„Termenul de «geniu» este etichetă de marketing, nu este un concept științific. Prin urmare, aș sfătui orice părinte ca atunci când aude că cineva este «antrenor de genii» sau «construiește genii» să fie extrem de reticent”, a declarat pentru Edupedu.ro fostul ministru Mircea Miclea. Fondator al școlii cognitive în psihologia românească, Miclea a explicat că cercetările în domeniul dezvoltării inteligenței umane au arătat că „coeficientul de inteligență să dezvoltă idiosincratic până la finalul adolescenței”.
„Ritmul de dezvoltare al inteligenței este diferit. A-i introduce pe elevii supradotați în școli speciale incumbă un risc semnificativ pentru ei, pentru că ritmul de dezvoltare poate să fie sincopat și ei pot să nu mai fie supradotați în câțiva ani, în raport cu grupul lor de vârstă. […] În plus, în școală [școala de masă, la care învață în mod normal copiii – N.Red.] se învață și alte competențe esențiale pentru reușita profesională: competențe socio-emoționale, rezolvări de conflicte, interacțiune cu copii de mare diversitate, lucruri esențiale pentru a face o performanță ulterioară în management, antreprenoriat, în business, în lucrul în echipă și în a conduce oameni, în general. Epoca soliștilor a trecut! Este epoca orchestrelor. Adică performanțele superioare se obțin chiar în știința de vârf prin lucrul în echipă, nu individual. Prin urmare, abilitățile de a lucra în echipă sunt esențiale. De aceea este recomandat ca acești copii supradotați să rămână în clase normale, obișnuite”, a declarat Mircea Miclea, psiholog, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și fondatorul Institutului de cercetare-dezvoltare Cognitrom.
Redăm mai jos declarațiile integrale acordate pentru Edupedu.ro de către Mircea Miclea:
Rep: În cazul reținerii lui Lajos Kristof prins în flagrant violând un copil, acesta a devenit cunoscut public sub brandul „antrenorul de genii”. Un alt „antrenor de genii” care a prins la public ani de zile este Florian Colceag, antrenor al conspiraționiștilor pe teme de pandemie, vaccinuri, 5G în timpul pandemiei și folosit de AUR în urmă cu 4 ani. De ce este eticheta de „geniu”, de „copil supradotat”, de elev „gifted” una care atrage părinții români și care îi determină să-și ducă copiii la pregătire la acest tip de oameni sau la businessuri promovate ca exclusiv pentru educarea copiilor „gifted”?
Mircea Miclea: Eu vreau să subliniez clar: termenul de „geniu” este etichetă de marketing, nu este un concept științific. Prin urmare, aș sfătui orice părinte ca atunci când aude că cineva este „antrenor de genii” sau „construiește genii” să fie extrem de reticent. Din punct de vedere științific, luând în calcul cercetările despre inteligență, putem să afirmăm că coeficientul de inteligență să dezvoltă idiosincratic până la finalul adolescenței. Adică sunt copii care sunt supradotați în sensul că au un coeficient de inteligență superior grupului de copii din care fac parte (copii de 8 ani cu un coeficient de inteligență specific grupului de vârstă de 11 ani, de exemplu), dar adesea acești copii supradotați își încetinesc ritmul de dezvoltare până la finalul adolescenței și sunt depășiți de cei care vin din urmă. O altă categorie se dezvoltă mai lent, dar robust, alții stagnează până la adolescență și explodează atunci. Deci abia după sfârșitul adolescenței putem spune dacă cineva va avea performanțe științifice superioare sau nu. Iar după finalul adolescenței, este critică prezența unui profesor inspirațional sau a unui mentor, care a dovedit prin propriile prestații că are calitate științifică și nu doar pretinde el că este un geniu. Cum poți să crezi că cineva e antrenor de genii, când el nu a făcut ceva genial? Fac apel la aparatul critic al părinților! Să nu considere că sunt antrenori de genii cei care nu au ei înșiși performanțe extraordinare în domeniile lor profesionale.
Este o etichetă de marketing, nu un concept științific cel de „geniu”. Ar trebui să fim toți reticenți.
