Universitățile care acum declară „toleranță zero” față de hărțuire sexuală și abuz în mediul universitar au avut încă de acum 20 de ani un model de reguli de aplicat pentru eliminarea cazurilor de hărțuire sexuală, proceduri pe care nu le-au aplicat pentru a combate în realitate abuzurile sexuale din mediul universitar, acuză fostul ministru al Educației Mircea Miclea. Autorul primului cod de etică pentru universitățile din România, Miclea a declarat pentru Edupedu.ro că în 2005 le-a transmis tuturor rectorilor un reper de cod etic universitar, în funcție de care instituțiile de învățământ superior să-și facă propriile coduri universitare cu reguli inclusiv în ceea ce privește eliminarea cazurilor de hărțuire sexuală.
Modelul cu reguli de combatere a hărțuirii sexuale în mediul universitar includea „elemente de procedură la care trebuia să recurgă universitățile. De exemplu: dacă un cadru didactic este acuzat chiar anonim de către cineva pentru hărțuire sexuală, se deschide un dosar și dacă aceste reclamații se repetă, atunci se analizează dosarul chiar dacă acuzațiile sunt anonime. Asta înseamnă că încercăm să rezolvăm problema”, a explicat Mircea Miclea pentru Edupedu.ro.
Fostul ministru a adăugat că modelul includea „două categorii sancțiuni: unele erau sancțiuni legate de avertismente, altele erau administrative. Tot acolo se preciza că universitățile trebuie să stabilească o persoană dedicată rezolvării acestor probleme la nivelul universității și să popularizeze modalitățile prin care studenții să aducă la cunoștință aceste lucruri”.
„Prin urmare, rectoratele au avut timp cu asupra de măsură, 20 de ani, să integreze aceste măsuri în codurile lor de etică. De aceea mi se pare tardiv și destul de ipocrită reacția actuală a rectorilor. Dar să sperăm că măcar acum o să ia măsuri”, a subliniat acesta.
Declarațiile integrale acordate de fostul ministru al Educației Mircea Miclea:
Rep: Rectorii au declarat, printr-o poziție emisă de CNR, că au toleranță zero față de acte precum hărțuirile sexuale în mediul universitar. Peste 50% dintre rectori sunt la al treilea mandat, iar un sfert au ajuns la al patrulea mandat. Dacă ei conduc universitățile de peste 10 ani și vedem această toleranță zero declarată, cum au putut fi posibile cazurile de hărțuire sexuală în mediul universitar pe care le înregistrăm?
Mircea Miclea: Este tristă, dacă nu cumva ipocrită această atitudine. Să pornim de la fapte. În 2005, am elaborat un ordin prin care era stabilit codul de etică universitară; până atunci nu exista așa ceva. La codul respectiv, am atașat un model. Modelul a rezultat de pe urma cercetărilor unui colectiv condus de dna Mihaela Miroiu și a coroborării datelor de la universități de prestigiu.
În acest model erau definite foarte clar câteva lucruri:
1. Era o definiție clară a ceea ce înseamnă hărțuirea sexuală, care putea fi preluată de universități în propriile coduri de etică.
2. Erau precizate elemente de procedură la care trebuia să recurgă universitățile. De exemplu: dacă un cadru didactic este acuzat chiar anonim de către cineva pentru hărțuire sexuală, se deschide un dosar și dacă aceste reclamații se repetă, atunci se analizează dosarul chiar dacă acuzațiile sunt anonime. Asta înseamnă că încercăm să rezolvăm problema.
Erau două categorii sancțiuni: unele erau sancțiuni legate de avertismente, altele erau administrative. Tot acolo se preciza că universitățile trebuie să stabilească o persoană dedicată rezolvării acestor probleme la nivelul universității și să popularizeze modalitățile prin care studenții să aducă la cunoștință aceste lucruri.
Prin urmare, rectoratele au avut timp cu asupra de măsură, 20 de ani, să integreze aceste măsuri în codurile lor de etică. De aceea mi se pare tardiv și destul de ipocrită reacția actuală a rectorilor. Dar să sperăm că măcar acum o să ia măsuri. Oricum acest model era la dispoziția lor cu 20 de ani în urmă, în momentul în care am dat ordinul pe baza căruia universitățile să își facă cod etic.
Din păcate, nu s-au regăsit în codurile lor aceste prevederi. În baza autonomiei universitare, ei au putut să-și facă coduri complet fără legătură cu modelul trimis. Și din cauza că în codurile de etică ale universităților nu s-au regăsit prevederile pe care le-am prevăzut, au apărut situațiile acestea.
Rep: Ați spus că modelul de cod etică trimis universităților a fost realizat sub coordonarea Mihaelei Miroiu, acuzată la rândul său acum de studente că nu ar fi reacționat în apărarea lor, atunci când acestea i-ar fi spus că au fost hărțuite sexual în facultate. Cum credeți că a putut apărea o astfel de situație: coordonatoarea primului model de cod de etică universitar cu prevederi exprese împotriva hărțuirii sexuale în universități să fie în poziția de a fi acuzată că nu a reacționat concret?
Mircea Miclea: Acuzațiile pe care le-am văzut la adresa Mihaelei Miroiu se referă la evenimente care au avut loc înainte de a apărea acest cod de etică al universităților, la care ea a contribuit substanțial. Dacă cineva a făcut ceva din punct de vedere administrativ, e singurul om pe care îl pot numi. Nu pot numi alți oameni. Sincer, mi se pare că se caută un țap ispășitor care să ascundă alți responsabili, cu adevărat responsabili de ce se întâmplă la SNSPA și ce se întâmplă în alte părți, și mi se pare incorect.
Rep: Cine sunt responsabilii, în evaluarea dvs?
Mircea Miclea: Primii responsabili de ce se întâmplă în SNSPA sunt persoanele care au comis actele de hărțuire sexuală, evident. Al doilea palier de responsabili sunt cei care nu au inclus în codul de etică universitară procedurile pe care le aveau sugerate ca model de acum 20 de ani.
Al treilea palier de responsabili este Ministerul. În loc să întărească etica universitară și codul de etică, a diminuat etica și codul, de exemplu prin acțiunea de a renunța să ia în calcul reclamațiile anonime, chiar dacă ele erau repetate.
Nu trebuie să facem o vânătoare de vrăjitoare, orice reclamație anonimă să fie luată în seamă, dar dacă reclamația este repetată și se referă la aceeași persoană, atunci ea este relevantă și universitățile ar trebui să verifice veridicitatea acestor reclamații.
Informații de background
În ultimele săptămâni, au fost semnalate public mai multe cazuri de hărțuire sexuală în universități: cel al profesorului Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie de la SNSPA, cel al lui Marius Pieleanu, precum și al lui Dorin Ștefan Adam, profesor de la Arhitectură din cadrul Universității „Ion Mincu”.