Fostul ministru al educației Mircea Miclea apreciază inițiativa ministerului de a aplica de anul viitor o fișă de feedback semestrial, în care elevii notează activitatea profesorilor. „Cred că trebuie salutată inițiativa ministerului, e un pas înainte într-o direcție bună”, spune pentru Edupedu.ro psihologul, fondator al școlii cognitive în psihologia românească. Miclea avansează o serie de propuneri de îmbunătățire a actualei fișe de evaluare a profesorilor.
Fișa de feedback semestrial, în care elevii notează activitatea profesorilor pe o scală de la 1 la 5, în funcție de acordul sau dezacordul privind afirmațiile cuprinse în documentul tipizat, a fost publicată de Ministerul Educației. Ea urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, ca parte a metodologiei de colectare a feedback-ului asupra activității profesorilor, de la elevi, pentru a se aplica din următorul an școlar.
Mircea Miclea, profesor universitar și fondator al institutului privat de cercetare Cognitrom, despre metodologia de feedback din partea elevilor:
„Cred că trebuie salutată inițiativa ministerului, e un pas înainte într-o direcție bună. E adevărat că e făcut cu întârziere, dacă ne uităm ordonanța de urgență pe care se întemeiază ordinul era dată din 2005, când eram la minister, dar din păcate a fost ignorată sistematic. Acum e un pas înainte înspre o direcție bună. E de apreciat.
Dar aș avea câteva propuneri.
Prima este de perfecționare a scalei de evaluare sau de feedback, cum este numită, având o concepție teoretică mult mai clară. Este necesară o concepție teoretică mult mai clară.
Dau un exemplu: în scală se evaluează de către elevi doar claritatea predării. Elevii ar putea evalua la fel de bine alte 2 dimensiuni:
- Aplicabilitatea – adică în ce măsură ceea ce îmi predă profesorul e aplicabil, dacă profesorul leagă materia de ceva aplicativ
- Transferabilitatea – în ce măsură m-a ajutat să fac legătura cu alte materii. La fizică, la optică, să-mi spună, de exemplu: „asta se poate transfera la modul în care vede ochiul tău”
Deci sunt cele 3 dimensiuni: claritatea predării, aplicabilitatea și transferabilitatea informațiilor către alte discipline. Asta ține de o fundamentare teoretică mai serioasă a scalei, care este dezirabilă.
După ce va fi aplicată, scala aceasta de evaluare ar trebui validată statistic. Ar trebui făcut ceea ce se numește o analiză factorială pentru a vedea dacă scala măsoară cu adevărat ceea ce își propune să măsoare. Institutul de Științe ale Educației ar trebui să facă asta, dar cum el a fost desființat, rămâne Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație creat după desființarea Institutului.
A treia propunere ar fi ca scala să se convertească și într-o scală de autoevaluare a profesorului, pe aceleași dimensiuni. Și atunci se compară percepția profesorului rezultată din autoevaluare cu percepția primită de la elevi și se analizează diferențele pentru a stabili unde anume trebuie intervenit.
Utilizarea scalei acesteia de feedback este neclară în ordin, eufemistic spus, nu se finalizează nimic. Ar trebui ca rezultatele obținute pe baza acestei scale și rezultatele din compararea autoevaluării cu evaluarea elevilor să ajungă la direcțiunea școlii, care prin directorul educativ (directorul adjunct) să stabilească o întâlnire cu fiecare cadru didactic pentru a stabili de comun acord măsurile de optimizare a performanțelor.
Implementarea acestor măsuri de optimizare a performanțelor trebuie monitorizată de directorul educativ (directorul adjunct) la fiecare 6 luni, când are o nouă evaluare din partea elevilor.
Dacă se fac aceste lucruri, această evaluare duce la îmbunătățirea prestației la clasă a cadrului didactic. Atunci ai un proces de la cap la coadă. Fișa trebuie fundamentată teoretic. Tu poți compara evaluarea cu autoevaluarea, vezi unde sunt nepotrivirile și intervii cu un plan. Și atunci are rost.
Dacă nu se fac, doar va fi un prim pas într-o direcție bună și atât. Așa cum e scris acum, elevii fac evaluarea, diriginții strâng și cadrul didactic răspunde: bine! Nimeni nu trasează nimic, nimeni nu monitorizează nimic. Nu îi trasează niște concluzii și măsuri de dezvoltare profesională și nimeni nu monitorizează implicarea acelor măsuri. Efectul poate fi zero și mai degrabă o muncă în plus pentru elevi și diriginți.
