Directorul de școală nu are în prezent nicio putere în selectarea resursei umane, care este critică. „Tu, ca manager de școală, trebuie să poți selecta profesorii, dacă vrei să ai o calitate bună a elevilor”, pentru că „factorul esențial în reușita elevilor este calitatea profesorilor”. Avertismentul vine de la profesorul Mircea Miclea. Dacă revenim la forma inițială a legii educației, „principiul rămâne acela că școala trebuie să fie actorul principal în sistemul de educație, școala condusă în primul rând de Consiliul de Administrație”, a declarat fostul ministru al Educației.
În prezent, „pentru că profesorii nu sunt angajații școlii, ci profesorii sunt angajații sistemului național de educație, degeaba părinții semnalează că un profesor este incapabil, directorul nu poate decât să ridice din umeri. Nu e angajatul lui”, a explicat Mircea Miclea.
În cadrul dezbaterii „Profesionalizarea și depolitizarea funcției de director școlar” organizată de senatorul USR PLUS Ștefan Pălărie, fostul ministru al Educației a explicat cum a gândit și transpus în Legea educației din 2011 procesul de conducere a școlii și ce poate făcut în prezent.
Miclea a declarat că directorul ar trebui să încheie contractul de muncă cu Consiliul de Administrație al școlii din care fac parte și părinții și autoritatea locală, nu ca în prezent cu inspectoratele școlare județene. „E singura modalitate de a învăța comunitățile să aibă grijă de școlile lor. E un proces de învățare și, ca orice proces de învățare, o să aibă erori. O să apară și situații neplăcute, dar în final vom învăța comunitățile să aibă grijă de propria lor școală. Ele o să simtă că școala e a lor. Altfel, o să considere școala ceva în exteriorul lor. De aceea, mereu e ușor să dai vina pe școli, să spui mereu că școala e de vină, pentru că nu simt că școala e a lor. Simt că școala e undeva separată de ei ca comunitate, le prestează un serviciu, ei nu o controlează în niciun fel și acum nici nu au control asupra școlii. Dacă tu ca părinte te duci la școală și ai toate dovezile că profesorul respectiv nu-și face datoria și nu poți face nimic, ce control? E o gargară să spună că controlează”, a susținut Miclea.
Mircea Miclea, cele mai importante declarații:
“În continuare susțin că modul în care am gândit atunci [la conceperea Legii educației nr. 1 din 2011, în vigoare și astăzi, dar cu foarte multe modificări – N.Red.] era mult mai viabil decât ce s-a făcut, din păcate, prin modificările ulterioare. Ideea de bază a fost de a apropia cât mai mult decizia de locul unde are loc procesul, adică de a apropia decizia la nivelul directorului de școală, nu la nivelul inspectoratului, și ca jucătorii principali în educație să fie școlile, nu inspectoratele. Inspectoratele pot să aibă o anumită numire, poate inspectorul general să facă politica unui guvern în teritoriu.
Mecanismul pe care l-am gândit și pe care în continuare îl susțin este acesta: autonomia școlii se poate realiza dacă școala își alege singură conducerea. Am spus atunci în lege că Consiliul de Administrație al școlii era, potrivit Legii, format jumătate plus 1 din oameni din afara școlii reprezentând părinții, adică beneficiarii actului educațional, și reprezentanți ai comunității locale. Ideea era așadar de a descentraliza conducerea, de a nu lăsa puterea în interiorul școlii, ci a da-o în primul rând în mâna beneficiarilor. Acest Consiliu de Administrație organiza concursul, nu așa cum s-a făcut prin modificările ulterioare că inspectoratele organizează concursul, pentru că aici începe totul: Inspectoratul Școlar poate să facă un audit, găsește o greșeală, dintr-o dată directorul respectiv e demis sau demisionează pentru că i se spune că o să i se găsească alte greșeli, iar concursul este organizat de inspectorat care este numit politic. Și aici se rostogolește totul așa cum dorește un anumit factor politic la un moment dat.
