Modelul de învățare hibrid cu grupuri alternând și cel cu tehnologie minimă, prezentate de profesoara Daniela Vasile

În condiții de criza, parteneriatul dintre scoală, familie și elev este mai important că oricând, scrie Daniela Vasile, profesor, expert în educație, într-o analiză pentru Edupedu.ro.

“Daca se vă merge în direcția descentralizării, vă fi rolul conducerii fiecărei scoli să definească modelul pedagogic cel mai potrivit și să îl comunice cu claritate părinților și elevilor, înainte de începerea scolii. Angajarea ulterioara și periodica a acestora într-un proces de analiza și redefinire a modelului vă duce atât la rezultate educaționale superioare, cât și la amortizarea tensiunilor dintre scoală, părinți și elevi.

În contextul discuției despre modele hibrid de învățare, acest text este partea a doua a articolului publicat de Edupedu pe data de 30 iulie 2020. În prima parte am definit mediul de învățare de tip hibrid și am introdus un prim model, pe care l-am numit “învățare de tip hibrid cu clasa inversată”.

M-a bucurat dezbaterea pe care a generat-o articolul și faptul că s-au adus modificări și îmbunătățiri. De exemplu, Dna Maria Stoica de la Colegiul Național Mihai Viteazul din Ploiești a menționat într-o postare că a fost inițiată o discuție intre profesori de matematica și au propus că grupe de doi-trei profesori să creeze materialele didactice pentru toate clasele de aceeași vârstă, materiale care vor fi folosite de toți profesorii. Dintr-o dată, o lume nouă se deschide: aceea a colaborării între profesori și, de ce nu?, între scoli.

În textul de mai jos voi introduce alte trei modele. Ca și în modelul din articolul anterior, fiecare dintre ele trebuie adaptat condițiilor specifice fiecărei scoli. În orice varianta, urmărim menținerea celor trei tipuri de interacțiuni: elev-conținuturi; elev-profesor; elev-elev.

Modelul 2. Învățare hibrid cu grupuri alternând

Scenariu: Într-o secvență de învățare (care poate fi definita temporal sau tematic) predarea are loc cu toți elevii online în mod sincron, iar fixarea și aprofundarea cunoștințelor are loc cu o parte din elevi față în față, iar ceilalți online asincron, cele doua grupe alternând. (online asincron = activitățile de învățare se desfășoară online, fară supravegherea directa a unui profesor)

Acest scenariu este destul de des discutat pe rețelele de socializare, în grupuri de profesori și poate fi aplicat, după părerea mea, în școlile care optează pentru un orar cu ore mai scurte. Secvența de predare poate fi făcută cu toți elevii de acasă, online, pentru diminuarea, în contextul pandemiei, a timpului de contact direct între elevi. În ora de predare online, după ce profesorul finalizează prezentarea materialului nou, recomand ca elevilor să li se dea timp offline asincron pentru ca să își facă notițe și să clarifice ceea ce nu au înțeles.

Dacă există posibilități tehnice, profesorul poate înregistra materialul în timpul predării lui (aplicații de tip web-conferencing oferă opțiuni pentru înregistrarea doar a ecranului) și înregistrarea poate fi pusă imediat la dispoziția elevilor. În partea a doua a acestei lecții de predare, elevii pot posta întrebările pe care le au pe o platforma de colaborare, cum ar fi de exemplu un avizier padlet (padlet este un „avizier” virtual (wall), adică o pagină web unde utilizatorii publică scurte mesaje conţinând text, imagini, clipuri video şi / sau legături).

Profesorul va încuraja colaborarea dintre elevi prin a-i invita pe fiecare să răspundă în scris sau prin mesaj video/audio la întrebările colegilor, folosind aceeași platforma. În aceasta prima parte a secvenței de învățare asigurăm doua dintre cele trei tipuri de interacțiuni: elev-conținuturi și elev-elev. Lecția a doua a secvenței de învățare din acest model, fixarea și adâncirea cunoștințelor, se efectuează cu o parte din elevi în clasa și o a doua parte acasă, online asincron.