Inclusiv unii itemi din scală trebuie optimizați. De exemplu, trebuie clarificat ce înseamnă „stare de bine” sau clarificat ce se vizează prin ultimul item: „Fac efort mare acasă pentru rezultate bune la această disciplină”. El poate să măsoare încărcarea, dar interpretarea lui trebuie clarificată, e firesc la o materie dificilă să ai încărcare mai mare, asta nu e un minus pentru profesor.”
Informații de background
Fișa de feedback din partea elevilor:
Metodologia de feedback:
Citește și:
DOCUMENT Cum vor colecta profesorii feedback obligatoriu de la elevi din clasa a V-a până la a XII-a, numai după ce se încheie mediile, ce rol au diriginții, ce se întâmplă cu raportul respectiv și cum poate fi folosit de conducerea școlii – metodologia de feedback aprobată de minister
DOCUMENT Fișa de feedback semestrial, în care elevii notează activitatea profesorilor de la 1 la 5, publicată de Ministerul Educației
Mihai Peticilă și Raluca Pantazi
Alexa Stănescu
Costin Ionescu
Dacian Dolean
21 comments
Una este ca studentii(care merg la facultate sa invete) sa evalueze munca profesorului cu ei. Si alta este ca munca unui profesor sa fie batjocorita in scris de elevii de gimnaziu (cam doua treimi din ei vin la scoala nimai pentru socializare, nu sa invete) sau de cei de liceu (destui liceeni, mai ales de la liceele de mijloc sau slabe) vin la scoala tot numai pentru socializare, nu sa invete.
Sunt eu însămi cadru didactic, așa că mă exprim destul de în cunoștință de cauză. O evaluare făcută profesorilor de cei cu care ei lucrează mi se pare oportună, nu superfluă și nici nedreaptă în sine. Există profesori care au o reprezentare bună și foarte bună asupra lor înșile, dar această percepție e cam departe de realitate. Multe cadre didactice au hibe în ceea ce privește cultura și, uneori, fac greșeli de exprimare. Totuși, atenție la criteriile “docimologice”!
@Ruxandra
”Asupra lor înșiși…”. Că tot vorbim de hibe… Greu….
Presupun ca predati o materie care nu este de examen si stati relaxata la catedra, bibilind elevii si daruindu-le note mari. Ca dvs gandesc toti profesorii care predau relaxati materii care nu sunt de examen.
“Feedback” Ce dracu’ nu mai avem cuvinte în română care sa-l traducă și pe ăsta. Părere, răspuns, hrănire înapoi. Chiar trebuie sa împrumutăm totul de la alții. Româna a devenit cea mai importantă limbă de pe planetă naibii, chiar nu v-ați prins încă. Pe ce lume trăiți?
Cât era procentul elevilor care nu înțelegeau un text? Dar al “analfabeților funcționali”? Parcă era dezastru. Și acum, acelorași li se cere să evalueze activitatea profesorului. Ar trebui să se hotărască “specialiștii”. Dacă elevii sunt capabili să evalueze atunci înseamnă că învățământul românesc nu este chiar așa de prost. Formează cu brio o abilitate foarte importantă, cea de evaluare. Contradicții, contradicții, contradicții!
propun evaluarea ministrului de catre cadrele didactice
credeti domnule ministru ca veti nota de trecere?
Problema cu aceste fise de feedback nu este neaparat faptul ca nu se face o imbunatatire notabila cat ca nu exista nici consecinte asupra profesorului pe care elevii sa le vada. Daca un profesor primeste feedback prea negativ sau din contra, feedback prea pozitiv, ar trebui ca elevii ce au oferit acest feedback sub protectia anonimatului si sub protectia datelor cu caracter confidential sa fie intervievati (daca doresc acest lucru) in vederea unei analize calitative a ce i-a determinat pe elevii respectivi sa ofere acele calificative (pentru a evita posibilele sanse de note date din hate sau de pupincurism, ca sa ma exprim nonacademic). La un feedback negativ repetat pedagogul ar trebui sa fie sanctionat inainte de toate pentru a nu simti ca elevul respectiv da feedbackul in van. Aceste fise de feedback seamana izbitor de mult cu fisele de feedback pe care eu le-am completat cand eram in universitate si am avut profesori universitari care desi erau experti in domeniile lor de activitate erau niste pedagogi demni de maturat strada, dar cu toate astea ei sunt in continuare prezenti in universitati de parca acel feedback a fost mai mult o formalitate statistica pentru a realiza ca “e multi si e prosti, hai sa le zicem ca poate nu mai e multi si prosti”. My very 2 cents.
