Mircea Miclea, despre concediul secretarilor de stat din Educație la început de an școlar: Scandalos mi se pare. Campania electorală este mai importantă decât educația tinerei generații

Fostul ministru al Educației Mircea Miclea a calificat drept scandaloasă și imorală decizia secretarilor de stat din Educație care și-au luat concediu chiar la debutul celui mai imprevizibil an școlar, pentru a-și face campanie electorală înaintea alegerilor din 27 septembrie. “Ce arată acest lucru este că campania electorală este mai importantă decât educația tinerei generații”, a declarat Miclea, la Digi 24.

Amintim decizia fără precedent a Guvernului Orban, pentru prima zi de școală organizată în pandemia COVID-19: doi secretari de stat din Ministerul Educației, dintre care unul chiar secretarul responsabil cu învățământul preuniversitar, Luminița Barcari, sunt în concediu pentru a-și promova candidaturile în alegerile locale. Anunțul a fost făcut de ministrul Educației, Monica Anisie, care a ezitat să răspundă dacă i-a cerut lui Ludovic Orban demiterea sau înlocuirea celor doi.

Într-un interviu pentru Digi 24, profesorul universitar Mircea Miclea a declarat, referitor la acest subiect: “Scandalios mi se pare. Nu vreau să comentez mai mult, dar arată cât de importantă este școala și educația pentru cei care sunt în poziție de a guverna. Mi se pare imoral să faci așa ceva într-o astfel de situație, mai ales la început de școală. Ce arată acest lucru este că este mai importantă campania electorală decât educația tinerei generații”.

Mircea Miclea, cele mai importante declarații în interviul acordat Digi 24:

• Eu sper ca toată lumea să înțeleagă că acum toți trebuie să fim mult mai responsabili ca înainte. Dar cheia soluției în acest an este în mâna profesorilor. Dacă ei vor reuși să își facă într-adevăr datoria, adică să predea foarte bine, să predea de două ori mai bine decât înainte, atunci cred că succesul școlar se va realiza.
• Succesul școlar constă nu doar în a respecta regulile, ci în faptul că se dobândesc competențele înscrise în programă.
• Nu trebuie să facem din procesul educațional o anexă la procesul sanitar, pentru că atunci greșim enorm.
• Apreciez că totuși s-a deschis școala în loc să fie amânată.
• Apreciez că a început un gen de descentralizare, deși e mai degrabă un fel derobare de responsabilitate de autoritatea centrală, dar totuși ai posibilitatea să iei decizii nuanțate în funcție de realitatea dintr-o școala, ceea ce este un lucru foarte bun.
• Soluțiile erau ca în mai și iunie să înceapă școala, în diverse scenarii. Atunci am fi învățat din acele experiențe și acum am fi știum ce era bine să facem
• A doua soluție era ca în vacanța de vara să se facă învățământ remedial, adică să fie plătiți anumiți profesori să îi invețe pe copii
• Marea Britanie a dat 1 miliard și jumătate de lire sterline pentru învățământ remedial. Nu s-a făcut și la noi.
• Se mai putea începe școala cu 2 săptămâni înainte, de la 1 septembrie, când și profesorii erau la școală [anul școlar începe la 1 septembrie, deci profesorii și-au început activitățile de pregătire a cursurilor de la începutul lunii – N.Red.], în ideea de a avea o rezervă de timp dacă în cursul iernii apare din nou o criză. Să ai o rezervă de materie predată.
• Ar fi fost un început mai bun de școală, oamenii s-ar fi simțit un pic mai în siguranță
• Dacă eu aș fi director de școală, în fiecare zi aș avea o ședință scurtă cu profesorii, pentru că fiecare dintre profesori se confruntă cu situații punctuale și găsește soluții la problemele cu care se confruntă cu elevii lor. Așa pot să le share-uiască între ei, pentru ca mâine școala să fie mai bine decât azi. Asta ar trebui făcut în fiecare școală: o analiză în fiecare școală a soluțiilor găsite de profesori. Ce a făcut când elevul X a venit fără mască? Ce i-a zis? Ce a funcționat?
• În felul acesta, fiecare dintre școli va deveni din ce în ce mai bună, învățând mereu prin reflecție din ceea ce ni s-a întâmplat. 
• Școlile trebuie să învețe din ce au făcut cu o zi înainte

Despre frică:

