„Rezolvarea pe termen lung a crizei din învățământ înseamnă alocarea substanțială, de 5-6% pentru educație, și atunci cred că greva ar trebui continuată, cu această revendicare principală: pentru a ne rezolva problema pe termen lung, cerem 6% din PIB pentru educație. O astfel de abordare a lucrurilor cred că ar coagula și interesul publicului larg, care ar avea dovada clară că profesorii nu susțin doar creșterea salariilor lor, ci vor investiții în sistemul de educație”, a declarat pentru Edupedu.ro profesorul Mircea Miclea.
Mircea Miclea este singurul ministru al educației din istoria României care a demisionat după ce Guvernul său nu a acordat Educației bugetul promis la preluarea mandatului. Concret, Executivul condus de Călin Popescu Tăriceanu nu i-a acordat cei 5% din PIB pentru educație ceruți la preluarea portofoliului, motiv pentru care Miclea a demisionat în 2005, încurajând protestele masive de acum 18 ani care s-au finalizat cu acordarea a 1 miliard de euro pentru modernizarea infrastructurii sistemului de învățământ românesc, alocarea a 4,8% din PIB pentru educaţie şi o mărire salarială de aproape 12% (detalii aici).
Contactat de Edupedu.ro în a treia săptămână de grevă generală a profesorilor, Mircea Miclea a declarat că „trebuie folosită această grevă ca modalitate de a rezolva problemele pe termen lung. Majorările salariale acordate de guvern nu fac decât să încerce să stingă un foc. Rezolvarea problemei pe termen lung se face prin acordarea a minimum 6% din PIB pentru educație, deci greva trebuie să continue prin solicitarea a 6% din PIB pentru educație, solicitare care va rezolva și salarizarea, dar și alte probleme din sistem, iar această reconfigurare a revendicărilor va reduce conflictele pe care guvernul vrea să le creeze”.
„Criminal este faptul că clasa politica știa asta cel puțin din 2005, când mi-am dat demisia. Eu mi-am depus demisia după ce nu am obținut bugetul cerut pentru aceste modificări și după aceea s-a făcut greva. Se știa de 18 ani, nu este nimic nou. Vă dați seama ce se întâmpla din 2005, dacă se alocau acești 6% din PIB? Ce corp profesoral aveam acum? Nu a fost o idiosincrazie personală decizia de a pleca din Guvern, am văzut o chestie esențială care nu s-a făcut”, a atras atenția Mircea Miclea.
Declarațiile integrale acordate pentru Edupedu.ro de Mircea Miclea, singurul ministru din istorie care a demisionat din cauza bugetului educației, demisie care a declanșat marile proteste de acum 18 ani care au adus investiții de 1 miliard de euro în educație:
„Rezolvarea pe termen scurt a problemei nu va face altceva decât să cronicizeze problema. Rezolvarea pe termen lung a crizei din învățământ înseamnă alocarea substanțială, de 5-6% pentru educație, și atunci cred că greva ar trebui continuată, cu această revendicare principală: pentru a ne rezolva problema pe termen lung, cerem 6% din PIB pentru educație. O astfel de abordare a lucrurilor cred că ar coagula și interesul publicului larg, care ar avea dovada clară că profesorii nu susțin doar creșterea salariilor lor, ci vor investiții în sistemul de educație. Asta ar crește presiunea generală și ar reduce conflictele pe care guvernul încearcă să le creeze între profesori și alte categorii sociale.
Cred că asta ar fi soluția: continuarea grevei și reconfigurarea revendicărilor. Majorarea salarială alocată de guvernare [majorare cu 585 de lei pentru profesori și 250 lei pentru nedidactic a salariilor – N.Red.] nu face decât să încerce să stingă un foc, nu să rezolve problema. Dacă vrem o rezolvare pe termen lung a problemei, atunci trebuie o alocare substanțială.
Trebuie folosită această grevă ca modalitate de a rezolva problemele pe termen lung. Majorările salariale acordate de guvern nu fac decât să încerce să stingă un foc. Rezolvarea problemei pe termen lung se face prin acordarea a minimum 6% din PIB pentru educație, deci greva trebuie să continue prin solicitarea a 6% din PIB pentru educație, solicitare care va rezolva și salarizarea, dar și alte probleme din sistem, iar această reconfigurare a revendicărilor va reduce conflictele pe care guvernul vrea să le creeze.
