero nu era ministru al Familiei, ci doar președinte al comisiei)
Redăm mai jos discuțiile din cadrul emisiunii:
Cătălin Țone, expert antidrog: Vârsta consumului e undeva la 13-14 ani, conform statisticilor naționale, care sunt aproximative. (…) Am avut debut în consum la 9-10 ani, ceea ce este foarte grav. Bine, familii dezorganizate, în care se pare, consumau părinții și frații. Este îngrijorător și toate aceste probleme pleacă în principal din lipsa de informații și de educație și de comunicare. Despre droguri s-a vorbit în România foarte mult timp cu mâna la gură și în șoaptă, ceea ce nu este deloc în regulă. Nu ne-am asumat existența unui fenomen, dezvoltarea lui și ceea ce este foarte grav este că nu ne-am uitat și în Occident. Nu înseamnă să copiem tot ce este afară, dar să ne adaptăm la ceea ce este bun și ceea ce ține în România. Spre exemplu, înființarea acestor clinici (n.red de dezintoxicare și tratare a adicției). Noi am tratat cu o superficialitate extraordinară, să vă dau un singur exemplu. Nu vreau să folosesc aici nume, dar o instituție competentă a avut două clinici la stat, dotată în țară centre de tratament poscură pentru tratarea dependenței de droguri, cu paturi și cearșafuri și perne cumpărate și nu au fost în stare timp de 10 ani de zile să le operaționalizeze. Până când acum am înțeles că au fost cedate la autoritățile din acele zone, autorităților publice locale. Nu mi se pare normal. Noi n-am prioritizat pentru că nu s-a înțeles un lucru elementar: În opinia mea, fenomenul traficului și consumul este cel mai mare generator de infracțiune conexă, pentru că ați văzut, consumatori droguri ucid, tâlhăresc, sunt dezechilibrați din punct de vedere volitiv, din punct de vedere al modului de acțiune. Vedeți cazul Piatra Neamț a creat un extraordinar val de multe emoții și există o sorginte clară de existență acolo a traficului de droguri.
(…) În Malta, de exemplu, Agenția Națională Antidrog sau echivalentul ei, este la Ministerul Familiei și Tineretului. Pentru că știți care este marea problemă? La noi acum în țară este la nivel de direcție, deci undeva micuț, acolo, la 30 (N. red. în subordinea Ministerului de Interne).
Cum se poate impune o direcție undeva măruntă la Ministerul Sănătății, la Ministerul Familiei, la Ministerul Sportul, la Ministerul Educației. Nu se poate impune. Asta este problema, nu cumva este normal s-o ridicăm la nivel de alt minister? Nu e normal să o ridicăm la nivel de agenție, în cadrul guvernului? Adică trebuie să-i dăm importanța necesară pentru a avea putere”.
Radio România Actualități: Există un profil al tânărului susceptibil de a deveni consumator de de droguri? Este bun la învățătură, mai zburdalnic, înclinat spre sport, spre muzică, spre arte?
Cătălin Țone, expert antidrog: Nu există o rețetă 100% aplicabilă, dar un lucru este clar: plămada din familie, modul cum se comunică în familie, modul cum relaționează membrii familiei, modul cum tânărul este educat, mă refer la nivelul general … implicare, comunicare cu el, angrenarea copilul în diferite activități, urmărirea unor rezultate, sportul este dușmanul principal al drogului, adică practic tot la familie ne întoarcem. Tot părinții trebuie să fie informați, tot părinții trebuie să facă pași cu adolescenții. Eu le spun tuturor părinților în conferințele mele că în momentul în care au copii, da, sunt importanți primii 2 ani de zile, tactilizarea, comunicarea, cântecele, clar, parenting ulterior. Sunt cei 7 ani de acasă. Indiscutabil, da. Când vorbim despre expunerea la vicii și când vorbim despre adolescență, atunci părinții trebuie să îmbrace haina adolescentului, să intre în lumea lui, să vadă ierarhiile, să vadă anturajul și totul cu zâmbetul pe buze. Totul echilibrat, totul într-un mod inteligent. O soluție modernă, aplicabilă, este aceea de a da alternative. Nu trebuie să facem educație și informare cu degetul ridicat: Nu vă mai drogați, pentru că nu are efect. Trebuie să mergem și la alternative. Și aș da un singur exemplu. În Finlanda, în Helsinki, în 2018, s-au împlinit 100 de ani de la câștigarea independenței și tinerii au fost întrebați într-un sondaj pe internet ce își doresc. În mai multe variante și-au dorit un centru cultural în centru orașului Helsinki, după care forma lui – în formă de valuri – a fost tot o chestiune care s-a votat în unanimitate. Am intrat în acel centru și mi-a fost foarte greu să ies după 5-6 ore. Pe lângă bibliotecă, locul de studiu, loc unde se învață la instrumente, locuri unde se învață anumite meserii, să bați un cui, să coși, deci practic tinerii se pierdeau acolo, tinerii erau ținuți acolo pe banii statului, într-adevăr, fără niciun fel de plată, dar erau ținuți, nu erau lăsați în parcuri să fumeze, lăsați în sensul de a li se permite. Sunt alternative. Ei trebui să-și aleagă dopamina, de unde și-o iau.
