“Citesc despre tot felul de măsuri legate de școală începând din toamnă. Recunosc că sunt îngrijorătoare și am senzația că trăiesc într-o țară care doarme. Totul se învârte în jurul pandemiei care a devenit criteriul maxim pentru toate schimbările, pe toate planurile. Totul a fost dat peste cap. Dar ar trebui să fim conștienți că nu trebuie să o întreținem mai departe artificial în niciun fel”, scrie profesoara Nina Vasile, cadru didactic care predă logică și filosofie. Aceasta analizează în mesajul trimis Edupedu.ro importanța artelor în educația elevilor și a oamenilor, în general, dar și măsurile recent anunțate de autorități, cum ar fi motivarea profesorilor să accepte ore peste normă, plătite suplimentar.
Redăm opinia profesoarei Nina Vasile:
“Izolarea la care am fost supuși nu poate depăși pragul psihologic și e acceptabilă doar până la slăbirea suficientă a contagierii, nu mai mult. Pentru ființa umană, izolarea secvențială este bună, dar nu ca mod de viață. Partea bună a carantinei, atât cât se putea ea arăta, s-a consumat. Umorul încă este bun: deschid calculatorul și până și literele de la Google au măscuțe care seamănă cu niște chiloței de vară… Depășind gluma, să nu uităm că avem de-a face cu un virus care e doar unul între alții din jurul nostru și din noi. Prin urmare, va trebui să învățăm să trăim și cu el.
Esențial însă nu este să investim în medicamente care să rezolve “o mie de simptome” căci s-au tot adăugat…,nici în vaccinuri obligatorii. Aceasta este o falsă rezolvare. Din contră, toată atenția trebuie acordată de acum încolo imunizării prin prevenire în sensul învățării unei vieți sănătoase: a mânca și a bea ceea ce face bine sănătății și nu burții, a fi activ în afară. Mai presus de toate, a fi conectat cu natura este vital pentru imunizarea naturală. Nu medicina vindecării simptomelor, a efectelor ci a cauzelor. Medicina prevenirii este de luat în seamă de acum încolo. Nu medicina pastilelor ci a sufletului, psihicului și aici artele, științele și spiritualitatea (indiferent ce înseamnă ea pentru fiecare) sunt de luat împreună tocmai în educația viitorului care poate să înceapă chiar acum dacă se vrea. Iar omenirea are nevoie de întărirea imunității prin sănătate nu prin boala însăși. Și aici voiam să ajung: educația nu trebuie să fie trunchiată la cheremul unei pandemii și a celor care își folosesc rațiunea în favoarea plăcerii doar individuale și de moment, nici forțați de o rațiune distorsionată de frică sau de instituții, fie ele și abilitate.
În spatele pandemiei, dincolo de orice teorii, stă tocmai slăbirea imunității din ultimii 20 de ani. Nu doar noile generații ci toți ne aflăm deja capturați în munca noastră în mediul dominant tehnologic. Efectul tehnologiei asupra ființei umane este vizibil îndepărtarea de natură iar asta a dus la izolare pentru mulți, înainte de a fi în carantină. Izolarea de natură a slăbit imunitatea și o va face în continuare. Asta vrem? Școala necesară nu este una exclusiv on line, nici trunchiată și redusă la materii de Bac. Ființa umană completă și sănătoasă are nevoie de toate: de științe, arte și spiritualitate, într-un înțeles inter- și transdisciplinar, adică le include pe toate dar stabilește și avantajele potențăriii reciproce. Nu facem arte ca să devenim artiști neapărat ci pentru că sensibilitatea artistică ne face mai buni, mai atenți la ce e în noi și în afara noastră. Nu suntem doar minte ci și suflet. Și nu educăm doar mintea ci ar trebui chiar cu multă atenție, sufletul înainte. Astfel, învățăm să avem succes în viață ținând cont de câteva practici: a respecta viața, a fi amabil, a fi sincer, a dori să ajuți (acestea sunt valabile la noi deși vin din spiritualitatea orientală, fie spus). Am zis “practici” și nu principii chiar dacă sunt și principii.
