„Trăim într-un mediu volatil, nu am putut prezice pandemia, nu am putut prezice războiul”, spune profesorul Mircea Miclea, în cadrul podcastului On Campus. Cum se pot adapta companiile, cum ne putem noi adapta la acest mediu în schimbare? Mircea Miclea, fost ministru al Educației și fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, spune că „trebuie să începem să ne refacem coeziunile, acelea pe care le putem reface, cu niște prieteni foarte buni, cu vecinii, cu familia. Coeziunea îți reduce din vulnerabilitatea la factorii “adversivi”. Fiecare om are nevoie nu numai de identitate personală, ce vreau eu să fac, când am chef, avem nevoie de o identitate colectivă, pentru că ne oferă și stabilitate mintală, stabilitate pe care tu o poți apoi utiliza ca să îți vezi de mai bine de a te juca cu copilul tău, de a avea o relație bună cu iubita ta”.
Mircea Miclea vorbește și despre importanța interacțiunilor și riscurile izolării sociale: “Oamenii trebuie să se gândească ce li se va întâmpla, dacă vor continua să trăiască atomizati, izolați. Vor pierde o serie de competențe legate de comunicare socială, interacțiune, rezolvare de conflicte proximal, cum să rezolvi un conflict. Cineva poate să spună că nu ne interesează. Dar dacă ai un copil care are o astfel de problemă la școală, ce competență ai să îi dai un sfat, să îi spui cum să rezolve un conflict pe care îl are cu colegul de bancă, din moment ce tu habar nu ai?
Dacă continuăm să ne atomizăm și fiecare stă doar cu dorințele lui, cu ce are el chef, se poate ajunge la tulburare mintală. Am văzut în timpul pandemiei, cand a crescut rata de anxietate și depresie la copii cu 36 % – 42%, depinde de studii. Asta înseamnă atomizarea”.
Mircea Miclea, principalele declarații din interviul acordat On Campus:
Despre adaptarea companiilor într-un mediu volatil, în contextul muncii hibride și al flexibilității: Viitorul este al firmelor care au un nucleu format din oamenii care sunt înalt creativ, purtătorii ADN-ului organizației
“Mircea Miclea: Mediul în care trăim este din ce în ce mai volatil, nu am putut prezice pandemia, nu am putut prezice războiul, deci, predicțiile pe termen lung sunt imposibile sau sunt ca un fel de gambling, dăm cu banul și iese ceva. Ca să te adaptezi la acest mediu volatil, trebuie să faci două lucruri:
1. Să ai o periferie antreprenorială foarte flexibilă, pentru o serie de sarcini care nu necesită neapărat creativitate, dar care necesită eficiență, formată din oameni care sunt project based, oameni care lucrează la distanță, pe care o poți utiliza în funcție de cum evoluează mediul.
2. Un nucleu foarte stabil pentru o firmă, care să asigure o anumită identitate a firmei, să mențină creativitatea firmei și pentru creativitate ai nevoie de proximitate, altfel, firma se pulverizează și pierdem tot.
Creativitatea și inovația necesită proximitate. Sunt multe studii care arată că crește numărul de idei pe care le produci, dacă stai lângă celălalt, față în față, dacă vorbești cu el și ai discuții informale. Va dau un exemplu de la congrese internaționale: cele mai multe idei care apoi se dovedesc inovative în cercetarea științifică sunt cele de pe coridoare și de la restaurante, nu cele din sala de conferințe.
Ai nevoie de un grup de oameni care să facă același lucru, în același timp, să lucreze până la un anumit moment dat în timpul zilei, să ia prânzul împreună, pentru că aceste ritualuri comune cresc coeziunea grupului. De exemplu, o echipă într-un sport face același lucru, în același timp, coeziunea este mare.
Viitorul este al firmelor care au un nucleu format din oamenii care sunt înalt creativ, purtătorii ADN-ului organizației, cei care știu cum e organizația, unde vrea ea să evolueze și o periferie foarte volatilă și antreprenorială formată din freelanceri pe diverse domenii.
Despre identitatea individuală și identitatea colectivă: Apartenența la grup este necesară pentru individ ca să devină mai stabil emoțional, să îi funcționeze mintea, să fie mai creativ
Mircea Miclea: Fiecare om are nevoie nu numai de identitate personală, ce vreau eu să fac, avem nevoie de o identitate colectivă. Eu aparțin unui grup, fie că grupul se numește firma cutare, clubul de fani, țara cutare, clasa. Am trecut prin liceu, avem o identitate de generație, ne întâlnim la 10 ani, la 20 de ani, după 40 de ani. De ce? Pentru că au această identitate colectivă, pentru că au făcut același lucru, în același timp, 4 ani de zile.
