Reducerea fragmentării în marile centre universitare din România, fie prin concentrări academice, fie prin programe noi, dar și o finanțare mai bună pentru o serie de universități sunt necesare „dacă dorim să performăm mai bine în rankurile internaționale”, apreciază rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), Daniel David, pentru Edupedu.ro. El comentează, astfel, pe seama faptului că România lipsește, pentru al doilea an consecutiv, dintr-unul din principalele clasamente internaționale ale universităților, ARWU-Shanghai Ranking. UBB a fost ultima universitate prezentă în acest ranking, până în 2022.
- Clasamentul Shanghai Ranking 2024 a fost publicat joi, iar România lipsește din nou, după ce anul trecut rankingul nu a mai inclus nici ultima universitate românească rămasă în anii precedenți, Universitatea Babeș-Bolyai. Topul include, pe de altă parte, universități din mai toate țările regiunii, din Serbia până în Estonia.
Întrebat dacă discuțiile stârnite de ediția de anul trecut a ARWU, fără prezență românească, dar și noile legi și norme au schimbat ceva pentru a schimba situația, Daniel David a spus: „Prea puțin!” El a apreciat drept bune flexibilizarea unor programe de studii, personalizarea normei academice, noua lege a cercetării, „iar ceea ce trebuie direct, și anume alocarea de resurse majore pentru concentrări academice și dezvoltarea unor universități cu adevărat comprehensive, prin reașezarea arhitecturii mediului academic românesc, nu apare ca angajament explicit și specific”.
- Potrivit lui Daniel David, în rankingul Shanghai au șanse să intre universitățile dominate de științe „și, mai ales, care au o componentă biomedicală importantă”, acesta fiind domeniul cu cele mai multe articole indexate Web of Science, așa cum cere clasamentul. UBB, spune el, a fost inclus în Shanghai Ranking „printr-o eficiență extraordinar de mare a părții de „știință”, dar fără suportul adecvat – financiar care să susțină apoi noi resurse umane și noi domenii de știință & biomedicale – aceasta nu a putut fi menținută”.
El spune, în comentariile transmise Edupedu.ro, că „legile/reglementările din țară nu au împiedicat, dar nici nu au încurajat explicit concentrarea și consolidarea unor astfel de universități în România”. Și dă exemplul concentrării universitare din Franța – larg discutată și anul trecut, în dezbaterile declanșate de ieșirea UBB din clasamentul menționat, după câțiva ani în care rămăsese principala universitate românească prezentă.
Potrivit luI Daniel David:
- „Dacă dorim să performăm mai bine în rankingurile internaționale, ne trebuie universități comprehensive bine finanțate, iar acest lucru se poate obține cu impact major în rankinguri, după modelul francez, în marile centre universitare istorice (București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara), unde acum fragmentarea este majoră, fie prin încurajarea de concentrări academice, fie prin construcții de programe noi.
- Dar este nevoie și de universități mai bine finanțate în celelalte orașe unde există deja universități comprehensive, construite astfel mai ales după perioada comunistă, care pot avea o șansă în rankingurile internaționale. Aici insist însă să punctez din nou că nu toate universitățile trebuie să fie „world-class / research-intensive”, țintind rankinguri internaționale! Țara are nevoie și de universități locale/regionale/naționale de excelență (…)”
Și, mai apreciază rectorul clujean finanțarea, „este impredictibilă, ceea ce confirmă faptul că nu există o politică clară a autorităților în acest sens. Spre exemplu, s-au alocat bani pentru finanțare de bază în cercetare și performanță în rankingul Shanghai, angajându-se și pentru concentrări academice, inclusiv pentru publicații Web of Science – lucruri bune -, dar prea puțini (în finanțarea de bază a cercetării) și prea impredictibil (ex. ponderea rankingurilor scade în finanțare de bază în cercetare, premiile vin și nu vin, concentrarea academică nu a fost finanțată până acum etc.).”
Răspunsurile lui Daniel David, rector – Universitatea Babeș-Bolyai, pe larg:
Rep.: Din punct de vedere al UBB, ce s-a schimbat în peisajul universitar românesc la un an de la amplele discuții stârnite de ieșirea României/UBB din ARWU? Legile și reglementările apărute de atunci, foarte numeroase, au schimbat cu ceva situația?
Daniel David: Rankingul Shanghai se bazează în primul rând pe publicații de tip articol indexate în Web of Science, incluzând ca punctaj separat publicațiile în revistele Nature și Science, alături de alți indicatori mai greu de controlat direct de universități (ex. premii Nobel, HCR). Nu se iau în considerare cărțile/capitolele sau articolele indexate doar în alte baze de date (ex. Scopus).
