Mircea Miclea, două strategii eficiente de învățare pentru elevi: Un profesor bun ar trebui să îi învețe pe elevi nu numai conținutul, ci și strategia de învățare cea mai eficientă pentru disciplina aceea

„Un profesor bun ar trebui să învețe pe elev nu numai ce anume să învețe, respectiv conținutul disciplinei pe care-l predă, ci și care sunt strategiile cele mai eficiente de a învăța disciplina aceea”, susține profesorul universitar Mircea Miclea, psiholog și fost ministru al Educației. Acesta a vorbit într-un interviu pentru ebsradio.ro despre două strategii pe care tinerii le pot adopta dacă vor să învețe în profunzime și să înțeleagă materia. Redăm explicațiile și sfaturile profesorului Mircea Miclea, în dialog cu Tiberiu Crișan:

”Mircea Miclea: Un profesor bun ar trebui să învețe pe elev nu numai ce anume să învețe, respectiv conținutul disciplinei pe care-l predă, ci și care sunt strategiile cele mai eficiente de a învăța disciplina aceea. Din păcate, în liceu predarea se reduce la a dicta un număr de propoziții, elevii iau notițe și după aceea sunt ascultați în funcție de cât de bine reproduc aceste notițe, de cele mai multe ori. Prin urmare, nu se pune deloc accent pe ce este mai eficient să înveți: care e strategia cea mai eficientă de învățare; doar înveți un anumit conținut. Și atunci ajungi la facultate fără să știi care sunt strategiile eficiente de învățare.

În condițiile în care, însă, profesorii nu sunt capabili, sau nu au timp, sau nu sunt disponibili ca să-ți explice ce anume trebuie să utilizezi ca strategii de învățare, care sunt strategiile de învățare eficiente, îți revine ție sarcina, mai ales când ești la facultate, să vezi care este strategia mai bună de învățat la cutare materie și te duce la succes și care nu este.

Altfel spus, reflecția proprie asupra cum înveți te ajută să-ți descoperi strategia cea mai eficientă de învățare.

În general nu există strategii de învățare care, „by default”, să fie eficiente și altele ineficiente. Ele depind de conținutul învățării și depind de fiecare persoană în parte. Așa că mingea este în primul rând la purtător. Prin reflecția asupra practicilor de învățare văzând care te duce la o notă mare care te duce la o notă mică, începi să ajung să descoperi cum anume trebuie să înveți, în condițiile în care din păcat profesorii nu acordă importanță acestui lucru.

Tiberiu Crișan: Dacă doresc să și rămână în mintea mea ce am învățat, dacă doresc să învăț și în profunzime, există vreo strategie anume?

Mircea Miclea: Există cel puțin două strategii. Prima strategie este de a învăța numai ceea ce de învățat pentru examen, ci să citești multe lucruri colaterale. Și atunci conținutul pe care tu trebuie să-l reproduci la examen se asociază cu alte lecturi și atunci toate aceste asocieri sunt niște „triggere”, niște amorse care te ajută să-ți reamintești conținutul pe care l-ai învățat.

Deci dacă legăm și conținutul de învățare cu alte conținuturi de învățare – ni-l stocăm mai bine în memorie și ni-l reamintim pe termen lung.

A două strategie este aceea de a învăța gradual, de a învăța nu în campanie, nu „heirupist”, ci de a învăța pe o perioadă mai lungă de timp, câte o parte din ceea ce ai de învățat. Pentru că ce se întâmplă când înveți asa „heirupist”, toți am trecut prin faze de genul acesta, este că adâncimea prelucrării informației este foarte redusă. Ca să pot să asimilezi o cantitate mare de informație pentru o perioadă scurtă de timp, nu mai ai timp să o prelucrezi în adâncime.

Dacă informația este prelucrată superficial, ea se uită foarte repede. Dacă este prelucrată în adâncime, ea se uită mult mai greu. Și o poți prelucra în adâncime dacă o asociezi cu alte lecturi. O poți prelucra în adâncime, dacă faci lucruri conform cu informația pe care o ai. Uităm mult mai greu ceea ce facem, decât ceea ce doar citim.

Tiberiu Crișan: De ce ar trebui să mai citesc ceva, de ce ar trebui să mai învăț ceva, câtă vreme e la un click distanță orice lucru pe care doresc să îl aflu, să îl descopăr. Mai are vreo noimă să învăț ceva?

Mircea Miclea: Are foarte multe noimă și o să vă spun de ce. Pentru că uneori, din păcate destul de frecvent, oamenii au o iluzie a cunoașterii. Ei cred că știu ceea ce de fapt doar pot accesa, pentru că dau un click sau două click-uri și ajung la informația respectivă. Este cu totul, însă, diferit ce e în mintea ta, față de ce poți accesa. Chiar dacă poți accesa foarte ușor. De ce? Vă dau două exemple. Unu: creativitatea este determinată de baza de cunoștințe pe care o ai în capul tău, nu pe care o ai stocată pe tabletă sau o ai stocată pe calculator. Creativitatea depinde de ce este în mintea ta și ai stocat deja. Prin urmare ajungi să spui „nu mai învăț ceea ce este pe internet pentru că oricum nu mă ajută și găsesc repede”, dar trebuie să asumi că creativitatea ta va fi foarte redusă, va scădea din ce în ce mai mult. Deci cei care cred că nu mai trebuie să învețe pentru că găsesc oricum cu ușurință pe internet informație, vor fi din ce în ce mai puțin creativi, tot mai stereotipi. Vor mima, vor imita soluțiile altora. Vor lua cu copy-paste, eventual, ceva dintr-o parte și vor pune în ceea ce spun ei, vor reproduce exact aceleași soluții pe care le-au produs alții. Să-și ia mințile de la ideea că o să fie creativi. N-o să fie creativi. Deci, dacă vor să rămână banali să meargă pe politica aceasta: „ceea ce pot accesa, n-are rost să învăț”. Bine, o sa fie banali, o să vină cu soluții banale.

Al doilea lucru este că procesul de înțelegere a informației este un proces care are loc online. Uitați, dacă vă spun propoziția aceasta: „Ștefan s-a întâlnit cu frații Jderi”. Dumneavoastră, dacă nu aveți informația în cap că Ștefan cel Mare a fost un domnitor al Moldovei, că pe vremea respectivă erau niște boieri care se numeau Jderi, atunci dumneavoastră nu înțelegeți propoziția „Ștefan s-a întâlnit cu frații Jderi”. Chiar dacă aveți această informație stocată pe tabletă, n-o înțelegeți. Procesul de înțelegere este un proces online. Este un proces care presupune faptul că tu prelucrezi un input, de exemplu o propoziție, dar în același timp activezi informația din capul tău, numai atunci înțelegi, nu de pe tabletă. Din capul tău, dacă vrei să aibă loc înțelegerea. Prin urmare, depinde câte lucruri vrei să înțelegi. Dacă vrei să înțelegi mai multe lucruri, atunci trebuie să ai mai multă informație în cap. Dacă vrei să înțelegi mai puține lucruri, atunci las-o pe tabletă, dar nu vei înțelege multe lucruri. La fel, dacă vrei să fii mai creativ, atunci trebuie să ai o bază de cunoștințe. Creativitatea, mai ales în domeniile științifice, tehnice, în tehnologia de vârf, pornește de la o bază de cunoștințe foarte serioasă. Nu poți să fii creativ în gol. Nu creativitate în vid. Există creativitate pe un fond de cunoștințe consolidate.”

FOTO: Romanian Business Leaders