Nu se pot scoate artele din clasele generale, nici reduce mai mult științele, nici educația fizică scoasă, nici făcută doar religia ortodoxă ( istoria religiilor însă se face necesară). Pentru fiecare nivel sunt de regândit conținuturile materiilor de școală astfel încât să se ofere nu doar informații ci și conștiința respectului pentru ființa umană în genere, pentru natură, pentru viețuitoare, pentru planetă. Cu alte cuvinte, educația trebuie repornită de la direcționarea civică și ecologică și toate disciplinele pot fi folosite în acest sens. Banii care se investesc în învățământ, nu în primul rând pentru orele on line… ci pentru achiziția tuturor spațiilor care se pot folosi pentru învățarea nu atât cu mască și pentru a păstra distanța ci pentru ca un profesor să fie eficient, la un număr optim de elevi care e de un maxim 20. În acest caz și distanțarea se păstrează, de fapt. Pandemia este un semnal că omenirea are slăbită imunitatea dar, dincolo de cazurile grave deja, soluția nu sunt medicamentele și vaccinul ci tocmai educația pentru o omenire curată care știe ce mănâncă, ce bea, ce face, ce gândește, ce simte, adică o omenire conștientă că drumul vieții nu trece prin abuzul de tehnologie, și că încă mai este timp să echilibrăm efectele vizibile și nefaste ale izolării prin munca și divertismentul în mediul virtual.
În altă ordine de idei, nu poți forța un învățător și un profesor să lucreze opt ore. Solicitarea nervoasă, intelectuală pentru asemenea profesii este cu mult peste ceea ce se întâmplă în altele, și în timp scurt eficiența se duce de râpă. Plata peste normă nu va motiva mai mult întrucât epuizarea se va instala rapid și asta nu se vede la profesor ci la elevi.
Sunt nenumărate clădiri nefuncționale care pot deveni școli la o adică… În realitate, pentru condițiile de distanțare, lipsesc încă profesori.
Numărul de ore de predat în școală poate fi redus tocmai prin deplasarea lor către on-line. Dar nu sunt de scos din curriculum. Și această componentă nouă, cu sau fără pandemie, poate fi menținută doar de către profesori pregătiți anume sau acum de către cei care deja sunt eficienți și doresc acest mod de predare. Profesorii mai în vârstă au, în general, rețineri pentru predarea on-line. Acum e vremea să se angajeze tineri.
Indiferent cum vom începe în toamnă, există riscuri, dar important este să se facă în așa fel încât să funcționeze cât mai mult în mod direct și nu on-line. Tipul de risc în funcție de culori e o încurcătură pentru învățământ dat fiind că oricum sunt măsuri de distanțare…Descentralizarea însă este în regulă, pentru că sunt școli cu mai puțini elevi în clase, deci aceștia nu vor avea probleme să înceapă școala fizic. Mai ales în zone rurale unde nici nu au posibilitatea tehnică necesară (nu au internet în case, nu au ce mânca unii) acolo se poate face și trebuie, o școală în mod fizic.
În orice caz, neapărat fizic pentru cei cu evaluare și Bac. Clasele de elevi pot fi împărțite în câte două trei săli.
Restul elevilor din celelalte clase, așa cum au spus la un moment dat, alternativ fizic/on line. Cu posibilitatea, eventual, să existe doi profesori pentru o disciplină, care alternează și ei prezența fizică cu cea on-line. Aceasta pentru că după 4 ore la școală, în situația de față, profesorul vine acasă și s-ar apuca de alte patru ore, on line. Și aceasta nu e bine pentru nimeni: nici profesori, nici elevi, nici părinți. Nimeni nu va sta opt ore pentru școală. Sănătos este ca în anumite zile din săptămână să fie pentru un profesor predarea fizică, în altele on-line. Iar elevii să aibă și ei clar: zile cu prezența fizică, zile on-line. Schimbul fizic/on-line, pe intervalul unei săptămâni și nu luni, pentru că așa se poate da o dinamică și un ritm optim. Absența îndelungă de la școală în varianta on-line nu ajută”.
____
Despre autor:
Nina Vasile este profesoară și predă filosofie şi logică.
Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.
Ioana Nicolescu
20 comments
tot invatamantul trebuie reformat. sunt materii inutile, numarul mare de ore si de materii fac ca rezultatele sa fie nule, deci sunt doar ca sa aiba unii profesori salariu si sa se justifice numarul mare de angajati in minister . la fel, manualele sunt facute de incompetenti, contin notiuni aberante, inutile, dar nu contin lucruri elementare , mai ales la varstele mici. poti reduce substantial numarul de materii si numarul profesorilor. apoi se poate creste salariul in invatamant si poti avea pretentii. deocamdata rezultatele dezastroase se vad pe piata muncii.
Aici e vorba de situația specială creată de pandemie care vrem nu vrem, are și o parte bună: ne va sili să facem ceea ce trebuie: să oferim cunoaștere în primul rând și nu informații, capacitate de gândire ( pentru a completa eventual singuri ce nu se mai face la clasă) și nu memorare mecanică. Dacă avem analfabeți funcționali ( care știu să citească dar nu înțeleg, nu aplică, nu dezvoltă) este pentru că suntem siliți să alergăm pentru acoperirea unei programe care nu permite în timpul acordat asimilarea. Și atunci, la 30 de elevi e imposibilă explicare pentru fiecare dar la 20 se poate. Iar dacă mai există și ajutoare ( studenții aflați în proiecte de experiență profesională) se poate. Nu se vorbește despre ce este sau a fost până acum ci ceea ce e nevoie și e posibil tocmai în condițiile actuale: nevoia de clase mai mici pentru distanțare. Nu mai gândiți la ce a fost ci la adaptarea la ce avem acum și se poate face dacă se vrea. Prezența studenților colaboratori în învățământ este o soluție necesară, rezolvă multe probleme și nu afectează pe nimeni. Nici pe profesorii pensionari, nici pe cei activi, titulari sau nu. Pur și simplu e nevoie de ajutoare pentru profesori care nu pot face față fizic, în timp real, la ce se cere. Fără ajutoare riscăm să facem de formă o predare care cere meditații pentru completarea a ce nu se înțelege la clasă și ar trebui. Ori știm că sistemul mediație nu trebuie să fie condiție pentru nimic, nici generalizată.
După cum observ se discută de către unii de muncă voluntară. Am rămas prizonierii “epocii de aur” când făceam muncă voluntară cu elevii la cules sau muncă pe șantierele tineretului.
S-a terminat, trebuie plătiți specialiști care să pregătească lecții online și profesori care să susțină lecții la clasă sau pe platforme online.
Prin lecții unice online, cu teste unice se poate ajunge la o uniformizare a notării pentru a elimina acele discuții de școli bune și școli slabe.
DAR GATA CU MUNCA VOLUNTARĂ și cu ideea comunistă că învățământul nu produce.
GATA cu ideea că unii profesori nu știu folosii instrumentele muncii online. Nu pot, afară cu ei și să vină cei care sunt capabili. Vârsta nu e o scuză că nu poate folosi calculatorul.
O lectură atentă reține ideile importante. Nevoia de profesori în condițiile actuale ale pandemiei cere distanțare, deci mai puțini la clasă. Mai ales că cei deja aflați în sistem nu pot face față în timp real fără să depășească 5 ore zilnic, dacă același profesor ar face cursuri fizic pentru grupuri mai multe. On line îi prinzi pe toți într-o platformă dar explicațiile individualele cer depășirea timpului posibil fizic.
De aceea, e nevoie nu de scoaterea celor prezenți ci de adăugare ori asta nu e posibil în infrastructura sistemului actual: nu vor fi bani în primul rând… Pentru ce mai întâi: toalete, calculatoare sau profesori noi? Aceștia sunt ultimii în calcul.
Așadar, soluția de moment sunt studenții care își pot face practica lor pedagogică sau pur și simplu activitatea lor de implicare civică în formula voluntariatului actual.
Pentru cine nu știe aici e vorba de ONG-uri, adică organizații nonprofit, care includ persoane dispuse pentru diferite forme de voluntariat: cu sau fără plată.
Voluntariatul comunist e una, voluntariatul democratic există și el și e nevoie să fie. Reprezintă dorința de a ajuta a unei persoane când timpul și interesul îl permite. Nu confundați voluntariatul obligat din comunism cu acest voluntariat care a existat de când lumea în sensul că oamenii se ajută între ei de bunăvoie.
Corect!Profesorii sunt ultima opțiune.O toaleta sau un calculator e mai important pentru că la astea poți plăti sume astronomice,salariul profesorului nu poate fi așa mare și nici împărțit.Va înțeleg perfect.Pai..
atunci meritați voluntari și toalete si calculatoare la mii de euro!
Ca bine ati spus-o. Sa invete cu toaleta si cu femeia de serviciu. Ca tot se fac angajari de ingrijitori in scoli…
Din observații se poate observa că s-a creat un curent de opinie.
Fiecare profesor de o anumită disciplină susține ca alte discipline sunt inutile si trebuie sa dispară.
Un primitivism trist care din pacate se asociază cu intelectualii țării.
O abordare distructivă, o politică a urii.
Soluții
1. Cursuri postuniversitare pt. profesorii din aceași arie curriculara ( ex. fizica, chimie) pt dubla specializare.
2. Promovarea dreptului de a avea in normă cele 14 ore din TC iar restul de 4 sa nu fie obligatoriu CDȘ ci proiecte pe grupe de lucru, cu teme concrete actualizate cu contextul si atragerea de fonduri europene.