Cred că toată societatea vrea o creștere substanțială pentru educație, pentru că este în joc educația copiilor noștri, în prezent și viitor.
Pentru banii alocați acum nu se pune problema unei salarizări diferențiate. Suma este mult prea mică, deci suma aceasta cerută trebuie dată la toată lumea.
Deci, pasul 1, guvernul trebuie să facă mai atractivă meseria de profesori, iar pasul 2: trebuie găsite metrici pentru o salarizare bazată pe performanță. De exemplu, la învățământul primar ai Evaluările Naționale de la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a. Fiecare învățător are un scor al clasei lui în clasa a II-a și un alt scor în clasa a IV-a. Se măsoară ecartul dintre media clasei tale și media județeană și națională, iar după evaluarea de la clasa a IV-a te compari pe tine cu tine: ai redus din ecart? Deci se ia performanța la momentul T1 (media clasei la evaluarea din clasa a II-a) și se raportează la media județeană sau națională, după care se ia performanța la momentul T2 care înseamnă evaluarea de la clasa a IV-a. În final, avem harta evoluției clasei și dovada efortului învățătorului. Și atunci directorul poate spune: domnule învățător, ce ai făcut în acești 5 ani?
Suma pe care o alocă guvernarea este mult prea mică pentru a permite o diferențiere, ea trebuie dată la toată lumea, abia după aceea adăugate o diferențiere. Altfel, problema este recurentă. Ei asta trebuie să schimbe: revendicarea principală a acestei greve la 6% din PIB pentru educație. Adică solicitare și pentru salariile profesorilor, dar și pentru remedial, pentru optimizarea curriculumului, pentru refacerea clădirilor. Asta rezolvă problema pe termen lung.
Criminal este faptul că clasa politica știa asta cel puțin din 2005, când mi-am dat demisia. Eu mi-am depus demisia după ce nu am obținut bugetul cerut pentru aceste modificări și după aceea s-a făcut greva. Se știa de 18 ani, nu este nimic nou. Vă dați seama ce se întâmpla din 2005, dacă se alocau acești 6% din PIB? Ce corp profesoral aveam acum? Nu a fost o idiosincrazie personală decizia de a pleca din Guvern, am văzut o chestie esențială care nu s-a făcut.
Rep: Ce ne spun despre Guvernul Ciucă și președintele Klaus Iohannis adoptarea în forță a unei OUG cu o majorare salarială refuzată clar de profesori și mesajul președintelui „Cum îndrăznește cineva să puna în dificultate examenele naționale? După ce Guvernul le-a dat tot ce au cerut, acum în ce temei mai continuă greva?”
Mircea Miclea: Ne spun că disprețuiesc această categorie profesională, pentru că nu sunt dispuși să le înțeleagă cu adevărat revendicările. Arată neputința lor de a găsi o soluție de substanță. Ei încearcă să găsească o soluție paliativă, nu una de substanță la problemele privind subfinanțarea și calitatea din educație. Deci arată dispreț și incapacitate de a rezolva o problemă de fond, ci doar încercarea de a o rezolva printr-o soluție de tip cosmetic: fardăm realitatea, dar sub fard realitatea rămâne aceeași.
Rep: Ce ne spun despre profesori faptul că nu au renunțat la grevă nici în fața promisiunilor de a primi vouchere, nici în fața OUG-ului adoptat în forță, nici după jignirea adresată de președinte și faptul riscă să nu își ia salariul pe jumătate de lună?
Mircea Miclea: Ne spune că situația lor este dramatică. Cu siguranță reacția lor nu este legată numai de salariu, ci de situația generală din învățământ. Și au observat și ei că, din păcate, clasa politică nu reacționează decât la presiune. Nu este o clasă politică care să recunoască preventiv o problemă, ci doar dacă se face presiune asupra ei este dispusă să rezolve problemele sociale.
Problemele sociale se rezolvă în aceasta țară numai dacă un grup face presiune asupra puterii. Altfel, puterea ignoră mereu problemele cetățenilor.
Iar acum avem o conștientizare socială a unei probleme reale, un grup social masiv care susține rezolvarea problemei, format din profesori, părinți și societatea civilă.”