În logica aceea era altfel: Consiliul de Administrație (CA) organizează concursul pentru ocuparea funcției de director, pe baza unei metodologii stabilite la nivel național. Metodologia trebuie să fie unică, chiar dacă unele lucruri pot să fie lăsate la cheremul școlii sau al CA, dar esența metodologiei trebuie să fie unitară. Pe baza acestei metodologii care era stabilită de Ministerul Educației prin ordin de ministru al Educației se constituia comisia de concurs, compusă dintr-o persoană din partea inspectoratului, o persoană din partea cadrelor didactice, reprezentantul consiliului local și alți membri – urma să se stabilească mai precis în această metodologie. Dar ideea era de a lăsa această comisie să fie formată în primul rând de oameni care erau asociați cu școala respectivă. Ei organizează potrivit metodologiei concursul. În urma concursului era stabilit directorul, directorul încheia un contract de management cu reprezentantul administrației locale. Am presupus și faptul că uneori iese un director care nu este pe placul administrației locale, de aceea era prevăzut că în termen de 30 de zile, dacă primarul nu semnează contractul cu directorul de școală, se socotește că concursul este valabil. Cu semnătura sau fără semnătura lui, directorul începe să decidă.
Am gândit această organizare a ocupării funcției de director într-o logică mai generală, în sensul că directorul acela avea și putere. În logica inițială a Legii educației, angajarea forței de muncă era la nivelul școlii. Altfel spus, un cadru didactic era angajatul școlii, astfel încât dacă Consiliul de Administrație – părinții prin intermediul CA semnalau că un profesor este incapabil, întrucât el este angajatul școlii, atunci școala îl putea demite. Or în momentul de față, și înainte de lege, și după ce s-a modificat din nou legea, practic acest director este fără prea mare putere. Pentru că profesorii nu sunt angajații școlii, ci profesorii sunt angajații sistemului național de educație. Degeaba părinții semnalează că un profesor este incapabil, directorul nu poate decât să ridice din umeri. Nu e angajatul lui. Asta aș vrea să subliniez: era o logică atunci. Dacă noi revenim la forma la care am gândit atunci legea, poate cu amendamentele de rigoare că poate sunt și alte idei mai bune acum, însă cred că principiul rămâne acela că școala trebuie să fie actorul principal în sistemul de educație, școala condusă în primul rând de Consiliul de Administrație care e descentrat ușor, nu e lăsat la nivelul școlii, și acest director de școală este independent de orice imixtiune politică. În această logică, inspectoratul are un reprezentant în comisia de concurs, dar nu aprobă, nu face nimic, ci pur și simplu este un membru în comisia de concurs și noi nu putem avea o imixtiune a politicului la nivel național prin intermediul inspectoratului, dar nu putem avea nici o imixtiune a politicului la nivel local prin intermediul primarului șamd, pentru că era foarte clar specificat acolo: dacă primarul nu semnează contractul de management în 30 de zile, atunci era contractul de management era by default aprobat și omul își făcea datoria. Era un director cu putere asupra resursei umane. Or acuma intrăm într-o logică în care el nu are putere. Dacă celelalte aspecte ale legii rămân în forma aceasta actuală, care e o modificare a formei inițiale, nu are putere și e greu să faci o selecție riguroasă a resursei umane. Știm cu toții: factorul esențial în reușita elevilor este calitatea profesorilor. Asta înseamnă că tu ca manager de școală trebuie să poți selecta profesorii, dacă vrei să ai o calitate bună a elevilor. Dar tu nu poți, nu ai nicio putere.
Mai era încă un filtru de control asupra calității directorilor: apartenența lor la acel corp al experților în managementul educațional. Logica inițială era ca după ce stabilești un curriculum de formare a directorilor de școală, un curriculum care să conțină elemente de antreprenoriat, elemente de economie, elemente de managementul resurselor umane, elemente de analiza procesului educațional, treptat să intri în acest corp al experților pe baza unei astfel de formări, care se putea face la nivelul universitar prin masterate, nu neapărat cu prezență fizică, se putea face online, ideea era să fii format. După ce ești format, să dai un examen și prin acel examen tu intri în acest corp al experților în management educațional. Ideea era, așadar, să fie selectați cei care au trecut prin acest proces. Deci aveai o garanție că cel care se prezintă la concurs are niște cunoștințe, deprinderi, aptitudini care sunt formate printr-un proces. Din păcate, au trecut 10 ani [de la implementarea Legii educației – N.Red.], s-a constituit acest corp al experților în management educațional, dar după o metodologie complet greșită și acum avem o mulțime de experți dintre care puțini sunt cu adevărat experți sau au competențele, asta înseamnă knowledge, skills, attitude și alte aspecte necesare pentru a face un management performant.
