Pentru că au fost și sunt încă frământări și întrebări legate de data începerii cursurilor anului școlar 2020-2021, vă propun să analizăm în câteva rânduri relația dintre structura propusă de către Ministerul Educației și Cercetării (MEC) pentru anul școlar preuniversitar viitor și rolul deciziei politice în acest subcapitol de educație în România, luând în considerare așa-numitele ”consultări și dezbateri publice” pe această temă.
Ceea ce ne interesează este să aflăm, din punctul de vedere al Legii educației naționale (Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare), al regulamentelor și procedurilor în uz, cine și cum stabilește structura anului școlar preuniversitar în România. Astfel, Legea nr.1/2011/Legea educației naționale, la art. 94, alin. (2), litera r) prevede că Ministerul Educației Naționale stabilește structura anului școlar (s.n., MB), în timp ce la art. 3, alineatele b) și e) din Hotărârea Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, se menționează cu aceeași claritate că Ministerul Educației îndeplinește funcția de administrare și autoritate de stat în domeniul învățământului.
Așadar, răspunsul e clar și categoric: doar Ministerul Educației și Cercetării stabilește structura anului școlar, aceasta fiind o competență exclusivă a acestui minister. Plus că, tot prin lege, structura anului școlar trebuie anunțată și publicată în Monitorul Oficial cu cel puțin 6 luni înainte de începerea anului școlar la care face referire.
De unde, atunci, această înverșunare a consultărilor și dezbaterilor publice și, mai ales, pentru ce acest spectacol derizoriu al ”dialogului” cu asociațiile de elevi la un minister al educației amenințat mereu cu darea/chemarea în judecată de către principalii săi beneficiari: elevii?!
Răspunsurile pot fi multiple și, desigur, părerile împărțite, uneori diametral opuse, ceea ce nu înseamnă că, întreținând un asemenea spectacol, se exersează democrația. Știm, veți spune că este nevoie de transparență, de consultare și de colaborare pentru luarea celor mai bune decizii. Așa și este, numai că într-o democrație autentică dreptul la libera exprimare și la opinie nu trebuie confundat cu dreptul de a decide, cu autoritatea decizională. Avem dreptul să spunem ce gândim și ce credem (desigur, în limitele unui cod moral, etic, social), dar aceasta nu înseamnă automat și că avem dreptate. Revenind la problema noastră, structura unui an școlar este o problemă de importanță națională, indiferent din ce unghi sau domeniu am analiza-o (educațional, economic, social, medical, demografic etc.). Nu întâmplător art. 2, alineatul (7) din Legea educației naționale în vigoare consfințește faptul că ”În România învățământul constituie prioritate națională”. Faptul că, în viața cotidiană, nu simțim și nu vedem că ar fi așa, nu înseamnă că legea trebuie schimbată. Dimpotrivă, înseamnă că legea trebuie pusă în aplicare în baza unor strategii naționale, așa cum prevede art. 14, alineatul (1) din aceeași lege: ”Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului proiectează, fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, Consiliului Naţional al Rectorilor, structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat, particulare şi confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale, sindicatelor reprezentative din învăţământ, asociaţiilor reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale studenţilor, autorităţilor administraţiei publice, mediului de afaceri şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care susţin programe educative/federaţii ale furnizorilor de servicii sociale.”
Așadar, fiind vorba de fundamentarea și aplicarea unor strategii naționale, structura anului școlar preuniversitar nu ar trebui discutată și aprobată anual, ci pe termen lung (cel puțin pe termenul punerii în aplicare a strategiei educaționale naționale asumată de guvernul în exercițiu), cuvântul cel mai greu avându-l aici Institutul de Științe ale Educației, experții de prestigiu, profesorii și cercetătorii din preuniversitar și din universitățile noastre de elită. Altfel riscăm să transformăm Educația, din cea mai importantă avuție a națiunii și din garantul viitorului copiilor noștri și al țării, într-un bun de perisabilitate și de consum conjunctural.
N.B.: Articolul de mai sus este un îndemn la cunoașterea, respectarea și la aplicarea principiilor și a legislației educaționale în vigoare. Referiri concrete și argumente privind analiza structurii propuse de Minister pentru anul școlar 2020-2021 vor fi prezentate în articolul viitor.
___
Mircea Bertea este Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare Paris, expert al Uniunii Europene pentru Educație și Cultură.