Profesorul lucrează cu elevii din clasa, în timp ce elevii care sunt acasă completează activități care urmăresc același obiectiv de învățare că și elevii din clasa. Datorita naturii diferite a mediului de învățare, în anumite cazuri cele doua grupe de elevi vor completa activități diferite, dar care ating același obiectiv. De exemplu, elevii din clasa de matematică pot construi prisme și apoi rezolva probleme, în timp ce elevii care sunt acasă crează o animație în geogebra, unde arată cum se construiește o prismă și apoi înregistrează un film unde explică rezolvarea unei probleme. Aceste filme sunt încărcate pe un avizier padlet, iar că tema pentru acasă toți elevii pot contribui cu comentarii la cel puțin trei dintre filmele colegilor lor.

Într-o ora de limbi străine, dezvoltarea abilitaților de vorbire poate prezenta provocări pentru învățarea în mediul online. După ce profesorul prezintă, în prima lecție (cu toți elevii online) strategiile și tehnicile folosite pentru o comunicare eficientă, elevii din clasă pot aplica cele învățate în perechi, cu ajutorul unei fotografii printate. Folosind o rubrică de evaluare, ei își pot da feedback reciproc. Elevii care sunt online pot înregistră descrierile și se pot auto-evalua folosind aceeași rubrică.

După înregistrări repetate, ei vor încărca fișierele audio pe un avizier padlet pentru a fi evaluate de colegi sau/și de profesor. (exemplu oferit de dra Cristina Bumboiu, Avenor College)

În ambele exemple prezentate mai sus (ora de matematica și cea de limbi străine), elevii care sunt acasă vor dezvolta competențe digitale superioare grupului din clasă. Într-o secvență de învățare viitoare, profesorul va trebui să planifice activități care să asigure și primului grup experiențe de învățare similare. Ca și primul model, din articolul publicat anterior, acest model necesita ca fiecare elev și profesorul să aibă un computer sau o tabletă cu conexiune la internet. Succesul lui este asigurat de elevi care sunt motivați, independenți în gândire și care își pot gestiona timpul, dar acestea sunt abilitați care se învață. Dacă nu îi expunem unui mediu în care să le învețe prin experimentare, cum le-am putea atinge?

Motivarea vine adesea din schimbarea mediului de învățare și tehnologia deschide orizonturi neașteptate.

Modelul 3 – cu tehnologie minimă

Scenariu: suntem într-o comunitate în care elevii nu au acces sau au acces minim la instrumente digitale. În cazul în care nu folosim tehnologie, nu putem vorbi de un învățământ de tip hibrid. Din păcate, aceasta este încă situația în multe din comunitățile de învățare din Romania, dar și în multe alte părți ale lumii. Cunosc profesori în Romania care au pregătit pachete de învățare, pe care le-au dus în persoană sau le-au trimis prin poștă elevilor. Elevii pot returna, în același mod, soluțiile sau răspunsurile – evidența procesului de învățare și a celor de gândire. Profesorul trimite feedback prin poștă. Pentru a asigura interacțiunea elev-elev, se pot organiza parteneri de învățare – elevi care stau aproape unul de celalat sau care se pot conecta și care să învețe împreună.

Spre deosebire de primele doua modele, elevii care învață în acest context vor fi defavorizați. Este un model de tranziție, care să ne ajute să ieșim din criza. Mai important decât progresul academic este, în acest context, relația care trebuie să se mențină intre elev și scoală. În contextul pandemiei, acești copii vor fi primii care vor renunța la scoală după revenirea la normal și este nevoie de multe eforturi din partea cadrelor didactice și a autorităților pentru a transmite, în primul rând, mesajul că noi toți credem în ei și îi ajutam să depășească situația. Că ne pasă. Colaborarea dintre scoală și autoritățile locale vă duce la găsirea de soluții, cum ar fi spatii care pot fi folosite în contextul distanțării sociale și computere folosite în administrația locala, care pot fi cedate temporar și plasate în aceste spatii.