Am nevoie de identități colective pentru că altfel devin extrem de pierdut în spațiu, de pierdut în viață, pentru că tot timpul identitatea individuală variază în funcție de dorințele mele. Apartenența la grup este necesară nu numai pentru organizația respectivă, să își păstreze identitatea, ci și pentru individ, ca să devină mai stabil emoțional, să îi funcționeze mintea, să fie mai creativ.
Specia noastră este o specie colectivă, are nevoie de a se identifica cu colectivul din care face parte pentru a-și menține o anumită stabilitate. De-a lungul istoriei acest lucru e evident. Oamenii s-au identificat cu tribul lor, apoi cu națiunea lor, apoi cu familia lor.
Dacă ne identificăm cu ideea că suntem români, suntem români și dacă suntem bolnavi și dacă suntem triști și dacă suntem veseli și dacă am avut un proiect de succes și dacă am avut un eșec.
Identitatea colectivă îți oferă și stabilitate mintală, stabilitate pe care tu o poți apoi utiliza ca să îți vezi mai bine de a te juca cu copilul tău, de a avea o relație bună cu iubita ta.
Dacă continuăm să ne atomizam și fiecare stă doar cu dorințele lui, cu ce are el chef, se poate ajunge la tulburare mintală. Am văzut în timpul pandemiei, cand a crescut rata de anxietate și depresie la copii cu 36 % – 42%, depinde de studii. Asta înseamnă atomizarea.
Sigur că este nevoie de o autonomie, dar în același timp este nevoie de identitate colectivă. Dacă noi stăm 20 de ani și nu ne identificăm cu o organizație, avem doar identități individuale, acestea sunt extrem de detrimentale pentru echilibrul nostru emoțional.
Proximitatea reduce semnificativ anxietatea. Si se vede acest lucru la EEG sau tomografie computerizată, simplul fapt că ții pe cineva de mână duce la o stare de relaxare. Nu e doar o senzație subiectivă, se poate măsura obiectiv. Un grup coeziv este mai rezilient decât o mulțime de indivizi necoezivi.
Despre importanța unui mediu structurat atât în companii, cât și viața de zi cu zi a copiilor și adulților: Dacă trăiești într-un mediu structurat, memoria, atenția și concentrarea sunt mai bune
Mircea Miclea: Apartenența la o organizație îți dă un mediu stabil, organizat. Sunt date foarte clare în neuroștiință care arată că unele dintre funcțiile așa-numite executive din cortexul prefrontal stâng, concentrarea atenției, memoria, capacitatea de planificare sunt foarte mult influențate de structura mediului. Dacă trăiești într-un mediu structurat, memoria, atenția și concentrarea sunt mai bune. Observi foarte bine asta la copii în pandemie. Mediul destructurat în care se sculau când doreau ei, mergeau la frigider de câte ori voiau ei până se ținea ora de Română a dus la scăderea performanțelor copiilor.
Avem nevoie câteodată, ca să avem ordine în minte, de a trăi într-un mediu ordonat, de a avea o ordine a zilei: când ne sculăm, când mâncăm, când plecăm, când facem cutare sarcină. Având un mediu structurat, mintea noastră devine mai structurată, câteodată structura din interior este internalizarea structurii din afară. Sunt multe exemple care arată că dacă trăiești mai mulți ani într-un mediu nestructurat, la un moment dat capacitatea de a-ți planifica viața se reduce.
Oamenii trebuie să se gândească ce li se va întâmpla dacă vor continua să trăiască atomizați. Se vor pierde o serie de competențe legate de comunicare socială, de interacțiune, de rezolvare de conflicte proximal, cum să rezolvi un conflict. Cineva poate să spună că nu ne interesează. Dar dacă ai un copil care are o astfel de problemă la școală, ce competență ai să îi dai un sfat, să îi spui cum să rezolve un conflict pe care îl are cu colegul de bancă, din moment ce tu habar nu ai?
Trebuie să începem să ne refacem coeziunile, acelea pe care le putem reface, cu niște prieteni foarte buni, cu vecinii, cu familia. Coeziunea îți reduce din vulnerabilitatea la factorii adversivi.
Despre cum percepe creierul schimbarea: Trăim o bucurie, dacă bucuria vine după o perioadă de tristețe. Dacă tot timpul e bucurie, bucurie, creierul nu o mai percepe
Mircea Miclea: O schimbare este mult mai importantă pentru comportamentul meu. Dacă mediul este același, nu trebuie să fac altceva decât ce am făcut ieri. Creierul este în așa fel făcut încât să perceapă diferențele. Trăim o bucurie, dacă bucuria vine după o perioadă de tristețe. Dacă tot timpul e bucurie, bucurie, creierul nu o mai percepe, nu o mai trăiește ca atare, experiența aceasta nu mai există. Dacă ne vom teleporta acum în paradis, ne vom bucura foarte tare, dar, după o vreme, vă garantez că nu o să mai avem niciun fel de bucurie”.