Radio România Actualități: Ce credeți că îi îndeamnă pe tineri să se apuce de droguri, dincolo de curiozitate?
Ligia Moise, psiholog clinician și psihoterapeut de familie: “Apartenența la grup, poate, pentru că dacă nu voi consuma, toți ceilalți cu care eu îmi doresc să fiu prieten (…) ceva m-a atras către ei. Dacă ei consumă, atunci având și o capacitate redusă de a anticipa cam ce va însemna în viața mea pe termen lung consumul de droguri, îmi zic: hai că azi, hai că mâine, ceea ce face am făcut mult de-a lungul vieții cu foarte multe, nu neapărat cu droguri. E valabil și pentru alcool și pentru tutun. Tot timpul am crezut că pot să mă las oricând și la un moment dat mi-am dat seama că nu e așa, deci apartenența, nevoia de a aparține unui grup. (…) Tinerii au nevoie să se aglutineze cumva, să se adune într-un grup în care să se regăsească și cu care să împartă niște valori. Acuma ce valori găsesc acolo, depinde exact ce le-am pus noi, ce le-am povestit noi, că este valoare sau nu, că e bine să facem sau nu este bine să facem.
Eugen Ilea, vicepreședinte Federația Națională a Asociațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar: “Un prim pas în acțiunile pe care autoritățile ar trebui să le facă ar fi acest lucru: conștientizarea fenomenului generalizat în sistem de învățământ și la nivelul copiilor noștri. Până nu facem lucrul acesta, această schimbare de mentalitate, cred că nu putem realiza nimic.
Din păcate consumul s-a mărit și atunci, prin acțiunile pe care noi, părinții, la care ar trebui să participăm, din păcate, nu prea se întâmplă lucrul acesta și s-au făcut puțini pași în acest sens, ar trebui să participăm la mult mai multe acțiuni, astfel încât cei care participă să transmită mai departe că acest fenomen există, că acest fenomen este un flagel. Acest fenomen nu duce la ceva bun pentru copiii noștri.
Vrem să facem acțiuni, vrem să facem lucruri astfel încât părinții să conștientizeze. Dar mesajele din partea autorităților este că n-avem bani, ori lucrurile acestea nu se pot face fără a avea un buget de îndestulător pentru a face lucrurile să funcționeze. De aceea eu fac și acum o solicitare spre autorități. Haideți să ne așezăm la masă să găsim resursele financiare astfel încât primii pași să fie făcuți”.
Ministrul Familei, Tineretului și Egalității de Șanse, Natalia Intotero: “Această parte de prevenție trebuie să fie realizată printr-un dialog continuu, nu o dată pe an sau o dată la jumătate de an și nu doar cu elevii, ci și cu părinții acestora și, foarte important, materialele de prevenție. Lumea s-a schimbat, nu mai există același interes pentru a lectura un material de prevenție în formatul unei broșuri, de exemplu.
Acum, marea majoritate a tinerilor își culeg informațiile în format online, format electronic și de aceea este important să se adapteze și această parte a prevenției prin tutoriale de 20-30 de secunde realizate și din sprijinul pentru că aici trebuie să apelăm obligatoriu și la asociațiile studenți, studenți care au ales să se pregătească pentru a munci în domeniul IT și care au toată disponibilitatea, având în vedere că implicare a lor voluntariatul este recunoscut ca o vechime în muncă și apoi este și o formă de sprijin ulterior pentru angajare (…) Categoric că toate aceste informații pot fi aduse la cunoștința elevilor și nu numai și a studenților. Dar pentru acest lucru este nevoie ca ANA, instituția în subordinea Ministerului de Interne, acea strategie care a fost aprobată în anul 2022 să fie aplicată și să fim mai activi. Deci, eu acest lucru îmi doresc, să fim mai activi. Ne propunem să luptăm cu toții pentru a diminua acest consum al acestor substanțe în rândul tinerei generații. Bun, atunci va trebui să ne și întâlnim cât mai des, să implicăm alături de factorii de decizii ai statului român, de la nivel central, de la nivel județean, de la nivel local, pe toți aceia care au cunoștințe în domeniu, societatea civilă, reprezentanți ai mass-media, toate instituțiile din societatea din aparatul de stat, dar și din societatea civilă. Toți reprezentanții sunt bineveniți. Nu trebuie să fim încăpățânați că unul dintre noi are idei mai bune decât celălalt”.
Informații de context
În urma dosarului Droguri în licee, au fost mai multe semnale din societatea civilă care cer implicarea autorităților în combaterea consumului de droguri în licee.