Aici sunt două probleme pe care le văd: una este de a forma resursa umană care este implicată în managament. Aici trebuie neapărat stabilită o metodologie și un curriculum de formare. Universitățile pot să se implice în formare, dar nu numai universitățile, pentru că ele sunt atât de centrate! Eu cunosc din propria experiență de la mine din universitate. Sunt o grămadă de oameni care predau lucruri pe care nu le-au făcut în viața lor. Să luăm psihologia școlară: predau psihologie școlară, dar în viața lor n-au stat într-o cancelarie să vadă cum e să stai acolo să lucrezi. Prin urmare, trebuie o formare, dar o formare exclusiv academică este falimentară. Trebuie o formare în care o parte să fie făcută de cei care efectiv lucrează în domeniu și care știu.
Ștefan Pălărie: Corpul acesta al experților în management școlar are acum în jur de 33.000 de membri.
Mircea Miclea: Dar a fost oare vreo persoană respinsă de la a intra în acest corp sau pur și simplu au intrat toate persoanele care au dorit să facă parte?
Ștefan Pălărie: Pe baza metodologiei modificate, dosarul care conținea niște documente necesare, inclusiv un curs de management educațional cu o diplomă de absolvire, însemna de fapt capacitatea de a intra. Am făcut o analiză, o treime din acest corp de 33.000 au intrat în acest corp în 2014, la începutul formării lui, asta însemna deja acum 6-7 ani. Încercăm să analizăm câte din persoanele din acest corp au ajuns la pensionare.
Mircea Miclea: Ideea unui astfel de corp este corectă. Era o modalitate de a controla calitatea profesională a celor care exercită funcția de director de școală. Modul în care însă a fost realizată această selecție cred că este extrem de problematic. Și formarea a fost iarăși problematică. Eu mă întâlnesc adesea cu profesori din învățământul preuniversitar care doresc să vorbim pe diverse teme. Nu-mi aduc aminte ca cineva să fi fost extaziat de cunoștințele dobândite într-o astfel de formare. Sigur, nu exclud să existe, însă cred că trebuie stabilit un curriculum adecvat. Ca în MBA de exemplu, în adevăratele MBA-uri majoritatea cursurilor sunt predate de oameni care au funcții în afară și care țin și cursuri pentru MBA-ul respectiv. Deci nu este o formare strict academică a celor care doar stau în universitate și care se ține pe bază de texte și nu pe bază de experiențe practice, n-au stat cu picioarele în apă, formări de genul acesta. Și atunci cred că trebuie stabilit un curriculum care să fie în funcție de cerințele actuale, care poate să cuprindă, mai ales acum, după pandemia asta, elemente de cunoștințe despre tehnologiile online șamd. Un curriculum adecvat, o formare printr-un mix de mediu academic și de practicieni de experți de foarte bună calitate din domeniu, pentru că ei sunt, puțini, dar ei sunt, un examen la final și atunci ai o selecție riguroasă a experților. Asta este o problemă care cred că s-ar putea rezolva. Nu știu dacă se poate rezolva vara aceasta. Nu cred. Sincer, în ritmul în care se mișcă lucrurile în țară, mă îndoiesc. Dar haide să mergem cu ideea că se va rezolva.
Altceva este problematic: este problematică puterea pe care o au directorii de școală. Dacă ei nu au puterea de a face selecția resurselor umane, puterea lor este extrem de limitată. Nu mai știu dacă ei mai au puterea de a schimba liniile bugetare, adică să facă în mod real o gestiune a bugetului, nu doar să semneze. Ideea este de a vedea: au autonomie acum în varianta aceasta a legii în gestionarea bugetului? Nu au niciun fel de autonomie în recrutarea resursei umane, care este critică.
Ștefan Pălărie: Cine ar trebui să astăzi fie cel mai bun responsabil al încheierii acestor contracte de muncă cu directorii de școală: Consiliile de Administrație ale școlilor sau, așa cum se întâmplă acum, Inspectoratele Școlare Județene?