Noaptea mintii!
Profesori universitari care habar nu au ce înseamnă să lucrezi cu copiii și cu adolescenții.
Ce visează noaptea,impun ziua.
Domnului fost ministru cu drag:
POVESTEA UNEI FURNICI
În fiecare zi, devreme de tot, venea la serviciu Furnica cea harnică, productivă şi bucuroasă de munca ei. Acolo îşi petrecea ea zilele, muncind cu sârg şi fredonând un cântecel. Era harnică, productivă şi bucuroasă de ce făcea, dar, vai, nu o superviza nimeni.
Bondarul, preşedinte şi director general, a considerat că aşa nu se mai poate şi a creat un post de supervizor, pe care a angajat un Gândac cu multă experienţă.
Prima grijă a Gândacului a fost aceea de a standardiza ora de sosire şi de plecare de la muncă, şi a elaborat şi nişte rapoarte minunate pe această temă.
Curând s-a văzut că era nevoie şi de o secretară care să pregătească rapoartele, şi ca urmare au angajat o Păianjeniţă, care a organizat o arhivă şi s-a ocupat şi de telefoane.
În tot acest timp, Furnica era harnică, productivă şi se bucura de munca ei. Muncea şi iar muncea. Şi din când în când fredona o melodie. Bondarul, preşedinte şi director general, era încântat de rapoartele Gândacului supervizor, ba chiar i-a mai cerut şi niste tabele comparative şi grafice, indicatori de gestiune şi analize ale tendinţelor de viitor.
Aşa că a fost nevoie să angajeze şi o Muscă, pe funcţia de ajutor de supervizor şi a trebuit să-i cumpere şi un laptop cu imprimantă în culori. Curând Furnica harnică, productivă şi bucuroasă de munca ei, a încetat să mai fredoneze o melodie, şi a început să se vaiete că pierde vremea cu hârţoagele pe care o puneau să le completeze, în loc s-o lase să lucreze.
Atunci, Bondarul, preşedinte şi director general, a hotărât că e momentul să ia măsuri: s-a creat postul de administrator general al departamentului în care lucra Furnica harnică, productivă şi bucuroasă de munca ei.
Această responsabilitate a fost încredinţată Lăcustei care, ca primă măsură a pus mochetă bej în biroul său şi a cerut să i se cumpere un fotoliu special. Noul administrator general – e clar – a avut apoi nevoie de o maşină, de un laptop ba chiar şi de o reţea intranet pentru comunicarea cu subalternii.
Tot noul administrator general a mai avut nevoie şi de o asistentă personală şi a adus-o pe Broască, cea care-i fusese secretară la precedentul loc de muncă. Aceasta urma să-l ajute la elaborarea planului strategic şi a bugetului pentru departamentul în care muncea Furnica harnică, productivă şi bucuroasă de munca ei.
Furnica nu prea mai cânta, şi pe zi ce trece devenea tot mai agitată şi mai nervoasă. “Va trebui să selecţionăm o societate de consultanţă care să ne elaboreze un studiu cu privire la mediul de lucru în societatea noastră”, propuse Lăcusta. Iar societatea aleasă, contra unei sume consistente, se puse pe studiu, anunţând că are nevoie de câteva luni de lucru.
Dar între timp, Bondarul preşedinte şi director general, reanalizând cifrele, ajunse la concluzia că departamentul în care lucra furnica harnică, productivă, şi ceva mai puţin bucuroasă de munca ei, nu mai aducea acelaşi profit ridicat ca până acum.
L-a contactat pe Bufniţă, renumitul consultant în afaceri, ca să-i ceară un diagnostic al situaţiei. Domnul Bufniţă s-a învârtit trei luni prin birourile societăţii şi a elaborat un raport sofisticat, în mai multe volume, în valoare de câteva zeci de mii de euro, care se încheia cu concluzia: “Sunt prea mulţi salariaţi în acest departament. Trebuie efectuate concedieri”.
Aşa că Bondarul, preşedinte şi director general, a trebuit să urmeze sfatul consultantului care-l costase câteva zeci de mii de euro, şi să o concedieze pe Furnica harnică, productivă şi furioasă, care pe vremuri era harnică, productivă şi bucuroasă de munca ei.
MORALA:
Să nu cumva să-ţi treacă prin minte să fii o Furnică harnică, productivă şi bucuroasă de munca ei! Este mult mai oportun să fii sau o Lăcustă sau un Gândac, inutil şi incompetent. Incompetentii nu au nevoie de supervizori, asta o ştie toată lumea. Pe ei nu-i stresează nimeni!
