Sincer vorbind, nici nu știu dacă n-ar fi mai corect să spun Concediul fără vacanță sau Despre concediul doar pe hârtie din moment ce, deși oficial sunt în concediu, sunt prezent în fiecare zi la școală, cu personalul nedidactic (didacticul e în cele 62 de zile de vacanță, unii la mare, alții în Grecia, puțini prin urbea natală sau pe la bulgari! Oricum, prea mulți, în opinia mea, în vacanță prin locuri aglomerate!).
Știu, veți spune: ”Asa-ți trebuie, dacă îți place să fii director!” sau ”De ce nu te duci, dom’le, în concediu? Mai lasă școala să se odihnească și ea, că reîncepeți în curând și-ți va ajunge!” Numai că e și nu e așa. Și nu numai acum, când școala e bolnavă, în pandemie, și trebuie însănătoșită, pentru a-și putea primi în curând înzdrăvenită copiii ei. Școala ca instituție, mai ales în situația dată, nu are vacanță. Trebuie să înțelegem acest lucru, acționând ca gospodarul cel harnic și înțelept care-și pregătește iarna car și vara sanie. Pentru a putea rezista și a trece mai ușor peste nevoi.
Și, dacă e să vorbim cinstit, într-o școală adevărată directorul e (sau ar trebui să fie) gospodarul acela. Și chiar este, în sensul că există, funcționează destui directori gospodari în învățământul nostru preuniversitar. Și nu numai în municipiul Cluj-Napoca și în județul Cluj, județul cu cele mai bune rezultate școlare de ani buni, ci peste tot sau aproape peste tot în țară. Directorul, omul-cheie al școlii. Desigur, nu directorul pus sau impus, ci acela ridicat dintre oamenii ei, din etosul locului și al comunității educaționale, cu dorința de a-l sfinți, cum se spune din vechime. Sunt convins că și dumneavoastră cunoașteți asemenea oameni. Unii poate chiar ați avut sau aveți sansa să lucrați cu ei, fiind mândri și mulțumiți de șansa ce vi s-a dat.
Școlile cu asemenea directori n-au așteptat pandemia ca să se doteze cu platforme și tehnică de învățare online, lucrând de ani buni pe asemenea platforme și cu asemenea instrumente. În aceste școli existau și erau utilizate eficace și eficient tabletele școlare, laptopurile, tablele interactive, având conectivitate la internet și wifi inclusiv la sala de sport, în internat, la cantină, pe terenurile sportive în aer liber sau în grădina și parcul școlii.
Chiar există așa ceva la noi, veți întreba unii. Da, există. Există școli în care fiecare clasă de elevi de primar are în fapt două ”săli” de clasă (una pentru activățile de predare-învățare și una pentru dexterități și activități liber alese), toate dotate cu internet prin cablu și wifi, cu videoproiectoare, white și blackboard, cu terenuri și spații de joacă moderne, cu masă caldă gratuită la prânz pentru toți elevii, de la pregătitoare, la clasele a XII-a, cu cantină modernă și internat pentru elevii din alte județe și pentru elevii bursieri ai statului român din Republica Moldova, dar și cu sală de mese pentru ”pitici”, cu dormitoare pentru elevii claselor pregătitoare (clase cu program de la 8 la 17, servicii oferite gratuit de școală), cu spații de parcare pentru părinții și bunicii care aduc sau iau copiii la școală, școli în care 80% dintre elevi sunt bursieri, neexistând nicio medie anuală sub șapte și nici note scăzute la purtare etc., etc. Colegiul Național Pedagogic ”Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca este o asemena școală (vă invit să vizionați site-ul colegiului și să descărcați informațiile și imaginile la www.pedacj.ro). Și, din câte cunosc, nu suntem singurii din țară.
Cum arată planul nostru de măsuri și în ce stadiu suntem cu pregătirea noului an școlar în aceste condiții grele de incertitudine pandemică puteți vedea tot pe site-ul nostru. Pot să vă spun doar că, în situația dată, stăm foarte bine.
În acest sens, am fost întrebat nu o dată despre ”secretul” menținerii județului Cluj de ani buni în topul național al rezultatelor școlare la preuniversitar. Răspunsul e același (tot de ani buni): seriozitate, competență, colaborarea reală dintre actorii educaționali principali (școală, părinți, comunitate locală, indiferent de culoarea politică), performanță și încredere, stabilitate (la Cluj nu se numesc și nu se schimbă directorii pe criterii politice!), cu un inspectorat școlar așa cum toate ar trebui să fie (dacă ar fi vorba să fie în continuare!), în sensul că, dacă nu pot ajuta, sigur nu împiedică activitatea din școli.
În atari condiții și cu asemena preocupări este firesc să nu fim interesați de ”gâlceava” guvernului cu sindicatele pe tema cuvintelor rostite sau nu de premier despre școala-cârciumă, deși ne bucurăm că sindicatele s-au trezit din letargia vacanței la sonoritatea cuvântului ”cârciumă” și promit ceea ce, desigur, după obiceiul deja probat, nu vor realiza niciodată.
Cât despe reducerea numărului de ore și schimbarea planurilor-cadru de învățământ, tare mă tem că se va da apă la moară în continuare jocului de-a vacanța pentru majoritatea profesorilor la școală (prin calificative la materii care nu intră la examenele naționale), sporind inegalitatea și inechitatea, inclusiv prin continuarea salarizării unitare (de tip comunist), indiferent de performanță, a tuturor cadrelor didactice și creând astfel condițiile optime pentru un nou tip de analfabetism școlar românesc: analfabetismul științific (știindu-se că atât la școală, cât și acasă, din păcate, se pune accentul doar pe materiile la care elevii susțin examene naționale!).
Așa că începutul de autonomie promis de autorități ca reacție la consecințele neputinței noastre pandemice sperăm să nu rămână doar prilej de rezonanță fonică, de rimă (pandemie-autonomie), ci să se constituie în fundament pentru debutul unor schimbări reale la firul și cu puterea firului ierbii noastre educaționale. Altfel, rămânem și în învățământ, precum în politică, cu Caragiale al nostru și cu celebra deviză demagogică: Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm! Situație în care am ști cu siguranță, de pe acum, cine ar urma să scape…
_____
Despre autor:
Mircea Bertea este Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare Paris, expert al Uniunii Europene pentru Educație și Cultură.
Sursă Foto: Mircea Bertea / Arhiva personală