Rep: Este susținută științific abordarea potrivit căreia copiii supradotați, elevii „gifted” ar trebui educați separat de ceilalți elevi? În școli separate?
Mircea Miclea: Nu. Răspunsul este nu. Ritmul de dezvoltare al inteligenței este diferit. A-i introduce pe elevii supradotați în școli speciale incumbă un risc semnificativ pentru ei, pentru că ritmul de dezvoltare poate să fie sincopat și ei pot să nu mai fie supradotați în câțiva ani, în raport cu grupul lor de vârstă. Pe de altă parte, în clasele speciale apar diferențieri între ei, iar unii cu un potențial foarte mare se prăbușesc sau stagnează. În plus, în școală [școala de masă, la care învață în mod normal copiii – N.Red.] se învață și alte competențe esențiale pentru reușita profesională: competențe socio-emoționale, rezolvări de conflicte, interacțiune cu copii de mare diversitate, lucruri esențiale pentru a face o performanță ulterioară în management, antreprenoriat, în business, în lucrul în echipă și în a conduce oameni, în general. Epoca soliștilor a trecut! Este epoca orchestrelor. Adică performanțele superioare se obțin chiar în știința de vârf prin lucrul în echipă, nu individual. Prin urmare, abilitățile de a lucra în echipă sunt esențiale.
De aceea este recomandat ca acești copii supradotați să rămână în clase normale, obișnuite. Părinții le pot oferi acces suplimentar la școli de vară specifice domeniului lor de expertiză, în matematică, fizică, chimie sau orice este cazul, accesul la profesori de primă mână, înscriere de diferite concursuri, deci experiențe de învățare adiționale prin care își pot dezvolta competențele pe un anumit domeniu. Dar abia după sfârșitul adolescenței putem să punem bază pe stabilitatea coeficientului de inteligență și pe capacitatea lui predictivă. S-a făcut o cercetare pe membrii National Academy of Science, Academia Națională a Statelor Unite ale Americii, în cadrul căreia oamenii de știință au fost întrebați de când și-au dat seama că vor face performanță științifică remarcabilă. Iar răspunsul lor a fost: după adolescență, datorită unui mentor, al unui profesor inspirațional, de regulă. Altfel spus, nu poți prezice că cineva va fi om de știință remarcabil uitându-te doar la coeficientul lui de inteligență din clasa a VII-a.
Rep: Psihologia popularizată astăzi cu ușurință de parte dintre influenceri și autori de bloguri și cărți de parenting abundă în explicații despre ce înseamnă un copil supradotat. Însă în parte din descrierea prototipului de copil gifted încape orice copil, la diferite stadii de dezvoltare. Din activitatea dvs de cercetare și din cea clinică puteți evalua dacă avem de-a face în România cu un fenomen al părinților care își identifică greșit copiii ca fiind supradotați și explică prin această categorisire diferite probleme comportamentale?
Mircea Miclea: Adesea părinții își masează egoul spunând că copiii lor sunt supradotați. Îi face pe ei înșiși să se simtă bine spunând că copilul lor e supradotat, când de fapt acesta nu este. Părinții nu își compară performanțele copiilor lor cu performanțele altor copii și atunci tind să îi vadă în tonuri mai calde. Adesea pun supradotarea ca argument pentru a justifica diferitele inadvertențe comportamentale ale copiilor: pentru a justifica faptul, de pildă, că ei nu sunt complianți la reguli, că nu se încadrează în programul și cerințele școlii, că nu au reacții adecvate în raport cu contextul. Ele sunt puse pe seama faptului că copiii sunt supradotați, când de fapt este vorba de probleme psiho-comportamentale.
Rep: Probleme psiho-comportamentale însemnând probleme psihice sau comportamente cunoscute popular ca aparținând copiilor „prost-crescuți”?
Mircea Miclea: Și de minte, dar și de proastă creștere. Si atunci ei ascund sub eticheta „supradotat” inadvertențele comportamentale ale copiilor la care adesea ei înșiși au contribuit, printr-un parenting greșit.
Rep: Pe de altă parte, este o presiune socială, și nu știu dacă doar în România, ca cei mici să meargă la foarte multe activități extrașcolare. Parte din cauza ofertei reduse a sistemului educațional de stat, parte din cauza fricii părinților de a nu rata dezvoltarea copilului excepțional, parte ca modă. Când este prea mult ce vrem pentru copiii noștri?