Dacă, totuşi, nu te poţi împiedica să fii harnic şi productiv, să nu cumva să arăţi că eşti bucuros de munca ta. Asta n-au să ţi-o ierte niciodată! Inventează din când în când că ţi s-a întâmplat o nenorocire. Fă pe victima! Fă în aşa fel încât să nu le fie ciudă că te bucuri de ce faci!
Iar dacă, în ciuda acestor sfaturi, te încăpăţânezi să fii o Furnică harnică, productivă şi bucuroasă de munca ei, apucă-te de o activitate independentă, cel puţin aşa nu vor trăi pe spinarea ta toţi Bondarii, Gândacii, Păienjenii, Muştele, Lăcustele, Broaştele şi Bufniţele!
P.S. O idee minunată devine derizorie atunci când o complici inutil!
Chiar așa este!Aveam colege așa ofticate că îmi face plăcere munca mea de profesor încât nu știau cum sa mă sctireasca cu toate tâmpeniile lor!Ce sa ceri unor persoane triste care și-au greșit cariera?Sau unor persoane lacome care văd cum le fug orele suplimentare?
De ce nu exista o fisa,,feedback”,eventual anuala ,avand ca subiect directorii unitatilor de invatamant?
Chestionar anual,la care ar avea dreptul profesorii scolii…,sa vedeti ce aspecte ar iesi la iveala. !!!
Dar nu se va aplica ,pentru ca directorii sunt plantati pe criterii politice.
Poate ii dam ideea asta dl C.
Ce idee buna!…
Evaluarea ar trebui să fie 360°. Elevii evaluează profesorii și profesorii evalueaza elevii (nu numai dpdv al materiei predate, ci și dpdv comportamental, relațional, empatic, etc)
Și mai este o evaluare care ar trebui făcută: a materiei în sine. Sunt multe materii de umplutură, de dragul existenței unei catedre bătute în cuie, iar alte materii sunt extrem de neglijate trecute în plan secund cu profesori (mulți suplinitori în fapt) extrem de slab pregătiți.
Îmi amintesc că în anii studenției cei mai buni profesori, cei care își țineau foarte bine orele, care explicau eminent, care ne țineau chiar și 5 minute după curs pentru a termina o ideie și cereau în final seriozitate (vroiau să înveți) erau apreciați cam de 2-3 studenți din grupă. Erau protagoniștii celor mai de groază mituri….
Miclea! Aceste chestionare sunt susținute de experți proști și frustrați care au trecut clasa pe bază de pile, cunoștințe, relații. Ar fi foarte bine să existe un portal unde toți profesorii să încarce lucrările de evaluare ale elevilor. Sunt foarte multe școli în care profesorii pun note foarte mari…….sunt facultăți unde studenții dau examen cu telefonul și cursurile în bancă. Sunt foarte mulți elevi care nu știu să își scrie numele dar au 10 pe linie în catalog. De ce chestionarele trebuie să fie anonime? Ca la noi ascundem prostia sub preș, Bravo bă Miclea! [Comentariu editat pentru a elimina majusculele]
Excelenta tichie de margaritar.
Totusi pe aceasta palma de lut de la poalele Carpatilor doar Mircea Miclea e capabil de o analiza pertinenta?Mereu cand apare o problema de inventica a vreunui lunatic alearga toti la Miclea.Totusi domnul Miclea nu e Socrate al romanilor iar atitudinea sa de om revoltat ne cam sperie.Fleacurile acestea le pot analiza ,aproba sau combate oamenii de la catedra ,cei care intra zilnic in clasa nu cei care vin doar in inspectie sau care scriu carti de hipnoza.Daca la o gradinita educatorul face balet pe gard nu e nevoie de parerea lui Mircea Miclea pentru a testa semnificatiile gestului de a rupe scandurile.
Bună ziua,
Ideea în sine este bună!
Din experiența mea de viață am învățat că aplicarea în practică este dificilă și permite multe falsuri.
Fișa dată elevilor poate deveni o cale de a minți, a exagera, a se răzbuna și a scrie lucruri “dictate” de către profesorii care doresc să ia locul unui coleg sau colegă.
Rolul final al acestor chestionare va fi de a dezbina, cât mai mult, cadrele didactice.
De acord, Prof!
Dar niște indivizi rupți de realitate, și care trăiesc doar pentru ideile lor fixe, se bucura la aceste idioțenii.