Universitățile încep procesul de evaluare a școlilor doctorale, după 10 ani în care nu au fost inspectate și după scandaluri de plagiat care au zguduit din temelii învățământul superior și cercetarea din România. Metodologia de evaluare a școlilor doctorale a fost publicată miercuri seară în Monitorul Oficial. Criteriile de evaluare “nu stimulează deloc competiția între școlile doctorale, ca acestea să devină mai bune. Adică o dată ce ai îndeplinit aceste criterii minimale, 5 ani te poți culca pe-o ureche că nu mai pățești nimic”, a arătat, într-o analiză pentru Edupedu.ro, fostul ministru Mircea Miclea.
Metodologia de evaluare a școlilor doctorale este documentul care conține regulile pe care școlile doctorale trebuie să le îndeplinească, pentru a funcționa.
“Ar fi fost obligatorie apariția unor criterii care să nu fie utilizate numai pentru acreditare, ci și pentru ierarhizare. (…) Care sunt școlile doctorale bune și care sunt slabe?”, a punctat Miclea, care a realizat diagnoza sistemului de educație care a stat la baza legii educației în vigoare.
Ar fi trebuit să fie și criterii care să permită un ranking al școlilor doctorale, pentru ca dirijarea banilor publici “să se facă în primul rând către școlile doctorale performante”, a declarat acesta, pentru Edupedu.ro.
Care va fi efectul aplicării acestei metodologii? “Criteriile sunt minimale și foarte laxe, mi-e greu să cred că vor fi situații în care unele își vor pierde acreditarea. Sper să nu am dreptate. Dar dacă am, atunci tot procesul este degeaba”, a avertizat Miclea.
Analiza integrală realizată de Mircea Miclea, cu privire la noua metodologie de evaluare a școlilor doctorale:
“Aș saluta apariția acestei metodologii, care ar fi trebuit să apară din 2011. Ea a întârziat pe fondul complicității dintre Ministerul Educației și universități. Ministerul Educației a evitat să inițieze metodologia, dar nici universitățile nu au dorit o astfel de metodologie, ca să-și ascundă ineficiența sau lipsa de calitate pe care o aveau. Efectul acestei complicități a fost că avem o metodologie cu multă întârziere, care-și va produce efectele abia în 30 septembrie 2021, termen la care metodologia prevede că trebuie încheiat procesul de evaluare.
Adică, scurt spus, avem o metodologie după 10 ani de la momentul în care trebuia să apară, iar cauza este această complicitate. E de salutat, totuși. Mai bine mai târziu, decât niciodată.
Criteriile de evaluare sunt criterii minimale, adică ele au ca efect acreditarea sau neacreditarea unei școli doctorale. Fiind minimale, ele sunt aceleași pentru toți. Adică ele uniformizează. Și nu stimulează deloc competiția între școlile doctorale, ca acestea să devină mai bune. Adică o dată ce ai îndeplinit aceste criterii minimale, 5 ani te poți culca pe-o ureche că nu mai pățești nimic.
Aceste criterii de evaluare stabilesc condiții de input, dar nu există și criterii de output, adica ce rezultate trebuie să producă aceste școli doctorale. De exemplu: câte studii trebuie să publice aceste școli doctorale, ce rezultate didactice să aibă – ce cursuri noi sunt făcute, sau criterii aplicative – de ex., ce nou produs sau serviciu s-a creat. Acestea sunt criterii de output, care să te evalueze și în funcție de ce rezultate ai produs ca școală doctorală. Din păcate, s-au stabilit numai criterii de input. Prin urmare, dacă ai infrastructură, regulamente, cursuri de etică, gata! ai trecut. Dar ce rezultate ai obținut? Nu sunt evaluate rezultatele.
Din păcate, nu e bine să fie așa.
Ar fi fost obligatorie apariția unor criterii care să nu fie utilizate numai pentru acreditare, ci și pentru ierarhizare, adică criterii pe baza cărora să faci un ranking, o ierarhizare a școlilor doctorale pe un anumit domeniu. Care sunt școlile doctorale bune și care sunt slabe? Un clasament. Acum, aceste criterii îți permit doar să spui care pot să funcționeze și care nu.
