Mircea Miclea, fost ministru al Educației, propune trei soluții pentru a evita o criză majoră de resurse umane în educație. Invitat la TVR Info, în data de 5 iunie, Mircea Miclea a subliniat că măsurile trebuie luate din timp. Printre soluțiile propuse: o creștere substanțială a salariilor profesorilor sau aplicarea în mod real a masterului didactic, “nu doar pe hârtie”. Amintim, Mircea Miclea, psiholog și profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, a atras atenția anul trecut că urmează o criză majoră de resurse umane în educație, în contextul în care, spune el, 51% dintre cadrele didactice au peste 50 de ani și mai puțin de 10% au sub 30 de ani.
Fost ministru al Educației, psiholog și profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai, Mircea Miclea a prezentat trei soluții pentru evitarea “unei crize majore” a cadrelor didactice în sistemul de educație. Prima soluție: acordarea unor salarii mai mari în special pentru profesorii debutanți, aflați la început de carieră.
“Prima soluție este o creștere substanțială a salariilor profesorilor. Să nu cumva cineva să îndrăznească să spună că acest lucru nu este posibil. S-a putut la cadrele medicale. Vă puteți închipui dacă nu ar fi fost măririle de salarii la personalul medical, ce s-ar fi întâmplat în pandemie? (…) Dacă noi atragem de la început resursă umană de calitate, resursa aceea va fi fidelizată, va fi dispusă să continue cariera respectivă și atunci putem să facem o schimbare majoră”, spune Mircea Miclea.
A doua soluție este legată de grijă pentru sănătatea mintală a profesorilor care sunt în epuizare și acest lucru se răsfrânge asupra elevilor.
“Ajungi la burnout, ajungi la un stres acut care se cronicizează, care este detrimental pentru propria ta sănătate, dar este detrimental pentru relația ta cu elevul dacă tu (profesorul) ești în burnout. Sunt studii care arată lucrul acesta, capacitatea ta de a fi tolerant la greșelile celuilalt se reduce. Capacitatea de a-l asista pe celălalt în a-și repara greșelile, se reduce”, spune Miclea. El a mai precizat că deși a propus Ministerului Educației în urmă cu un an un proiect care nu costa nici un ban, prin care să reducă burnoutul profesorilor prin tehnici pe care le pot învăța și aplica, încă nu a primit nici un răspuns oficial de la Minister.
A treia soluție este legată de formarea cadrelor didactice, spune Miclea, care subliniază că trebuie să se aplice masterul didactic, nu doar pe hârtie. Acesta a fost reintrodus acum în legea Educației, deși apărea și în legea anterioară: “Dar ce i-a împiedicat timp de 12 ani de zile să instaleze masteratul didactic, să facă altfel formarea cadru didactic, astfel încât profesia să devină mai atractivă?”, spune Miclea. El mai spune că este esențial “să ai pe cineva care stă în școală cu tine sau într-o școală apropiată de tine, care vine la tine la ore, care-ți spune: uite, aici, poate ar fi bine să mai faci cutare lucru, sau aici sugerezi să mai prezinți și cutare, este un om care e competent, pe care toată lumea îl recunoaște că e un profesor bun și care te ajută pe tine, profesor începător, ca să nu ai toate dificultățile și greutățile carierei pe care altfel le-ai avea”.
Răspunsul integral al lui Mircea Miclea
Mircea Miclea: Aș reveni încă o dată: Criza este majoră și că dacă nu se iau măsuri acum, atunci va fi prea târziu mai încolo, pentru că efectele se derulează în timp, nu se pot obține efecte imediate. Vă spun care sunt principalele soluții, așa cum le văd acum.