Mircea Miclea: Consiliul de Administrație al școlii, chiar dacă vor apărea sincope și probabil că vor apărea într-o primă fază. E singura modalitate de a învăța comunitățile să aibă grijă de școlile lor. E un proces de învățare și, ca orice proces de învățare, o să aibă erori. O să apară și situații neplăcute, dar în final vom învăța comunitățile să aibă grijă de propria lor școală. Ele o să simtă că școala e a lor. Altfel, o să considere școala ceva în exteriorul lor. De aceea, mereu e ușor să dai vina pe școli, să spui mereu că școala e de vină, pentru că nu simt că școala e a lor. Simt că școala e undeva separată de ei ca comunitate, le prestează un serviciu, ei nu o controlează în niciun fel și acum nici nu au control asupra școlii. Dacă tu ca părinte te duci la școală și ai toate dovezile că profesorul respectiv nu-și face datoria și nu poți face nimic, ce control? E o gargară să spună că controlează.
(…)
Întâi trebuie să întărești școlile să poată prelua din funcții și abia după aceea poți să te gândești la desființarea sau reorganizarea inspectoratelor. Întâi trebuie să întărești școlile. Dacă nu întărești școlile și desființezi inspectoratele, e o greșeală majoră.“
____
Mircea Miclea este psiholog, profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, a fost ministru al Educației în perioada decembrie 2004 – noiembrie 2005, a fost președintele comisiei prezidențiale în mandatul lui Traian Băsescu care a realizat Raportul pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, diagnoză care a stat la baza Pactului național pe educație semnat în 2008 de toate partidele politice și apoi la baza legii educației nr. 1/2011.
VIDEO Înregistrarea întregii dezbateri „Profesionalizarea și depolitizarea funcției de director școlar”:
Foto: INQUAM Photos – Octav Ganea
Costin Ionescu
Raluca Pantazi
Redacția
Ruxandra Manea
28 comments
Aveți dreptate, cred că am scris foarte corect pentru un comentariu ca al dumneavoastră!
FOARTE corect ce ați sesizat!
Nu e deloc foarte corect! In Romania ar fi un dezastru! In primum rand, directorul scolii ar fi ales politic cum de altfel e si acuma, dar atunci ar fi ales politic fara nicio transparenta, iar acesta ar angaja politic profesori care pot fi slab pregatiti.
Cel mai corect este cu examen la nivel national pentru cei care doresc sa intre in invatamant!
Nu am inteles pe ce criterii face directorul și CA angajări de profesori. Poate fi cineva calificat să evalueze cunoștințele unui solicitant de post? Se va transforma scoala in tarlaua personală a directorului și primarului de comună. care va face angajări după legea lui. Ro. nu este pregătită pt descentralizare. Acum te simti protejat de abuzurile directorului căruia nu i-ai facut un cadou destul de consistent. Iar pt profesorii slab pregătiți pot fi metode de evaluare de către inspectorat .
Directori de scoli puși politic.fara diploma de absolvire a cursului de management educational,deoarece nu luase examenul,dar și fără un concurs susținut pentru postul vacant.
Domnule Miclea, cum e posibil ca un director de scoala sa fie numit politic,adică de PNL,dar și fără cursul de management educational și fără diploma , deoarece căzuse la examen,iar cei din administrația scolii sunt profesori suplinitori.Ar trebui sa ii mustre constiinta si sa își dea demisia din funcția de director de scoala ….is tari și mari ca ii susține regimul politic.
proiect în dezbatere
10%DIN P. I. B.
(4%investitii)
pt trecerea de la ed funcțională la ed morala.