Mircea Miclea: E prea mult atunci când vedem că copiii sunt mai degrabă obosiți și fac pentru că noi le cerem, nu pentru că fac cu plăcere.
Rep: Revenind la faptul că poliția a prins sâmbătă în flagrant, în timp ce întreținea relații sexuale cu un minor, un fondator de after-school și de organizație autointitulată „școală”, cunoscute ca fiind fondate de „antrenorul pentru genii”, care sunt acțiunile statului pe care le vedeți necesare, pentru a ne asigura că spațiile în care românii își trimit copiii din cauza declinului politicilor educaționale de stat sunt unele sigure? ARACIP spune că nu poate verifica after-schoolurile și școlile private neacreditate dacă nu vin la ei pentru autorizare, poliția trebuie la rândul său sesizată de cineva că este o problemă, altminteri nimeni nu verifică cine anume stă cu copiii din after school-uri.
Mircea Miclea: Cred că Ministerul Educației ar trebui să inițieze o legislație în domeniu cu cerințe minimale care trebuie respectate de orice ONG sau entitate care dorește să deschidă un after school, pentru că este vorba despre siguranța publică și, mai ales, de siguranța minorilor. De aceea cred că este în responsabilitatea Ministerului Educației să inițieze o legislație care stabilește criteriile îndeplinite de cineva care vrea să deschidă after school. Pe de altă parte, părinții trebuie informați să nu își lase copiii la after school-uri care nu sunt autorizate sau recomandate de Ministerul Educației, pentru că își asumă riscuri. Părinții au partea lor de responsabilitate, dacă își trimit copiii la un after school la care nu au o minimă garanție a calității. Este de datoria lor să verifice calitatea actului de educație sau a activității care se petrece în acel spațiu. Deci văd rezolvarea problemei siguranței printr-o conjuncție a eforturilor Ministerului Educației de a stabili o legislație minimă la after schooluri și a creșterii responsabilității părinților să verifice calitatea after school-urilor în care își lasă copiii.
Rep: Dacă în statele occidentale la ale căror rezultate PISA aspirăm, precum Franța, Germania, Marea Britanie, statele nordice, școlile sunt cele care îi mențin pe copii și la prânz la masă și apoi câteva ore, instituția after schoolului nefiind atât de extinsă ca în România, la noi situația este total diferită: la clasele primare, la ora 12:00 copilul termină tot programul gândit de școală, iar în gimnaziu și liceu școala la nivel macro nu vine cu aproape nicio altă activitate de remediere sau excelență, de sport sau conectare a tinerilor. Cum poate fi rezolvată problema aceasta de sănătate și de siguranță? România este și pe primele locuri la obezitate infantilă în UE.
Mircea Miclea: Sunt atât de mulți bani în programele europene, mai ales în PNRR. Ministerul Educației, Ministerul Sănătății ar putea să lanseze un program național în care să fie implicate atât unitățile școlare, cât și unitățile responsabile de sănătatea publică, finanțat din fonduri europene și care să inițieze acțiuni care să contribuie la starea de sănătate a copiilor.
___
Mircea Miclea este psiholog, profesor de științe cognitive aplicate la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, cercetător. A fost cel mai tânăr șef de catedră din istoria Universității, cancelar al UBB, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească. Ministru al Educației în perioada decembrie 2004 – noiembrie 2005, a fost timp de 5 ani președintele comisiei prezidențiale în mandatul lui Traian Băsescu care a realizat Raportul pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, diagnoză care a stat la baza Pactului național pe educație semnat în 2008 de toate partidele politice și apoi la baza Legii educației nr. 1/2011 în vigoare în prezent, dar modificată masiv de guvernările care s-au succedat în ultimii 10 ani. Doctor în psihologie și cu un masterat în administrarea afacerilor, Mircea Miclea este fondatorul Institutului de cercetare-dezvoltare Cognitrom, care dezvoltă produse la intersecția dintre psihologie si tehnologie, două dintre acestea fiind paxonline.net și depreter.ro.