Așadar, au șanse să intre în rankingul Shanghai acele universități care sunt dominat de științe (science) și, mai ales, care au o componentă biomedicală importantă (în domeniul biomedical se publică cele mai multe articole indexate Web of Science). UBB nu avut și încă nu are dominant acest profil, aproximativ 50% din profilul UBB fiind socio-uman și de artă (unde se publică mai ales cărți/capitole). Alte universități din țară au mai bine reprezentat acest profil de știință și/sau biomedical acum. Intrarea UBB în Shanghai – și nu a altor universități din țară care aveau mai bune prerechizite de arhitectură academică – s-a făcut însă printr-o eficiență extraordinar de mare a părții de „știință”, dar fără suportul adecvat – financiar care să susțină apoi noi resurse umane și noi domenii de știință & biomedicale – aceasta nu a putut fi menținută. În plus, deși UBB a crescut ca număr de publicații Web of Science an de an, alte universități din afară au crescut mai mult, ca urmare a unui suport guvernamental consistent, astfel încât România a rămas fără nicio universitate în rankingul Shanghai.
Simplu și direct spus, legile/reglementările din țară nu au împiedicat, dar nici nu au încurajat explicit concentrarea și consolidarea unor astfel de universități în România. Spre exemplu, prima universitate a Franței în rankingul Shanghai – Universitatea Paris-Saclay, aflată acum pe poziția 12 – s-a format pentru că guvernul francez dorea universități vizibile în rankingurile internaționale, astfel încât au început un proces de concentrare academică, cu susținere financiară mare, implicând universități și institute. La fel s-au format celelalte mari universități din Franța poziționate acum foarte bine în rankingul Shanghai. Asta după șocul din 2003, când vechile și ambițioasele universități din Paris, mai mici și fragmentate, derivate din istorica Universitate din Paris, nu se prea vedeau în rankingul Shanghai în top 50 sau în comparație cu cele americane, generându-se astfel o discrepanță inconfortabilă între ce se vedea în ranking și cum se credeau!
În țară, UBB și Universitatea Politehnica din București (acum Universitatea Națională de Știință și Tehnologie „Politehnica”) sunt angajate în demersuri similare, greu însă de realizat rapid, în condițiile în care nu există un angajament explicit al autorităților.
În fine, finanțarea în acest sens este impredictibilă, ceea ce confirmă faptul că nu există o politică clară a autorităților în acest sens. Spre exemplu, s-au alocat bani pentru finanțare de bază în cercetare și performanță în rankingul Shanghai, angajându-se și pentru concentrări academice, inclusiv pentru publicații Web of Science – lucruri bune -, dar prea puțini (în finanțarea de bază a cercetării) și prea impredictibili (ex. ponderea rankingurilor scade în finanțare de bază în cercetare, premiile vin și nu vin, concentrarea academică nu a fost finanțată până acum etc.).
Rep.: Aceste noi legi, norme și dezbateri au schimbat ceva relevant pentru a corecta erorile și indeciziile în politicile academice, erori reclamate acum un an de UBB drept motiv pentru ieșirea României din ARWU-1000?
Daniel David: Prea puțin! Faptul că se permite o flexibilizare a unor programe de master/doctorat, fără condiționare de componenta de învățământ, este un lucru bun, pentru că încurajează universitățile de cercetare avansată. De asemenea, faptul că norma academică poate fi personalizată ca încărcătură pe cercetare și educației de asemenea poate susține o universitate de cercetare avansată. Separarea misiunilor universităților, dacă angajamentul acesta se face rațional de către universități, poate ajuta dezvoltarea unor universități cu profiluri diferite necesare nevoilor diferite ale țării, inclusiv unele de tip „world-class / research-intensive”. În fine, legea cercetării, care permite concentrarea universităților cu institutele naționale este un lucru bun. Dar ceea ce trebuie direct, anume alocarea de resurse majore pentru concentrări academice și dezvoltarea unor universități cu adevărat comprehensive, prin reașezarea arhitecturii mediului academic românesc, nu apare ca angajament explicit și specific.
Rep.: V-ați exprimat deja interesul de a comunica mai puțin performanțele și participarea în clasamente de acest tip. Dar, cel puțin anul trecut, ați presat pentru unele schimbări – fie o consolidare în mediul academic din Cluj, fie în general în relația universități generaliste-universități de medicină, fie legate de cercetare. Mai există astfel de discuții în acest sens, cu implicarea UBB, pe vreunul dintre cele două paliere, care să întărească performanța universitară românească după criteriile rankingurilor internaționale?