Prima soluție este o creștere substanțială a salariilor profesorilor. Să nu cumva cineva să îndrăznească să spună că acest lucru nu este posibil. S-a putut la cadrele medicale. Vă puteți închipui dacă nu ar fi fost măririle de salarii la personalul medical, ce s-ar fi întâmplat în pandemie? Cine ar mai fi stat în spitalele din România cu salariile pe care le aveau ei înainte? S-a făcut o mărire substanțială a salariilor. Asta dintr-o dată a făcut din nou atractivă profesia de medic și exercitarea acestei profesii în România. Deci, primul lucru care trebuie făcut este creșterea substanțială a salariilor profesorilor. A fost o creștere, să zicem, într-o anumită măsură, dar deloc satisfăcătoare, după greva care a avut loc acum un an și ceva. Dar trebuie adus salariul unui profesor aproximativ la nivelul salariului unui medic rezident, pentru că trebuie să atragem resursa umană de bună calitate, iar resursa umană de bună calitate se atrage la începutul profesiei, nu la finalul profesiei. Deci nu contează atât de mult salariu când ești profesor plin cu 30 de ani vechime, contează ce salariu ai când ai 25 de ani și cât îți începi cariera. De ce? Pentru că inevitabil, tu compari opțiunea aceasta ocupațională cu alte opțiuni ocupaționale. Dacă ești profesor de matematică, ai multe opțiuni de a profesa matematica, de a profesia ca profesor matematică, dar de a lucra într-o bancă, de a lucra într-o companie de IT, de a lucra într-o companie de asigurări, ai multe alternative.
Trebuie să facem atractivă această alternativă și să ne gândim că valoare ei este o valoare prin raportare la alte opțiuni ocupaționale. Principalul factor care duce la calitatea predării și a învățării este cadrul didactic. Dacă noi atragem de la început resursă umană de calitate, resursa aceea va fi fidelizată, va fi dispusă să continue cariera respectivă și atunci putem să facem o schimbare majoră. Iar lucrul acesta este posibil. Dacă se taie un pic din pensiile speciale, atunci cu siguranță se vor găsi mult mai mulți bani pentru cadrele didactice. Acesta este primul lucru”, spune Mircea Miclea.
Condițiile de muncă, epuizarea profesorilor și grija pentru sănătatea mentală a lor
“Al doilea lucru este de a fi mult mai atenți decât am fost până acum la condițiile de muncă ale cadrelor didactice. E o presiune enormă pe cadrele didactice, în momentul acesta. E o presiune pentru că părinții au început să pună o presiune exagerată. Cred, uneori, părinții că dacă citesc două propoziții pe internet, deja se și pricep la educație și încep să ceară să socoteală profesorilor pentru cum predau, cum evaluează, ce note dau etc. Vin tot felul de modele care circulă pe internet și care sunt împărtășite pe rețele de socializare și le dă lor iluzia că pot să controleze profesorul și că au o autoritate în legătură cu ce trebuie predat și cum trebuie evaluat, la fel ca profesorii. În felul acesta nu facem decât să submineze autoritatea profesorului în detrimentul propriilor copii. Ei revin, e o presiune din acest motiv, dar și din alte motive. Știu birocrația exagerată care este dată de minister, care te face, se face și de mii de hârtii până când intri la clasă.
Condițiile de muncă trebuie optimizate: trebuie redusă birocrația, trebuie stabilit un regulament foarte clar, ce are dreptul să facă un părinte ce n-are dreptul să facă un părinte pentru a consolida autoritatea profesorului, inclusiv pentru a interveni pentru a îmbunătăți calitatea vieții.
Una dintre problemele majore cu care se confruntă cadrele didactice sunt probleme de sănătate mintală, de stres, de burnout (epuizare) nu e numai la noi, e peste tot în lume. De exemplu, sunt date în Marea Britanie: cam 40% dintre personalul didactic acuză că sunt epuizați. Ești epuizat de o nouă generație de elevi pentru care adesea nu ai toate instrumentele necesare ca să le faci față așa cum trebuie, pentru că părinții sunt extrem de dispuși de a face presiuni, pentru că e o birocrație a sistemului enormă.