scop:dezvoltarea armonioasa a individului (împlinit ca ființă, înțelegere funcționala, acces la creația științifica și artistica)
3 ANI PREGATITORI. studiu limbaje prin joc
12 ANI OBLIGATORII
1 EDUCATOR-10 ELEVI
PRINCIPIU:înțelegerea fenomenelor nu memorare mecanica
MATERII:
LIMBAJE:matern, străin, vizual, muzical, corporal
STIINTE:mate, fizica, geografie, chimie, biologie
ISTORII:naționala, universala, arte vizuale, arte spectacol, religiilor
SPORTURI:atletism, echipa, lupte, înot, optionale
DIN ANUL5:se introduc materii opționale funcție de profil
TESTARE:(fara note) națională trimestriala
LICEE URBANE SPECIALIZATE(asigurare transport) asigura pregătire medie
RECUPERARI:în vacante
PROFESORI SPECIALIZATI+ARTIȘTI CU JUMĂTATE DE NORMA
BAC:7 materii
SCOLI NOI DOTATE
CL. 1-6 dimineața
CL. 7-12 după masa
FINANTARE:
6% lege
4% eradicarea coruptiei(min. 13%din PIB)
MANUALE adaptate
Scopului
PROFESORII VOR DEZVOLTA SISTEMUL
“o societate postmoderna își pune aceasta problema”
prof dr arh M. C DONICI
20 ani elev
30 ani PROF
Wow ! Oare domnul.Miclea traieste in alta tara si nu in Romania!? In multe școli tocmai directorii au fost cei care au ales profesori incompetenți…pt ca, fie le erau impusi de la inspectorat, fie erau propriile pile ! Cand un director iti spune..ca el oricand poate gasi ,,un nod un papură, “unui profesor …dar el isi permite sa nu respecte regulamentul școlar….ce se poate intelege ? Ca e stăpân pe plantatia numita,,scoala ” ca pe vremea sclaviei ???
Excelenta întrebarea! Cine îi numește pe ministru și pe director? Răspuns: partidul!
Directori de scoli puși politic.fara diploma de absolvire a cursului de management educational,deoarece nu luase examenul,dar și fără un concurs susținut pentru postul vacant.
Tovarase Miclea, pe ministru si pe directori cine-i selecteaza? Partidul? Ce culoare trebuie sa aiba carnetul? Ne intoarcem in timp?
Nu mai există ,stimată doamnă, titularizare cu nota 5 în rural ,este examen unic cu nota de titularizare minimum 7.Nu iei 7 ,nu ești titular ,deși adeseori nu ești titular nici cu 9,90…..
Eu am predat simultan la stat și cu un contract la o școală privată. Am mulți ani experiență, am fost dezamăgită de modul în care se conduce i școală privată. În afara faptului că sunt condiții de muncă mai bune, am simțit o încătușare imensă, mi a adus aminte de tacticile comuniste de a te purta cu angajații. Cruntă dezamăgire! Nu recomand școlile private românești la gimnaziu și liceu, nu știu cum sunt grădinițele și primarul.
Cred ca e corecta pozitia dlui Miclea, dar nu e un game-changer. Exista acum profesori care nu-si fac treaba pentru care sunt platiti si nu le poti face nimic. In sensul asta, da, trebuie schimbat ceva. Titularizarea e o practica nepotrivita in conditiile in care decenii intregi sectorul a fost mult subfinantat si resursa umana s-a degradat. Profesori de 45 de ani azi sunt considerati “tineri” la materii care presupun ceva mai multa minte. Testarea repetata, sa zicem la fiecare trei ani, ar asigura o cernere suplimentara in conditiile in care salariile ar creste prin eliminarea profesorilor care nu isi dau silinta si prin cresterea fondului salarial.
Personal mai cred ca scolile private ar trebui sa beneficieze de aceleasi fonduri ca cele de stat. Cu timpul cred ca lucrul asta isi va dovedi utilitatea. La fel curicula scolara..ar trebui sa existe un 50-60% comun si posibilitatea de a da examene de mai multe feluri la final de ciclu. Similar cu A-level, GSCE, etc. Scolile ar trebui lasate sa-si faca restul curiculei in fct de resursa umana disponibila. Parte din banii comunitatii trebuie sa se duca la scoli, cred ca normal asa cum propune dl Miclea. Raspunderea trebuia sa fie atat a scolii cat si a parintilor (prin bani, donatii, implicare, decizie) precum si in final a elevilor. Elevii de clasele a XI-a si a XII-a trebui sa fie lasati sa-si aleaga domeniul prin neincarcarea curiculei cu materii inutile. Cred ca 4 sau max 6 materii sunt suficiente pentru acesti ani. Activitatile extra-curiculare sau cele scolare dar de profunzime sunt consumatoare de mult timp si resurse intelectuale pentru a mai fi loc pentru muzica, religie, desen, etc.