În cadrul dezbaterii „Rolul educaţiei în combaterea consumului de droguri şi substanţe etnobotanice. Importanţa campaniilor de prevenire cu caracter permanent”, organizată în aprilie în comisia de învățământ din Camera Deputaților, deputații și reprezentanții autorităților au discutat despre care ar fi cele mai bune metode de a preveni consumul, însă fără rezultate concrete ale discuțiilor. A ieșit la iveală faptul că DIICOT nu a mediatizat unele cazuri de consum de droguri în școli pentru a nu strica „prestigiul școlilor”.
Prezenți la dezbatere, elevii au spus că nu trebuie mușamalizate cazurile de consum de droguri în scoli. “Avem nevoie de oameni care au trecut prin experiențele respective și care să empatizeze cu noi”, spuneau elevii.
Anterior dezbaterii, Federația Națională a Părinților (FNP) a cerut măsuri urgente pentru combaterea consumului și traficului de droguri în rândul tinerilor, spunând că Ministerul de Interne și Agenția Antidrog trebuie să își regândească sistemul de combatere, prevenție, intervenție și consiliere.
În luna martie, și Consiliul Municipal al Elevilor București a cerut măsuri de prevenție și combatere a consumului de droguri în licee, în care accentul să nu fie pus pe coerciție.
În noua lege a Învățământului Preuniversitar, care intră în vigoare la 2 septembrie, se prevăd sancțiuni disciplinare pentru încălcarea obligațiilor elevilor, ajungându-se inclusiv la exmatriculare. Situațiile concrete și ce riscă concret elevii în cazul în care încalcă anumite prevederi din noua lege urmează să fie stabilit prin legislația ulterioară.
La articolul 106 se precizează că elevilor le este “interzis să dețină sau să consume droguri, băuturi alcoolice sau alte substanțe interzise, țigări, substanțe etnobotanice și să participe la jocuri de noroc în perimetrul unității de învățământ”;
Articolul 107 prevede:
(1) Elevii răspund disciplinar pentru încălcarea prevederilor art. 106 alin. (2)-(5).
(2) Analiza disciplinară poate fi inițiată de personalul școlar în urma unei încălcări a regulamentelor unității de învățământ preuniversitar sau a comportamentului inadecvat al elevului. Elevul și părinții/tutorii legali sunt informați cu privire la natura încălcării și sunt convocați la o întâlnire formală.
(3) Elevii au dreptul la apărare și nu pot fi supuși unor sancțiuni colective.
(4) Pentru a putea fi sancționați, faptele trebuie să se petreacă în perimetrul unității de învățământ, în cadrul activităților extrașcolare sau în cadrul activităților desfășurate în mediul online.
(5) Sancțiunile ce pot fi aplicate elevilor, în funcție de gravitatea faptei, sunt:
a) observație individuală;
b) mustrare scrisă;
c) retragerea temporară sau pe durata întregului an școlar a burselor de care beneficiază elevul;
d) mutarea disciplinară la o clasă paralelă din aceeași unitate de învățământ;
e) suspendarea elevului pe o durată limitată de timp;
f) preavizul de exmatriculare;
g) exmatricularea cu drept de reînscriere, în anul școlar următor, în aceeași unitate de învățământ;
h) exmatricularea cu drept de reînscriere, în anul școlar următor, în altă unitate de învățământ;
i) exmatricularea fără drept de reînscriere pentru elevii din învățământul postliceal.
(6) Toate sancțiunile aplicate se comunică individual, în scris, atât elevilor, cât și părinților/tutorilor legali. Sancțiunea se aplică din momentul comunicării acesteia sau ulterior, după caz.
(7) Sancționarea elevilor sub forma mustrării în fața colectivului clasei sau al școlii este interzisă în orice context.
(8) Violența fizică sub orice formă se sancționează conform dispozițiilor legale în vigoare.
(9) Sancțiunile prevăzute la alin. (5) lit. d)-h) nu se pot aplica în învățământul primar.
(10) Sancțiunile prevăzute la alin. (5) lit. f) și g) se pot aplica în învățământul obligatoriu numai în situații foarte grave, când prezența elevului în școală pune în pericol siguranța elevilor sau a personalului din școală, afectând dreptul la educație, respectiv la muncă.
(11) Suspendarea elevului se poate realiza pentru o durată de maximum 5 zile lucrătoare. Un elev nu poate fi suspendat pe durata unui an școlar pentru mai mult de 15 zile lucrătoare.
(12) Elevii care au fost sancționați conform prevederilor alin. (5) lit. e)-h) beneficiază de consiliere, intervenție psihologică și psihoterapie, precum și de activități remediale.
(13) Sancțiunile prevăzute la alin. (5) pot fi însoțite și de scăderea notei la purtare.
Foto: © Pressmaster | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.