Atunci bineînțeles că ajungi la burnout, ajungi la un stres acut care se cronicizează, care este detrimental pentru propria ta sănătate, dar este detrimental pentru relația ta cu elevul dacă tu (profesorul) ești în burnout. Sunt studii care arată lucrul acesta, capacitatea ta de a fi tolerant la greșelile celuilalt se reduce. Capacitatea de a-l asista pe celălalt în a-și repara greșelile, se reduce. Adică burnoutul tău, stresul tău se proiectează pe ceilalți. Prin urmare trebuie să facem ceva ca să îmbunătățim calitatea vieții, a exercitării profesiei de către cadre didactice, numai cu salarii și din punct de vedere al reducerii birocrației, al problemelor de sănătate mintale. De un an de zile eu și cu colaboratorii mei am făcut o propunere către Ministerul Educației: domnule, hai să intervenim să reducem din burnoutul profesorilor. Sunt tot felul de tehnici pe care dacă ei le învață își pot reduce din această supraîncărcare emoțională cu efecte detrimentale pentru ei, dar și pentru elevi. De un an de zile am făcut această propunere scrisă cu toată documentația. De un an și ceva aproape așteptăm aprobarea Ministerului ca să putem să livrăm acest lucru către cadre divers, care nu ar presupune niciun ban din partea Ministerului, doar interes din partea Ministerului pentru starea de sănătate a cadrelor didactice cu efect asupra copilului. Deci acesta este al doilea lucru îmbunătățire a calității vieții, a stării de bine a wellbeing-ului, cum se spune în engleză, inclusiv această dimensiune a sănătății mintale”, spune Mircea Miclea.
Formarea cadrelor didactice
“A treia componentă care este esențială este modul în care noi formăm cadrele didactice. E foarte greu să motivezi cadre didactice ca să facă bine ceea ce trebuie să facă dacă nu le dai o pregătire inițială bună. Aici din nou suntem restanți.
Vă reamintesc că din 2011 era în legea Educației că formarea cadrului didactic trebuie făcută prin masterat didactic. S-a amânat până anul trecut. A apărut noua lege a Învățământului care acum a rescris din nou că va instala masteratul didactic. Dar ce i-a împiedicat timp de 12 ani de zile să instaleze masteratul didactic, să facă altfel formarea cadru didactic, astfel încât profesia să devină mai atractivă? Pentru că era scris în lege că cei care urmează masteratul didactic vor primi o bursă în timpul masteratului, echivalentă cu salariu unui profesor începător, tocmai ca să-i atragi spre astfel de masterate, să înceapă să-și exercite profesia. Deci au trecut din 2011 până în 2024, 13 ani, 12 ani, că anul trecut a apărut legea și n-au făcut nimic. Acum reiau aceeași propoziție. Să sperăm că o să facă așa, să sperăm.
Este esențială așadar, formarea și în plus, cercetările de specialitate arată acest lucru, că dincolo de formarea inițială, mentoratul, adică să ai pe cineva care stă în școală cu tine sau e într-o școală apropiată de tine, care vine la tine la ore, care-ți spune: uite, aici, poate ar fi bine să mai faci cutare lucru, sau aici sugerezi să mai prezinți și cutare, este un om care e competent, pe care toată lumea îl recunoaște că e un profesor bun și care te ajută pe tine, profesor începător, ca să nu ai toate dificultățile și greutățile carierei pe care altfel le-ai avea. Și atunci intri mai ușor în profesie, poți să ai performanță mai bună, poți să simți că este profesia mai atractivă, să le spui altora că profesia asta este atractivă. Uite, e ușor s-o practici, înveți, te dezvolți. Dezvoltarea personală și profesională e unul dintre lucrurile esențiale la care oamenii vizează în dezvoltarea lor de-a lungul vieții. Acest lucru trebuie instalat de urgență. Mentoratul acesta, dar la modul real, nu pe hârtie. Ca să vă dau din nou un exemplu: Am spus acest lucru în Republica Moldova doamnei președinte Maia Sandu, i-am spus lucrul acesta, în septembrie anul trecut (n. red 2023). De anul trecut, de când am discutat cu dânsa și am argumentat și am prezentat tot fel de studii și am făcut mai detaliat toată această chestiune, s-a dat deja o ordonanță și o hotărâre de guvern, s-a înființat Institutul Național de Educație și Lidership, INEL, așa se numește, care este bugetat cu personal special, în care va identifica toți mentorii, profesorii foarte respectați din țară pe care îi pregătește, care apoi, la rândul lor vor face ceea ce v-am spus, adică vor merge la colegii lor ca să-i ajute nu numai cu inserția, adică primii ani de carieră, ci și cu dezvoltarea pe parcursul carierei, inclusiv aspectele nu neapărat să se leagă de predarea de la clasă, probleme legate de modul în care ei interacționează cu direcțiunea, cu organizația din care fac parte.
InfoEdu: Găsiți vreo explicație pentru care la noi aceste lucruri nu reușesc să pornească, deși cel puțin acesta despre care vorbim, despre mentorat, formarea profesorilor e trecută în noua lege. De ce nu reușește să pornească?
Mircea Miclea: Vă spun de ce. Din păcate, la noi în țară, elitele care ajung la putere, elitele în sensul sociologic, nu sensul meditocratic, adică ei sunt deștepți ci minorități, Minoritatea aceea care ajunge la putere. La noi, elitele acestea de putere, cum se numesc în sociologie, sunt elite extractive, nu sunt elite-rezolutive. Adică cei care ajung la putere de regulă vor să ajungă la putere pentru ca prin instrumentul puterii să extragă resurse din sistem. Resurse înseamnă bani publici, posturi, influență etc, să extragă resurse din conductele de bani publici, din resursele publice pentru interesul personal sau pentru interesul celor din partidul lor. Deci sunt elite extractive, nu sunt elite rezolutive. Nu ajung la putere ca să rezolve problemele sistemului, au ajuns la putere ca să se folosească de putere ca să pună mâna pe niște resurse pe care altfel nu le avea accesibil. Cam asta este situația. Deci, din păcate, de ce nu se pune practică? Pentru că avem la conducere elite extractive, nu avem la conducere elite rezolutive. Au o retorică doar reformistă, dar dacă te uiți la practicile lor, la ce fac, nu la ce vorbesc, atunci vezi că e cu totul altceva”.
Informații de context
În noiembrie 2023, Mircea Miclea a atras atenția că “ne așteaptă cea mai gravă criză pe care a traversat-o sistemul de educație, criza de resurse umane”.
El a dat și câteva date în acest context: în România, dintre cei 208 mii de profesori, doar 19.000 au sub 30 de ani, iar 51% dintre cadrele didactice au peste 50 de ani. Asta în condițiile în care, în Uniunea Europeană, 40% dintre cadrele didactice au peste 50 de ani și doar 7% au sub 30 de ani.
Printre soluțiile prezentate atunci de Mircea Miclea erau: o salarizare atractivă și bazată pe criterii de performanță, condițiile de muncă și modul în care sunt formați profesorii.
În interviul dat recent la TVR Info, Mircea Miclea spunea că a propus Ministerului în urmă cu un an un proiect cu tehnici pentru cadrele didactice de a reduce stresul profesorilor și a îmbunătăți calitatea vieții acestora pentru că burnoutul profesorilor se răsfrânge asupra elevilor pentru că “se reduce capacitatea profesorului de a fi tolerant la greșelile elevului sau de a-l asista pe celălalt în a-și repara greșelile“, spune Miclea.
Fostul ministrul al Educației Mircea Miclea a spus că încă nu a primit niciun răspuns.