„Nu avem o selecție foarte sănătoasă a persoanelor care ajung să predea în învățământ”, spune profesorul de filosofie Lucian Maier. Inspecțiile care se fac la clasă sunt, în bună măsură, o formalitate, potrivit acestuia

„Învățământul de calitate este legat de posibilitatea de a-i avea pe cei mai buni studenți în școli, însă pentru un absolvent bun de facultate e mult mai ușor să găsească un salariu dublu sau triplu la o firmă particulară, față de învățământ. Studenții ar trebui încurajați să ajungă în școli, atât financiar, cât și prin programele pe care facultățile le pun la dispoziție”, a declarat profesorul de filosofie Lucian Maier, la dezbaterea „Filosofia în școli și licee – cum se construiește cariera de profesor de filosofie?”, de la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, de pe 1 aprilie 2023.

„Am trecut prin definitivat, inspecții de grad. Ce pot să zic e că toate sunt o formalitate. Este o problemă, fiindcă în fapt nu avem o selecție foarte sănătoasă a persoanelor care ajung să predea în învățământ și asta se vede în ceea ce înseamnă apoi munca la clasă, calitatea rezultatelor”, a precizat Lucian Maier. 

Lucian Maier consideră că elevii de liceu au un program încărcat în fiecare an școlar și propune regândirea orelor, a disciplinelor obligatorii și a celor opționale: „Ar fi un șoc probabil ca de mâine, la școală, fiecare profil să aibă 4 discipline obligatorii și 4 la alegere și o întreagă degringoladă în ceea ce înseamnă sistemul național cu 200.000 de angajați. Cred că aici ar fi o nucă importantă de spart, pe care apoi să construim o perspectivă mai sănătoasă. Dacă am elibera programul de liceu, elevii ar putea să ajungă în situația de a veni cu drag la școală și de a-și descoperi și cultiva pasiuni pe care altfel școala nu le întâmpină cu nimic. Pur și simplu cu nimic.

Cu riscul de a-mi pierde catedra și de a nu mai fi profesor, fiindcă mă elimină, eu aleg ceea ce le-aș propune. Aș vrea, de exemplu, ca la real disciplinele socio-umane să fie opționale și să le explic ce vreau să construiesc cu ei prin cursurile la alegere, în care poate iau o bucată din filosofie și le propun un curs de istoria jazzului și-l trec prin filozofie sau de istoria cinematografului și îi duc prin filozofie să vadă o serie de relații, dar să am posibilitatea să discut cu ei înainte, decât așa, să fie forțați să vină la orele mele și fără chef și poate unii ar prefera să facă matematică sau informatică, fiindcă ei cred că le este mai de folos”. 

Intervenția profesorului Lucian Maier în dezbaterea „Filosofia în școli și licee – cum se construiește cariera de profesor de filosofie?”:

„Am dat un examen de titularizare în 2005, pornind de la faptul că terminasem masterul și tot vedeam de câțiva ani la știri faptul că se prezintă doritori la examenul de titularizare și că mulți dintre ei au note sub 5 și mă gândeam că ce este cu examenul ăsta, încât mii de persoane se prezintă și au note de 2, de 3. Mi-am propus să merg să dau examenul fără să-mi doresc neapărat să fiu profesor. Era vorba de a vedea în ce constă tipul ăsta de provocare și de a înțelege mentalitatea, modul în care funcționează organizarea acestui examen. Așa că m-am dus fără să citesc nimic în mod deosebit. Pur și simplu mă gândeam că, în mod normal, dacă la școală înveți cât de cât, ar trebui să treci un examen de tipul acesta.

Am luat concursul și, după, am avut un nou noroc că directorul de la școala în care am fost elev mi-a propus să mă transfer acolo, dacă doresc, fiindcă tocmai apăruse un post liber, fiindcă ieșise cineva la pensie. Cu bucurie am făcut un pretransfer și așa am ajuns la Colegiul Național Iancu de Hunedoara. 

După 20 de ani de carieră, începi să ai și un venit un pic mai decent. Legat de atractivitatea învățământului, din perspectiva salarizării, sunt lucruri importante de discutat. Avem acces la tot ceea ce se întâmplă în lume și în bună măsură așteptările noastre legate de nivelul de trai se ridică la ceea ce vedem în Germania, în Anglia. Generației actuale de tineri i se pare firesc să fie la nivelul lumii occidentale. Sunt mult mai deschiși spre ideea de a pleca, le este mult mai ușor să facă lucrul acesta și se adaptează oriunde mult mai bine.