Modelul 4. Hibrid, cu învățare în ritm propriu

Cred că suntem, la nivel global, departe de acest scenariu, în special pentru învățământul preuniversitar.

Aș vrea totuși să vă invit să vi-l imaginați ca pe un punct final al unui drum de parcurs – ca să ne definim drumul, trebuie să știm destinația.

Învățământul online nu este o soluție pentru a înlocui învățământul tradițional, față în față, ci una pe care o putem folosi sau în cazuri extreme (ca cel de acum) sau ca un complement pentru ceea ce se întâmplă la scoală. Ar diminua inechitatea din sistemul educațional prin oferirea de șanse egale la materiale didactice de calitate.

Deci, cum ar arata acest model? Să ne imaginam că efortul colectiv din perioada pandemiei și/sau un efort centralizat al instituțiilor de stat au condus la crearea de cursuri online pentru fiecare materie și pentru fiecare an de liceu, așa cum ar trebui să fie cursurile online: cu prezentări scurte, teste formative cu răspuns imediat, în care elevul să vadă cât a învățat și ce știe sau nu știe, activități de fixare și aprofundare, toate online, pe o platforma care îl îndrumă pe elev prin materie.

Asemenea platforme oferă facilitați de colaborare în mod asincron, unde elevii postează răspunsuri, idei și primesc feedback de la alti participanți la curs. Majoritatea elevilor parcurg materia conform unui calendar stabilit de profesor, în timp ce elevii care sunt deja independenți intelectual și au nevoie de îndrumare minimă pot parcurge materia în ritm propriu.

În timpul orei stabilite în orarul scolar sunt oferite seminarii/tutoriale scurte, pe teme care sunt publicate înainte de ora. Aceste seminarii sunt pe modelul “hop on – hop off”, elevul se conectează daca are nevoie de clarificări legate de tema în discuție. Temele sunt conectate, bineînțeles, cu lecția curenta. Aceste seminarii pot fi conduse de profesor sau de elevii care parcurg materia în mod accelerat.

“Când un profesor poate fi înlocuit de un computer, înlocuiți-l”, ne invita Profesorul Sugata Mitra, câștigătorul pentru proiectul “Scoala din norul informațional” al premiului TED de un milion de dolari (2013). El a arătat cum un grup de copii dintr-o suburbie defavorizata a orașului New Delhi pot învață unii de la alții și prin intermediul unui computer conectat la Internet, fară îndrumarea unui adult. Acești copii au învățat, într-un mediu gestionat de ei înșiși, mai mult decât elevii din cele mai bune școli din Marea Britanie. În toate cele patru modele prezentate, rolul profesorului se schimbă, de la specialistul care deține și transmite informația, la mentorul care organizează medii de învățare complexe și diverse, evaluează în mod formativ și re-definește activitățile educaționale în funcție de progresul elevului. Elevii învață de la profesor, dar învață mai mult prin descoperire și de la ceilalți elevi. La o analiza mai atentă, principiile în jurul cărora se organizează lecții de calitate online sunt aceleași ca și în clasa fizica, față în față. Vă invit să fim, indiferent de mediul de predare-învățare, profesorul care nu poate fi înlocuit de un computer. ”

_____

Despre autor:

Dr. Daniela Vasile a absolvit Universitatea București, Facultatea de Matematică și Informatică și Universitatea Lomonosov (studii masterale și doctorale). A predat la Universitățile București și Osijek și a condus Catedrele de Matematici la scoli internaționale de top din Varșovia, Moscova și Hong Kong. Este președinte de comisii de acreditare și asigurare a calității pentru școli internaționale (Council of International Schools) și consultant al Universității Hong Kong, Departamentul de Educație (formare profesori și evaluare a programului de master în educație internațională).

Foto: © Ammentorp | Dreamstime.com

Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi, în contextul pandemiei Covid-19, oferă gratuit imagini stock prin care site-ul Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil.