Negaționiștii vaccinului: mai degrabă oameni educați, care aleg “dovezile” științifice care le convin, după propriile convingeri sau nevoi / Și știința ar trebui să înțeleagă publicul, nu doar invers – analiză New England Journal of Medicine

Înțelegerea științei ar putea să fie insuficientă pentru ca negaționiștii să accepte vaccinarea împotriva Covid-19 sau alte lucruri pe care știința le consideră evidente, precum utilizarea vaccinurilor în general sau schimbările climatice, argumentează o amplă analiză a atitudinilor de acest tip din societate, publicată în revista de specialitate New England Journal of Medicine de Lisa Rosenbaum, doctor în medicină. Aceasta încearcă să identifice cauzele rezistenței la ideea de vaccinare și ajunge la concluzii mai puțin intuitive, inclusiv aceea că nu lipsa înțelegerii științei, ci un volum prea mare de “știință” selectată subiectiv contribuie la fenomenul de negare. Și arată că acesta este răspândit mai mult nu în rândul persoanelor fără educație, ci cu suficientă educație cât să poată selecta argumentele care le convin. Care ar fi abordarea cea mai potrivită în discuția cu negaționiștii, în opinia experților citați în material?

Autoarea pune cap la cap concluzii la care a ajuns după discuții cu specialiști și cu oameni obișnuiți și după ce a analizat date și studii publicate până acum. Ea ajunge, astfel, la o serie de concluzii privind motivele rezistenței existente față de vaccinare, motive care, conform unuia dintre experții citați, ar arăta că “poate e momentul ca știința să înțeleagă publicul”, nu invers.

O primă cauză a rezistenței față de vaccinare este faptul că unele detalii legate de acest proces nu sunt cunoscute. În timp ce o largă parte a societății acceptă, în condiții pandemice, lipsa acestor informații, alții rezonează mai mult la argumentul riscului, decât la cel al beneficiilor, drept urmare sunt mai preocupați de lucruri precum faptul că nu se știu efecte adverse pe termen lung, vaccinurile actuale fiind admise în timp record; că nu există experiență în cazul vaccinurilor bazate pe noi tehnologii; că nu se știe cât va dura imunitatea, că nu se știe cum e afectată eficiența vaccinurilor de apariția unor noi variante de virus.

În al doilea rând, când vine vorba despre tentativele de convingere a nehotărâților să se vaccineze, astfel de campanii pot avea alte efecte decât cele pe care le urmăresc, deoarece oamenii tind să reacționeze altfel, afectiv, la diverse argumente. Este dat exemplul unei campanii pentru vaccinarea contra pojarului, în care au fost folosite fotografii ce prezentau copii afectați de această boală. Imaginile au sporit temerile față de efectele secundare ale vaccinului, decât de boala în sine.

Apoi, oamenii tind să aibă încredere în mesajele transmise de medici cu autoritate, dar sfaturile bazate pe informații, așa cum oferă aceștia, tind să fie contracarate de dezinformare și acțiuni ce vizează creșterea neîncrederii în expertiza medicală. Este citată, în acest sens, experta Heidi Larson de la London School of Hygiene and Tropical Medicine, care argumentează că informația “mai multă” sau “mai bună” este insuficientă când ea trebuie să schimbe credințe inoculate prin asocieri cu alte pericole, reale sau imaginare, din societate. Rețeta lui Larson, bazată pe experiență clădită în ultimii 20 de ani: înainte să încerci să convingi, încearcă să înțelegi.

Un alt motiv al rezistenței la vaccinare este faptul că oamenii au tendința să creadă că orice opinie adversă tinde să fie eliminată de “sistem”, în cazul de față de industria farmaceutică, altfel spus că aceasta ar încerca să-i cenzureze pe cei care exprimă alte puncte de vedere. Opoziția se formează chiar dacă este vorba despre opinii și puncte de vedere nesusținute de știință, conform gândirii că “dacă sunt contestate neadevăruri, e alimentată percepția că ‘adevăratul’ adevăr este, de fapt, suprimat”, iar cei care “combat” această “suprimare” își asociază acțiunile cu lupta pentru “libertate” și cu dreptul fundamental de a alege.