Se evită din nou rankingul, adică să arătăm clar unde se face doctorat de calitate și unde nu. Ar fi trebuit să fie și criterii, așadar, care să permită ierarhizarea școlilor doctorale și în urma acestei ierarhizări dirijarea banilor publici în primul rând către școlile doctorale performante, sub formă de granturi. Una este să fii școală doctorală pe locul I în domeniul medicină, dar alta să fii pe ultimul loc în medicină. Banii trebuie să meargă către cei mai buni. Din păcate, totul este uniform și nu poți să faci un clasament al școlilor doctorale.
Această ierarhizare ar fi stimulat competiția și ar fi fost vehiculul de a trece la o nouă calitate.
Ce efecte va avea metodologia? Procesul de acreditare se întinde până în 30 septembrie 2021, ceea ce înseamnă că inclusiv dacă ești o școală doctorală proastă vei avea posibilitatea să ai doctoranzi și în 2021, pentru că cifra de școlarizare se acordă în martie. Deci în martie 2021 vei primi locuri la doctorat, chiar dacă se constată în septembrie 2021 că nu treci criteriile minimale. Ar fi trebuit să se stabilească alt termen, măcar să nu mai primească alți doctoranzi.
Criteriile sunt minimale și foarte laxe, mi-e greu să cred că vor fi situații în care unele își vor pierde acreditarea. Sper să nu am dreptate. Dar dacă am, atunci tot procesul este degeaba.
Marea greșeală este că s-a mers pe criterii minimale.”
Informații de background
Legea educației din 2011 prevede evaluare din 5 în 5 ani a școlilor doctorale, însă până în prezent nu a fost făcută nicio astfel de “inspecție”.
Saga evaluărilor doctorale a debutat în 2018, imediat după terminarea mandatului de ministru deținut de Valentin Popa. Ministru interimar la Educație, Rovana Plumb a aprobat în noiembrie 2018 o metodologie care prevedea că evaluarea școlilor doctorale începe cu o autoevaluare care trebuia realizată de fiecare universitate până pe 15 februarie 2019 (Vezi aici metodologia semnată de Plumb).
La două luni de la publicarea metodologiei Plumb, Ecaterina Andronescu și-a anunțat propria metodologie. Documentul semnat de aceasta stabilea evaluare pe baza Autoevaluării școlii doctorale, dispariția experților străini și a studenților din procesul extern de verificare, și amânarea sine die a momentului în care urma să se realizeze concret evaluarea.
Raluca Pantazi
Redacția
C.I.
2 comments
Dl. Miclea mai face si erori. Acreditarea nu inseamna si ierarhizare. Dumnealui a ramas la vechea marota a rankingurilor si ( culmea acum) meta-rankingurilor. Am ajuns in acest fel sa nu mai vedem padurea din cauza copacilor. Universitatile – mai ales cele comprehensive – se bat sa urce in clasamente, uitand ca peste 50% din absolventii lor ( care devin profesori) nu reusesc sa treaca de loc titularizarea. Acesta fiind motivul esential al decaderii invatamantului preuniversitar la noi. Si nu se poste da vina pe diverse entitati particulare aici pentru decaderea fizicii, chimiei, etc.! Doar universitatile de stat au asemenea programe de formare.
Principial d-l Miclea are dreptate. Practic cunoscand mediul, ierarhizarea ar fi un sir interminabil de procese. Istoria recenta ne arata ca ministri diferiti au avut alte principii privind ierarhizarea universitatilor (astfel incat sa favorizeze universitatile de unde provin): calitatea cercetarii (UB, UBB – unversitati clasice, angajabilitatea absolventilor (univ tehnice), eficienta cheltuirii banilor (universitatile mici de provincie). Care are dreptate? Daca facem ierarhie sigur universitatile perdante vor sustine ca dreptate si o vor cere in instanta.
Cred ca criteriile asa cum sunt ele vor inchide scoli doctorale.