Garanția unui învățământ de calitate este legată de posibilitatea de a avea în învățământ cei mai buni studenți. Am trecut prin definitivat, inspecții de grad și așa mai departe. Ce pot să zic e că toate sunt o formalitate. Nivelul de seriozitate pe care îl ai se vede în locul în care alegi să dai examenele de grad și te poți duce în locuri în care examenul este trecut ca o formalitate și treaba asta nu garantează calitatea prezenței tale la catedră. Apoi, inspecțiile care se fac la clasă și ele, în bună măsură, sunt o formalitate. 

Este o problemă, fiindcă în fapt nu avem o selecție foarte sănătoasă a persoanelor care ajung să predea în învățământ și asta se vede în ceea ce înseamnă apoi munca la clasă, calitatea rezultatelor. Fără o motivație din punct de vedere financiar cât se poate de serioasă, e foarte greu, mai ales în contextul în care poți pleca din țară și pentru un absolvent bun de facultate e mult mai ușor să găsească un salariu dublu sau triplu, chiar imediat la începutul carierei la firmă particulară, față de învățământ. Pot fi salarii de 4.000, 6.000 lei pentru studenți foarte buni, mai ales de pe disciplinele realiste, la 25, 30 de ani, față de un salariu de 2.500 lei în învățământ la început. 

Sistemul de motivare trebuie să fie mai atractiv și mai atent, fiindcă, vrând-nevrând, aici se construiește viitorul țării. Ar trebui să avem o imagine clară a unde vrem să ajungem în 20 de ani și să înțelegem că niciun leu cheltuit aici nu este un leu pierdut, dimpotrivă. Aici se câștigă în fapt un viitor pentru țară și el se câștigă numai cu studenții buni care sunt încurajați să ajungă în școli, atât financiar, cât și prin programele pe care facultățile le pun la dispoziție.

Mi-aș dori un program de masterat didactic, este mult mai firesc să păstrăm studenții în relație cu Universitatea, atunci când vine vorba de viitorii profesori și de avansarea în carieră. Cred că orele tale sunt mai bune dacă ești la curent cu ceea ce se întâmplă astăzi în disciplina pe care o predai. Ar fi mai bine ca avansarea ta în carieră să depindă de un program în care ești în legătură cu Universitatea, să scrii articole care sunt publicate în reviste importante din țară sau din străinătate. Astfel, ești într-o continuă formare în relație cu datele noi din disciplinele tale, pe care apoi automat le aduci la clasă, încât menții relația cu contemporanul în ceea ce lucrezi cu elevii pe care îi ai. Este important și cred că e cumva și mai puțin stresant și cu o deschidere mai mică spre tot felul de zone din astea gri, care pot apărea, cunosc pe nu știu cine, mai întindem o masă și trece inspecția și trece gradul. Este și o garanție în plus pentru calitatea ta ca persoană care se formează continuu, în ceea ce înseamnă însușirea de cunoștințe și ca prezență în spiritul contemporan al disciplinei pe care o predai.

Apoi, dincolo de relația cu gradele este relația cu conducerea unei școli. E foarte bine dacă vreți să lucrați în învățământ să aveți acest noroc de a da peste directori care sunt super ok, care sunt foarte bine pregătiți ei înșiși, într-un sistem în care de multe ori funcțiile importante în școli se câștigă pe relații politice. Cred că sunt foarte puțini directori de școală care nu sunt membri ai unui partid politic aflat la putere și care ajung acolo exclusiv pe merit și pe competențele pe manageriale pe care le au și pe viziunea și deschiderea către viitor. 

În contextul în care harta școlară din România poate fi descrisă din punct de vedere politic sau poate fi construit un circuit al relațiilor care duc în sfera politică, posibilitățile de evoluție țin mai degrabă de șansă de șansa de a avea un politician bun și luminat la conducerea orașului, care să ofere fonduri pentru dezvoltarea școlilor. Dacă școlile sunt conduse de la pupitrul partidului politic mai degrabă, directorii de școli pot să frâneze orice formă de evoluție pe care și-ar dori-o probabil profesorii din școală, fiindcă nu sunt fonduri, fiindcă ele trebuie distribuite altfel, fiindcă banii trebuie să circule într-un fel în care toată lumea să fie mulțumită și satisfăcută de bunul mers al lucrurilor. Acesta este peisajul în care noi, de fapt, ne scăldăm și este vizibil în rezultatele de la bacalaureat. Este vizibil faptul că, dincolo de colegiile naționale, dacă vorbim de licee teoretice și apoi de școli tehnice, lucrurile în fapt merg într-o zonă din ce în ce mai slabă din punct de vedere calitativ și cu un interes pentru școală din ce în ce mai redus.

O deficiență în contextul ăsta, cred că avem și din partea sistemului care este neantrenant. De exemplu, unul dintre miturile care tot circulă pe la noi și care vine dinspre sfera politică e că, uite, în România se face mai puțină școală decât în media din Uniunea Europeană. Da, ele sunt mai puține numeric, dar sunt mult mai încărcate cu discipline și e aproape de o normă de muncă de adult.