Aceste lucruri se asociază în continuare, ușor, cu teorii ale conspirației privind existența unor instrumente de control (cum ar fi “microcipurile lui Bill Gates”). Iar cei care promovează vaccinul au campanii cu o singură temă – “vaccinul e bun” – pe când cei care li se opun au mesaje ce amestecă o sumedenie de teme, ceea ce îngreunează mult posibilitatea de a contesta întregul (subiecte precum grija pentru siguranța persoanei, medicina alternativă, teorii conspiraționiste etc.)

O chestiune de educație

Este citat și un alt expert, sociologul Gordon Gauchat, potrivit căruia, cel puțin în rândul unei categorii de public – persoanele cu opinii conservatoare – cei mai educați, nu cei mai puțin educați tind să fie cei mai sceptici în fața argumentelor științifice.

Motivul ține de faptul că aceste persoane mai educate sunt mai apte să găsească punctele de vedere care le convin sau să găsească argumente contrare dovezilor științifice care nu le convin. Ideea este coroborată cu cea a profesorului de istorie a științei Steve Shapin, care, înaintea pandemiei, scria într-un eseu că în cultura publicului nu există “prea puțină știință”, ci “prea multă” – mai ales când negaționiștii vaccinurilor, schimbărilor climatice sau din alte domenii adoptă un limbaj “științific” pentru a-și legitima punctele de vedere, puncte de vedere îmbrăcate în “presupuse fapte, teorii, metode aprobate și cu pretenția de obiectivitate și de lipsă a altor interese, asociată științei veritabile”.

Autoarea ajunge la concluzia că persoanele decise să submineze încrederea populației în vaccinuri vor găsi mereu noi modalități de a răspândi informații false. Pe de altă parte, un număr mai mare de oameni ar putea fi convinși să se vaccineze dacă discursul de tip “asta spune știința” ar fi mai puțin rigid, iar comunicatorii ar dovedi mai multă empatie: să fie mai transparenți în privința lucrurilor necunoscute încă în totalitate, să ofere mai multă atenție persoanelor cu reacții adverse la vaccin, în loc să se concentreze pe transmiterea că vaccinul este sigur statistic. Sau, atunci când cineva manifestă îngrijorare, aceasta să nu fie tratată ca o falsă problemă, pentru că, dacă omului nu i se explică de ce motivul respectiv de îngrijorare nu e o problemă sau de ce e o problemă mai mică decât avantajele, de exemplu, el va căuta în alte părți o validare a îngrijorării lui.

De aici, conchide autoarea, rezultă și sugestia expertei Heidi Larson: “să faci publicul să înțeleagă știința ar putea fi insuficient. Poate (…) este și timpul ca știința să înțeleagă publicul.”

Articolul complet din New England Journal of Medicine poate fi consultat aici

Citește și:

“Dictatura medicală”, “genocidul” vaccinării, “microciparea”: Principalele teme ale dezinformării, prezentate profesorilor de experta Alina Bârgăoanu

Vaccinul pentru Covid-19 și opinia publică. Modelul folosit de “școala BBC” pentru a-i învăța pe oameni esența problemei: Ce înseamnă “risc” și “riscant” și diferența între “sigur” și “inofensiv” / Complicațiile comunicării despre vaccin în fața dezinformării și campaniilor antivaccin

Cei mai numeroși “corona-curajoși” nu sunt în rândul persoanelor needucate, ci în rândul românilor cu studii medii – sondaj IRES

Cum influențează educația părerile românilor despre epidemia Covid-19, vaccinare și starea de urgență – Concluziile ultimului studiu IRES, care spune că 4 din 5 români ar renunța la libertăți în schimbul siguranței, iar 1 din 3 nu s-ar vaccina