3. Aplicarea legii privind nr maxim de elevi per clasa( din 36 de elevi în clasa in aglomerările urbane probabil cei 10 in plus vin din zone limitrofe de rural, unde școala se depopulează)
4. Transparență decizională ( se tot vântură planuri cadru pe care nu si le asuma nimeni dar care provoacă tensiuni si conflicte la nivelul sistemului educațional)
De acord.
Sa va spun sincer daca as mai fi tânără nu m-as mai angaja în învățământ.Este o meserie nobila dar esti cerșetor la poartă societății. Regret ca am făcut greșeala asta si nu am stiut sa renunț cand trebuia.Sunt cativa care câștigă bine și asta pentru ca primesc ore suplimentare pe care de fapt nici nu le fac pentru ca oricine știe că omenește e imposibil sa mergi ca robotul toată ziua,directorii si cei cu funcții de conducere si asta pentru ca fac tot felul de artificii.
Daca as mai avea 20 de ani m-as duce oriunde dar numai în învățământ nu.
Acum eu nu mai pot dar ca tânăr nu as veni în învățământ decât dacă as fi milio ară si as vrea sa fac ceva așa sa imi pierd timpul.
,,Cersetor la poarta societatii,,.Trist adevar.Daca locuiesti in orase mari,ai si alte alternative,intr-adevar.Dar in comunitati mici esti damnat.Mi-a povestit cineva ca in primul an de invatamant,in 1995, a fost intr-o zi de august cu un prieten,proaspat notar public, la o gradina de vara.Cand a venit nota de plata,profesorul a platit suma ce consta in salariul lui pe luna aceea.De atunci i-a fost rusine sa mai mearga undeva cu cel mai bun prieten al sau,din lipsa banilor.
Nu te mai gândești la distracție cand tu nu ai o asigurare medicală completă, un implant dentar este sute de euro,suntem singura tara care nu oferă si servicii medicale de acest gen în asigurarea de sanatate.Ai facturi de achitat,poate vrei o casă, o mașină…Cu ce sa cumperi?Vad ca se vorbește de voluntariat.Pai nu suntem toti voluntari?Vreti si alții?
Asa este. Subscriu. Simt ca sunt scursura societatii. Pentru ca asa ma simt tratat. Castig cat un angajat de la salubrizare, aduc totul de acasa, guvernul isi bate joc pe orice plan de mine si munca mea si ma obliga sa fac voluntariat si ma mai si spurca toata lumea. Sunt la varsta si sanatatea la care nu pot lucra in alt domeniu, dar nu m-as mai face profesor. Ma duc la scoala cu repulsie de foarte multe ori din motivele de mai sus si din cauza faptului ca oricat m-as zbate nu am nicio motivatie: nimeni nu mai invata si parca arunc zilnic apa intr-un butoi fara fund: zi de zi de zi de ziiiii …fara folos. Eu ma zbat mai mult decat elevul, decat familia si tara asta ma vede tot pe mine vinovat. Cica nu-mi fac meseria. Pe cand eu am ajuns sa fac voluntariat mai mult decat UNICEF cred…
ce echipament trebuie sa aiba clasa si ce soft trebuie sa aiba elevul pe telefonul parintilor, pentru ca fiecare elev sa vada si sa auda pe telefonul parintilor , lectia predata de profesor la scoala pentru clasa lui si sa o si poata inregistra , ca sa o revada daca nu a inteles ceva din lectie
În principiu, Platformele on line pentru predare sunt interactive, deci dacă un elev nu înțelege, profesorul explică pentru toți. De asemenea, conectarea virtuală poate avea o extindere privată în sensul că, cel puțin prin WhatsApp, este posibilă consultarea și comunicarea individuală. Desigur asta înseamnă timp acordat anume pentru acest moment în care fiecare elev comunică așa cu profesorul. Nu e de pierdut mai mult timp ci e o chestiune de gestionare a timpului din partea profesorului. Nu toate orele sunt de predare ci și de explicare, la nevoie cu direcționare individuală. Dar asta este o altă problemă… În sistemul actual, explicațiile de după predare sunt la nivelul meditațiilor și nu e corect așa. În alte sisteme de învățământ, există clase separate, în același timp cu cele obișnuite, pentru cei care au nevoie unele probleme de învățare, fără să fie sub diagnostice. Dacă se va învăța cu grupuri mici, în condițiile actuale, e posibil ca unele să fie formate după nivelul de înțelegere al elevilor, dar nu la început de an școlar ci după testele inițiale. Toată această procedură presupune însă, din nou, un al doilea profesor pentru aceeași clasă. Până una alta, al doilea poate fi oricând un student care își face o experiență din acest tip de muncă. Ea poate fi și voluntară și plătită. O colaborare între facultăți și școli pentru proiecte care aduc profesori mai mulți în școli, inclusiv pe programe after school gratuite: de recuperare pentru unii, de stimulare pentru alții ( cei cu capacități înalte), de petrecere creativă pentru toți ( atelierele de arte), de cursuri sportive, dar și ateliere cu diferite “meserii de casă” – grădinărit de exemplu, cusut, mecanică, tâmplărie… Toate astea se pot face la școli acum prin colaborare între entitățile publice de voluntariat sau colaborare cu tinerii din facultăți. În CV -ul lor activitățile la școli ar trebui să conteze.