Acestea sunt doar consideratiile mele, de parinte ce s-a ocupat de copil circa noua ani in timpul scolii primare, a gimnaziului si a liceului. Fara sa fiu riguros in explicatii, cred ca pasii inainte au fost facuti de dl Miclea si dl. Funeriu. Dna Andronescu, dl. Mang, Dl. Genunche au reusit sa bata pasul pe loc sau mai rau sa aserveasca interesele de partid in dauna interesului public.
Unii au impresia ca in fata fiecarei scoli se afla o multime de cadre didactice bine pregatite de unde directorii (presupuse persoane oneste ) pot sa aleaga pe cei mai pregatiti!!!!
Si dupa ce i-au supus la fel de fel de probe si i-au ales, vin cu o gluma de salariu de 2500 lei.
„E singura modalitate de a învăța comunitățile să aibă grijă de școlile lor„-păi ce facem cu liceele???Cărei comunități aparține liceul de top/sau nu ”X”, care se află în cartierul ”Y,” unde vin elevi din ”Z” zone???
Așa pilele și relațiile vor funcționa minunat. Trebuie distrus învățământul?????Mereu apar ” specialiști ” si se mai schimbă ceva în învățământ. Vreți profesori competenți! Cum vor reuși, dacă îi îngropați în hârtii ( pe care îi puneți să le întocmeasca) ,îi derutați cu ordine contradictorii ( transmise prin atotcunoscatorii inspectori), îi umiliți în fața părinților, si ii denigrati în media ?
Domnule Miclea, în şcoala ta privată, poţi să-ţi urmezi sfatul: ai profesori performanţi-îţi poţi alege şi elevii, pe cei mai buni, cu care să faci performanţă. Intervine interesul pentru promovarea şcolii, cu cât este şcoala mai renumită, obţii şi profit mai mare – ai interes să-ţi angajezi cei mai buni profesori. În sistemul de stat, unde directorul nu anunţă postul liber şi un an întreg, se perindă succesiv 3 indivizi care nu au habar de materie şi dau note ca să fie completată rubrica din catalog – este o propunere …mai puţin inteligentă.
Doamne apara si pazeste!
Cu alte cuvinte dl. Miclea susține ca directorul de școală să fie un dictator, un mic Ceaușescu: el angajează pe cine vrea, el dă afară când vrea, școala este moșia lui unde procedează cum consideră el de cuviință și totul se invârte după cum mișcă brațul, totul în aprobarea slugarnică și aplauzele camarilei pe care si-a format-o în jurul lui… Numai cineva dintr-un birou steril aflat în vârful unui turn de fildeș și care nu are cea mai mică legătură cu realitățile concrete de la “firul ierbii” din România profundă poate propune așa ceva! În condițiile actuale din țara noastră (nu vorbim de Finlanda, Suedia, etc!), când caracterele și spiritul civic sunt cele pe care le știm cu toții, modalitatea de angajare în învățământ prin concurs național de titularizare este singura care poate asigura un minimum de corectitudine și egalitate de șanse! Sigur că trebuie umblat și acolo la modalitatea concretă de desfășurare (subiectele de pedagogie ar trebui cu totul altfel formulate, ar trebui neapărat și o probă practică orală cu susținerea efectivă a unei lecții în fața unei comisii care să poată și pune întrebări pertinente), dar principiul unui concurs național trebuie să rămână!
Pozitie utopica. De ce nu se face un examen la nivel national pentru posturile de director, ca la BAC? Ce sustineti dvs. e o utopie, se depolitizeaza educatia la nivel central, se creste masiv politizarea la nivel local. O utopie balcanica. Avem nevoie de criterii transparente, fara o influenta a politicului in scoala.
Eh, da si tu acuma…Titularizarea s-a tinut pe stare de urgenta, concursul de directori nu. Mai vrei ceva???
Câtă naivitate în tot articolul. După ce că trebuie să facem față unor politruci, va trebui să ne luptăm și să rezistăm și grupului de interese ( cloacă) din școală, un grup restrâns care concentrează toată puterea și decide,,ce vrea, cum vrea, că așa vreau eu” Intr o școală de stat, unde practic și eu sunt un contribuabili nu doar profesor. Câtă degradare umană să propui așa o îngrădire, să renunți la a susține depolitizarea instituțiilor statului pentru a susține ca un grup să conducă. Unde este democrația? Câtă rușine domnule Miclea!!