Daniel David: Noi la UBB facem ce am spus, în ritmul necesar, prin forțe proprii. Astfel, susținem și întărim partea de științe, dezvoltăm o componentă de inginerie & tehnologie și adăugăm o componentă biomedicală, rămânând deschiși și spre concentrări academice cu sens și cu impact. Păstrând comparațiile în zonă, Universitatea din Szeged, Universitatea din Belgrad, Universitate din Novi Sad, Universitatea din Zagreb și Universitatea din Vilnius se află în rankingul Shanghai tocmai pentru că au profilul comprehensiv, cu știință și medicină bine reprezentate. Fără să fiu critic, ci realist, concentrările academice nu se pot face acum în țară ușor – mulți manageri sunt formați și/sau crescuți în logica universităților diferite, care trebuie apărate (de cine și de ce!?) -, dar poate o vor face noile generații, poate mai puțin defensive și mai mult preocupate de un bine comun mai mare (oraș/țară). S-ar putea încerca, ca în Franța, cu stimulare, mai ales financiară, de sus în jos, dar pentru asta ai nevoie de oameni politici care să înțeleagă ce se întâmplă și să le pese, iar în acest cadru manageri luminați să-și asume voluntar construcții importante pentru țară.
Rep.: Care sunt urgențele pentru ca politicile și deciziile în mediul universitar să permită un reviriment al universităților românești în evaluările internaționale?
Daniel David: Raportat la buget – mult mai mic față de universitățile care au pătruns în rankingurile internaționale pe poziții bune – aș îndrăzni să spun că universitățile românești nu stau chiar prost în rankingurile internaționale. UBB se află, spre exemplu, în acest an pe poziția 780-791 în clasamentul QS (care ia în calcul mai multe publicații decât cele indexate Web of Science) – prima în țară și între primele 52% din cele incluse în clasament, ceea ce înseamnă cea mai bună clasare din istoria sa și între primele 3% universități ale lumii. De asemenea, UBB este în clasamentul american US-News pe poziția 755 (care ia în calcul și cărțile/capitolele) și este pe poziția 14 în Europa de Est (QS). Dar România nu are universități în rankingul chinezesc Shanghai, pentru motivul descris mai sus. Dacă dorim să performăm mai bine în rankingurile internaționale, ne trebuie universități comprehensive bine finanțate, iar acest lucru se poate obține cu impact major în rankinguri, după modelul francez, în marile centre universitare istorice (București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara), unde acum fragmentarea este majoră, fie prin încurajarea de concentrări academice, fie prin construcții de programe noi. Dar este nevoie și de universități mai bine finanțate în celelalte orașe unde există deja universități comprehensive, construite astfel mai ales după perioada comunistă, care pot avea o șansă în rankingurile internaționale. Aici insist însă să punctez din nou că nu toate universitățile trebuie să fie „world-class / research-intensive”, țintind rankinguri internaționale! Țara are nevoie și de universități locale/regionale/naționale de excelență, cu focalizare pe educației în formarea de resursă umană și pe cercetare aplicativă dedicată unor probleme țintă, pentru a asigura necesarul de dezvoltare a zonei. Acestea au nevoie la rândul lor de programe de susținere; demersul pentru învățământul dual, este unul bun și promițător în acest sens.
Citește și:
România – fără prezență în reputatul clasament internațional al universităților Shanghai 2024 pentru al doilea an consecutiv, după șocul produs acum un an de ieșirea Babeș-Bolyai din Academic Ranking of World Universities
România nu mai e reprezentată de nicio universitate în reputatul clasament internațional Shanghai / După șase ani de prezență continuă, Universitatea Babeș-Bolyai iese din topul 1000 global – Academic Ranking of World Universities 2023
Universitatea Babeș-Bolyai reacționează după ce România a rămas nereprezentată în reputatul clasament global al universităților Shanghai – ARWU, în 2023: “Erori și indecizii majore în politicile academice naționale”, pe care UBB nu le-a mai putut “compensa singură”
Ligia Deca, despre ieșirea universităților românești din topul Shanghai: O oglindă a politicilor publice din ultimul deceniu / Universitățile s-au concentrat pe asigurarea unui act educațional de calitate pentru studenți, nu pe rezultatele cercetării sau premianți Nobel ori Fields / Vom adopta noi standarde minimale pentru conferențiar și profesor
Modelul francez de ascensiune în clasamentul Shanghai al universităților, în care România nu mai apare anul acesta: în top sunt universități noi, formate prin asocierea unora vechi și prin integrarea unor institute de cercetare, plus finanțări prin programe speciale, sprijinite sistematic de autorități
C.I.
Redacția
Alexa Stănescu
Virgil Iordache