Atentie directa fiecarui elev? Lucrezi in invatamant? Stii cum e sa predai unor clase de 38 de elevi in ritm de maraton? Si nu ma refer doar la materie, ci la modul fizic efectiv sa alergi prin predare pana nu ai aer, sa vorbesti cu mare viteza si sa scrii tabla dupa tabla rapid ca sa te incadrezi in planificarea materiei? Uneori abia iti faci putin timp de consolidarea lectiei in forma cea mai succinta posibila, cu mult gandita de acasa sa fie cu mic consum de timp si randament cat mai mare. Nu este timp efectiv pentru ca sunt prea aglomerate programele. Ceea ce eu am invatat la un liceu de profil, acum predau in invatamant obligatoriu gimnazial. Cand am avut planificarea mai aerisita am simtit ca iau o gura de aur, ca-mi fac meseria cu adevarat si cu placere. Ca nu sunt un simplu alergator prin materie.
Ați sesizat într-adevăr o problemă: dacă profesorul predă doar pentru o parte de clasă, ceilalți ce fac?! E greu de spus că dispunem acum de capacitatea tehnică pentru înregistrarea live de la clasă către elevii și părinții care sunt acasă. De aceea, alternarea în intervalul unei săptămâni, în zile diferite, între predare fizică și on line, e necesară. Pe de altă parte, dacă sunt în săli diferite, elevii unei aceleași clase, se subînțelege că nu vor avea același profesor. De aceea, de fapt, în realitate, e nevoie de mai mulți profesori decât sunt. Studenții ar putea ajuta aici. Fiecare, pentru specialitatea lui, desigur.
Studenții?Sunt o grămadă de profesori lăsați de izbeliște.Dar normal,studentul e platit necalificat și se mai face o economie.
De asta aruncați momeala…cu tineretul.
Ce tineret ?Credeți că ei nu văd că nu sunt plătiți și nu sunt sprijiniți și nu au perspective decât pe hârtie cei care de ani de zile predau și au și grade.
Nu mai vrea nimeni în învățământ pentru că e multă bătaie de joc.Sunt foarte putini tineri și după un an ,doi renunța pentru că se lămuresc că nu au nicio perspectivă.
De acord cu schimbarea modului de prezentare a conținutului, și a cantității peste timpul necesar asimilării. Reformarea însă coincide cu situația de pandemie care forțează un număr minim de elevi într-o clasă. Ca atare, este nevoie de mai mulți profesori. Precizați vă rog: care materii sunt inutile? Cele din articol? Desen, muzică, sport, civică, religie ( istoria religiilor)? Sper că nu. Este argumentat de ce nu pot lipsi acestea.
Care profesori sunt de izbeliște? Suplinitorii cu note peste 7? Ei totuși își găsesc anual ore, chiar dacă la 6 școli… În articol se vorbește despre studenți, nu tineri în general. Ei nu au nevoie să fie momiți cu bani. Experiența didactică în CV are o anumită valoare. Și contează la notele lor la facultate dacă există o bună organizare a colaborării între instituțiile implicate: școli și facultăți. Unii pot deveni profesorii buni din viitor tocmai pentru că au șansa unei cunoașteri din interior a meseriei. Avem de schimbat în primul rând modul acesta de a gândi dezastruos… Dacă vrem să fie mai bine, pornim de la cunoașterea corectă, nu de la prejudecăți.
Am înțeles.Va doresc mult succes in proiectul învățământului fara salarii.
Profesorii cu experiență trebuie plătiți,daca au grade sunt și mai scumpi.Normal că nu sunt profesori buni.
Care mod dezastruos de a gândi?Că un profesor nu valorează cât un calculator sau o toaletă?Sau poate că după ce ești de ani de zile in învățământ ,deși e nevoie de profesori,profesorii cu vechime nu sunt angajați pentru că sunt tineri care fac munca gratis in schimbul notelor mai bune.Ce gândire machiavelică!