Cine a spus ca directorii nu-si aleg profesorii ? Pai exact din acest motiv merg prost cele mai multe scoli. Uitati ca exista “continuitate pe post” ? Asta nu e “alegerea directorului” ? Mai exista asa zisele “posturi create nou” care de fapt sunt ascunse sub pres pana dupa inceperea scolii si apoi oferite “pilelor”.
Directori incompetenti au umplut scolile cu suplinitori incompetenti (spre exemplu multi nu au ce cauta in invatamant – note de 2-3 la examenele de titularizare, nu au studii pentru postul pe care sunt angajati, nu au studii deloc) Si acesti directori incompetenti sunt sustinuti de suplinitorii carora “le da o paine”.
Titularii sunt luati peste picior (inclusiv aici in articol). Uitati ca pentru a ajunge titular se da un examen serios si nota trebuie sa fie peste 5 (post in rural) sau peste 7 (post in urban).
Ati dat prea multe “drepturi” managerilor si vreti sa le mai dati in continuare. Nu ajunge cat de rau si de jos a ajuns invatamantul, sa-l ajutam sa mearga mai jos ?
Pentru titularizare de ani de zile este 7 ,indiferent ca e rural sau urban.
Descentralizarea învățământului presupune întâi de toate, depolitizarea angajării directorilor. Care nu trebuie propuși de colectivul de profesori în niciun caz. Ei au de dat examen, ca și profesorii: un proiect de organizare pentru școală, dovedit prin experiență. Nici profesorii nu trebuie să fie angajați pur și simplu de către directori ci de către oameni specializați, experți educaționali neutri care fie există în școală, fie se deplasează la școală când e nevoie. Pe de altă parte, descentralizarea educației nu implică doar angajarea prin concurs practic și teoretic în aceeași școală în care se aplică pentru postul respectiv, ci și desființarea Examenului Național de Titularizare care este în prezent cauza multor disfuncționalități în sistem.
Sunt câteva observații necesare: 1.Examenul de intrare în sistem trebuie dat o singură dată, așa cum e în toate meseriile. Îl repetă doar cine nu are nota necesară calificării.
2. Mulți dintre cei care dau examenul cu note peste 7, sunt ani de zile suplinitori fără drepturi egale cu titularii. Ei nu pot vota, nici hotărî, nici spune vreo opinie în fața nimănui dintr-o școală. Ei nu au un spațiu al lor de lucru și nu își pot asuma proiecte de lungă durată, nici nu pot să își arate vreo performanță pe parcursul unui singur an în care sunt doar “din-afară”.
3. Schimbarea în fiecare an a acestor profesori afectează și procesul învățării, și continuitatea necesară a relației profesor-elev.
3. Structura acestui examen de titularizare nu poate garanta calitatea unui profesor la clasă. Teoria de 10 nu garantează practica de 10.
4. În condițiile actuale datorate pandemiei dar și transformărilor noilor generații de elevi, este vitală construirea de școli noi și de corpuri noi de clădire pentru că este nevoie de învățământ orientat realmente spre nevoile individuale.
5. De aceea, 18 ore la o școală pentru profesorii care acum nu au normă întreagă la o singură școală ( condiția practică pentru a fi titulari) se pot realiza în aceeași instituție dacă sunt clase mai multe având elevi mai puțini.
6. De asemenea, necesitățile de recuperare nu acoperă doar materiile de BAC. E o prejudecată la care trebuie să de renunțe.
7. Inovarea în învățământul actual nu ține de tehnologia școlii on line cum s-ar crede ci de strategii diferite de practică didactică, de procesare a informației orientată și către aplicabilitate nu menținută la nivelul memorării mecanice.
Care e smecheria cu 5 in rural?? Din ce timpuri esti? N am auzit asa ceva ca exista nota la titularizare diferentiata la rural si urban. Daca iei sub 7 esti suplinitor, nicicum titular. Spui tampenii.
Nu merită niciun comentariu această poziție toxică