• Din păcate, mesajul public a fost mereu centrat pe frică, considerându-se că dacă oamenii vor fi înfricoșați, atunci vor respecta regulile mai bine. Dar cercetările spun că dacă tu crești gradul de anxietate, oamenii vor începe de la un anumit moment să nege mesajul care produce anxietate.
• Ce trebuie făcut de-acum încolo:
• – și părinții, și profesorii trebuie să fie mult mai atenți la împarțirea timpului pe care o au copiii lor. Copiii trebuie centrați pe sarcină. La școală, profesorul îi absoarbe în lecția pe care o predă, dacă e foarte bun. O lecție bună te face să nu mai fii atât de deranjat de faptul că cine nu are mască, că cineva a tușit; te concentrezi pe lecție și atunci uiți de neliniștea pe care o ai
• – la fel, acasă, părinții trebuie să discute mai puțin despre stările lor și alte altora și mai mult despre sarcinile pe care copiii lor le au de făcut. Deci centrarea pe sarcini ne ajută să gestionăm mai bine fricile și anxietățile pe care le avem. 

Despre predarea online:

• Din păcate, cine predă prost față în față va preda și mai prost online. De aceea, acum 10 ani s-a spus că trebuie făcută o Bibliotecă școlară virtuală și o Platformă digitală și acest lucru, care e articol de lege, este ignorat.
• Prin simplul fapt că dai astfel de teme [teme multe, printr-un simplu mesaj pe whatsapp, urmate de o interacțiune minină – N.Red.] îi faci mai mult rău elevului decât bine.
• Calitatea interacțiunii cu elevul tău este în acest moment critică. Trebuie să înțelegi punctul lui de vedere și să predai ce predai în funcție de ce interes are el pentru materia pe care o predai. Calitatea interacțiunii dintre adult și elev este critică în acest moment, indifrent că este părinte sau profesor. 
• Trebuie să iei toți profesorii buni din țară, să îi pui într-un studio, să le înregistrezi lecțiile și la acele înregistrări filmate să adaugi animație, text, scheme, exemple, contraexemple și să creezi o lecție model. Poți să creezi o variantă remedială și una de excelență. De pe mobil, în timp ce merg spre școală, elevii pot să acceseze lecția predată de cel mai bun profesor și vor învăța. Inclusiv pentru profesorul de la școala va fi un ajutor, pentru că va putea să îl trimită pe elev aici și va fi o motivație să se ridice la nivelul lecției predate de profesorul pe care elevul îl poate accesa online. 
• Ce spun eu nu este parerea mea, sunt studii. Trebuia doar ținut seama de aceste studii, atâta tot. 

Despre faptul că secretarul de stat pe preuniversitar din Ministerul Educației, Luminița Barcari, împreună cu un alt secretar din același minister au intrat în concediu pentru activități de campanie electorală chiar la începutul școlii:

• Scandalios mi se pare. Nu vreau să comentez mai mult, dar arată cât de importantă este școala și educația pentru cei care sunt în poziție de a guverna.
• Mi se pare imoral să faci așa ceva într-o astfel de situație, mai ales la început de școală. Ce arată acest lucru este că este mai importantă campania electorală decât educația tinerei generații. 

Despre descentralizare:

• Eu cred că trebuie mereu să punem presiuni pe Minister și pe Guvern ca să ofere soluții. Unele soluții trebuie să fie soluții globale. O bibliotecă școlară și o schimbare a curriculumului nu se poate face decât la nivel național.
• Dar, indiscutabil, descentralizarea este critică. Dar trebuie să cuprindă toate aspectele. În lege [legea educației 1/2011, în varianta în care a fost promulgată – N.Red.] descentralizarea nu era așa, ca să te speli pe mâini, ci prevedea că bugetul școlii este administrat de tine, ca școală și Consiliu de Administrație, tu decizi.
• Angajarea profesorilor o faci tu, ca școală, și poți să îi și dai afară tu, ca școală, nu ca acum când profesorul poate să îți râdă în nas, pot veni toți părinții să se plângă de prestația cadrului didactic că tu tot nu îl poți da afară.
• Concursul de director trebuia făcut de Consiliul de Administrație al școlii. Și asta a fost anulat [din legea educației, printr-o OUG dată în 2014 de Guvernul Ponta – N.Red.]
• Dar nu descentralizarea în felul acesta: acum, când ne este greu, facem lucrul acesta, dar fără nicio pârghie legată de buget, de resurse umane.