Într-un articol publicat pe Edutopia, profesoara Liz Capone oferă șase sfaturi pentru cadrele didactice, pentru a face apelurile telefonice către părinți mai eficiente și mai puțin stresante. A fost profesor de educație specială timp de 21 de ani, și în această perioadă spune că „a trebuit să dau numeroase astfel de telefoane și, din fericire, am învățat câteva strategii utile de-a lungul timpului”.
Iată o sinteză a recomandărilor sale:
1. Începeți cu asigurarea că elevul este în siguranță: când sunați părinții, începeți prin a le spune că copilul lor este în siguranță pentru a reduce îngrijorarea inițială. De exemplu: “Bună ziua, doamnă Popescu, sunt directorul Ionescu de la Școala Gimnazială Nr. 5. Vreau să vă informez despre un incident de astăzi în care a fost implicat copilul dumneavoastră. Este în siguranță și doresc să vă ofer detalii despre ceea ce s-a întâmplat.”
2. Descrieți incidentul folosind substantive și verbe, nu adjective: relatați obiectiv evenimentele, evitând termeni subiectivi care pot fi interpretați greșit. De exemplu, în loc de “Ionuț a fost nepoliticos”, spuneți “Ionuț i-a spus profesorului suplinitor să tacă”.
3. Nu cereți părinților să „discute” cu elevul: solicitarea ca părinții să vorbească cu copilul lor poate fi interpretată ca o judecată asupra abilităților lor parentale. Limitați-vă la informarea despre incident și consecințele școlare.
4. Rămâneți concentrat: scopul apelului este de a transmite informații despre incident și consecințele acestuia. Evitați să abordați alte subiecte sau să copleșiți părintele cu informații suplimentare în timpul apelului.
5. Adăugați un aspect pozitiv despre elev: încheiați apelul menționând o calitate a elevului pentru a arăta că recunoașteți și aspectele bune ale comportamentului său.
6. Planificați apelurile pozitive: nu dați telefon părinților doar pentru vești negative. Contactați periodic părinții pentru a le împărtăși realizările și comportamentele pozitive ale copiilor lor, consolidând astfel relația și comunicarea.
Profesoara publică și un exemplu orientativ de script de apel telefonic către părinți:
„Bună ziua, doamnă Ionescu! Sunt directorul/dirigintele Popescu. Vă sun astăzi pentru a vă informa despre un incident în care a fost implicat Ionuț/Ioana. Este în siguranță și am vrut să vă anunț cât mai repede posibil ce s-a întâmplat.
Astăzi, la ora de muzică, a fost un profesor suplinitor. Doi dintre copii au început să arunce cu bețele de tobe. Ionuț a fost unul dintre ei și a rupt un băț. Suplinitorul a sunat la biroul meu. Am mers acolo și am văzut ce s-a întâmplat. L-am rugat pe Ionuț și pe celălalt elev implicat să vină la mine în birou. Acum sunt în birou și își completează sarcinile pe care le-ar fi avut la ora de muzică.
Ionuț și-a cerut scuze și a spus că va face alegeri mai bune data viitoare. Va termina ce are de făcut aici, apoi îl vom trimite la celelalte ore. Știu că acest comportament nu îl caracterizează, pentru că l-am văzut cât de bine se poartă cu elevii mai mici în pauze. Este foarte capabil să facă alegeri bune. Știam că ați vrea să aflați despre acest incident cât mai curând posibil și apreciez mult că ați răspuns apelului meu.”