Cu riscul de a-mi pierde catedra și de a nu mai fi profesor, fiindcă mă elimină, eu aleg ceea ce le-aș propune. Aș vrea, de exemplu, ca la real disciplinele socio-umane să fie opționale și să le explic ce vreau să construiesc cu ei prin cursurile la alegere, în care poate iau o bucată din filosofie și le propun un curs de istoria jazzului și-l trec prin filozofie sau de istoria cinematografului și îi duc prin filozofie să vadă o serie de relații, dar să am posibilitatea să discut cu ei înainte, decât așa, să fie forțați să vină la orele mele și fără chef și poate unii ar prefera să facă matematică sau informatică atunci, fiindcă ei cred că le este mai de folos. 

Sistemul în direcția aceasta ar trebui să se deschidă un pic și să ajute. Ar fi un șoc probabil ca de mâine, la școală, fiecare profil să aibă 4 discipline obligatorii și 4 la alegere și o întreagă degringoladă în ceea ce înseamnă sistemul național cu 200.000 de angajați. Dar eu cred că este o șansă pe care trebuie să o acordăm și cumva poate să vorbim despre imaginea unui învățământ mai așezat din punct de vedere al disciplinelor și a relațiilor cu elevii, prin intermediul disciplinelor. Cred că aici ar fi o nucă importantă de spart, pe care apoi să construim o perspectivă mai sănătoasă. Este un program încărcat în fiecare an școlar, rareori sunt clase care au 30 de ore pe săptămână, ceea ce oricum este un pic mai mult. În Colegiul Național Hunedoara fac parte și din echipa de conducere și avem club de șah, de lectură, de dezbateri, de teatru, de 3 dintre ele mă ocup eu. Am câștigat olimpiadele județene de mai multe ori cu echipele de dezbateri și, da, problema e că uneori sunt foarte obosiți de la programul școlar.

Orele de religie, orele de desen puse acolo unde nu e locul lor, la o vârstă și la un profil care nu mai au legătură cu zona asta, oricum devin ore în care elevii cel mult speră să poată învăța la o materie mai importantă, să-și facă temele la matematică sau să citească un text la română sau să vadă ce au ora viitoare la psihologie sau la filosofie sau la mai știu eu ce. Dacă ar fi eliberat programul de ceea ce se petrece în plus în anumite locuri ar deschide posibilitatea de a dezvolta aceste zone extra curriculare în care ei, pur și simplu, ar putea să ajungă în situația de a veni cu drag la școală și de a-și descoperi și cultiva pasiuni pe care altfel școala nu le întâmpină cu nimic. Pur și simplu cu nimic.

Sunt școli în România care cred că au gătat generații de elevi fără să vadă un microscop. Sunt școli în care cabinetul de fizică nu a mai fost deschis de multă vreme și nu au văzut un experiment copii acolo. Unul dintre lucrurile care fascinează atunci când vine vorba de Zilele porților deschise la noi la Colegiu e că elevii care vin din generală intră în cabinetul de Chimie și acolo miroase a toate substanțele posibile și e un șoc și stau cu gura căscată 10, 15 minute și nu le vine să creadă că sunt toate acele mirosuri de la substanțe pe care le și văd pe masă. Școala ar putea să devină un spectacol la care am asista cu bucurie cu toții, dacă am fi implicați cu un cu totul alt suflu, dacă ar fi câteva rotițe scoase și mutate într-o zonă mai ok decât este acum.

Eu unul n-aș mai da voie ca la concursul de directori de școală să mai fie prezent cineva care este parte dintr-un partid politic. Ar trebui rasă toată treaba asta. Apoi, inspectoratele ar trebui să ofere resurse de management și sprijin pentru implementarea proiectelor care sunt ok, atât. Partea de control mai puțin, dacă ai în școli manageri competenți fac ei controlul încât totul să fie ok și construiesc ce trebuie. Toată presiunea administrativă care vine prin Minister, inspectorat spre școală este de multe ori dăunătoare, mai ales acolo unde rezultatele sunt ok și lucrurile funcționează. Dacă inspectoratele ar vira către zona asta, 20 de angajați maxim, toți cu implicații manageriale, să asigure fluxul de bani dinspre Minister spre școli și, eventual, dacă în alte școli managerii nu pot să implementeze, tu, ca inspectorat, să treci prin filtrele tale și duci proiectele bune, încât să poată fi construită și acolo o bază mai sănătoasă.

Cred că aceste două elemente, dacă s-ar întâmpla, deja am intrat pe un teritoriu un pic mai curat și un pic mai fertil în ceea ce înseamnă dezvoltarea învățământului preuniversitar. Și asta ar face viața mai ușoară și pentru universități, fără doar și poate”.

Foto: © Noipornpan | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.