Mircea Bertea: Lupul schimbă părul, iar inspectoratele școlare directorii (I)

Nu am datele statistice oficiale ale schimbărilor de directori de școli și licee din țară și nici nu aș fi scris despre acest subiect dacă nu aș fi citit în mass-media despre schimbările “discutabile” ale directorilor de școli,semnalate de senatorul USR Plus Ștefan Pălărie și de către vicepremierul Dan Barna.

Nu știu dacă cifrele vehiculate de aceștia, respectiv 1.000 de directori schimbați din aproximativ 8.000 cărora le-a expirat mandatul pe 8 sau 9 ianuarie a.c., sunt reale sau nu. Și nici nu contează. Dacă au dreptate, procentual vorbind, e posibil să fi fost schimbați aproximativ 12,5% dintre directorii de școli, licee și colegii din țară.  Ceea ce, raportându-ne la ”obiceiul” împământenit la noi după 1989, nu e mult. Dimpotrivă, e chiar puțin.

Revenind la datele oficiale, nu le am încă nici măcar pe cele ce privesc directorii de licee și colegii pedagogice, membri ai Asociației Naționale a Colegiilor și Liceelor Pedagogice din România (ANCLP), asociație al cărei președinte executiv sunt. Nu le am, deși ANCLP este partener oficial al Ministerului Educației Naționale și, prin urmare, ar trebui să avem aceste informații. Nu le avem, pentru că, probabil, în cele mai multe cazuri, documentele privind eliberarea și numirea (unde e cazul) în funcție cu delegație pentru directorii și directorii adjuncți care au ocupat aceste funcții de la începutul lunii ianuarie 2017 pe bază de concurs încă n-au ajuns sau au ajuns abia în cursul zilei de vineri, 8 ian. a.c., în școli și licee. Sincer și pedagogic vorbind, respectându-se reglementările în vigoare și un minimal bun-simț etic colegial, ele nici nu trebuiau să ajungă acum, ci (acolo unde acest lucru, totuși, se impunea) cel mai târziu în ultima săptămână de școală a lunii decembrie 2020. Voi reveni cu explicații și argumente în acest sens într-un articol viitor.

Scriam ceva mai sus că datele vehiculate în mass-media în ceea ce privește numărul directorilor și directorilor adjuncți schimbați din funcții acum, la început de ianuarie, odată cu expirarea perioadei legale de numire a lor în baza concursului din 2016, nu contează sau contează prea puțin. Ceea ce contează de principiu se referă la respectarea reglementărilor în vigoare, avându-se în vedere că avem asemenea reglementări. Chiar bune. Nu mai puțin apoi, la respectarea și punerea în aplicare a angajamentului luat de noua coaliție guvernamentală, că nu vor mai fi replicate demersurile ”rușinoase”, ”de tip psd-ist”, văzute și învățate de 30 de ani, de genul: ”se schimbă Guvernul, vine oportunitatea, reglăm conturile sau respectăm ordinele și schimbăm buni, răi, cu de-ai noștri, oricare ar fi ei.”, după cum bine ”combate” pe Facebook însuși vicepremierul Dan Barna.

Poate o să vi se pară curios că, din cadrul noii puteri guvernamentale, au avut reacții la schimbarea unor directori și directori adjuncți din școlile de pe întreg cuprinsul țării doar reprezentanți ai USR Plus, nu și ai PNL, spre exemplu, partidul-fanion din coaliția de guvernământ. Un partid care (în treacăt fie spus!) a făcut cu câteva luni în urmă, în perioada Guvernului Orban, exact ca psd-iștii (și ca toți de dinaintea lor, de altfel!), schimbându-i cu oameni de-ai lor, în primăvara lui 2020, la expirarea perioadei de numire prin concurs, pe toți inspectorii școlari generali și generali adjuncți din țară. Și, ca să vă convingeți că e adevărat ce spun/scriu în legătură cu afilierea politică a acestora, vă rog să verificați pentru confirmare: majoritatea noilor inspectori generali și generali adjuncți numiți în primăvară fără concurs au candidat apoi din partea PNL la alegerile locale din iunie sau la cele parlamentare din decembrie! O dovadă, un argument puternic care susține realitatea numirii lor pe criterii politice și nu pe criterii de competență profesională. Ceea ce nu înseamnă în mod automat că o parte din actualii inspectori generali și generali adjuncți de la inspectoratele școlare din județele țării nu sunt și buni profesioniști în specialitatea lor sau/și în managementul educațional. Unii chiar la nivel de excelență. Pe de altă parte, pandemia de Covid-19 a constituit și continuă să fie o scuză de obiectivitate pentru departamentul de specialitate din Ministerul Educației, departament care ar fi trebuit să organizeze concursurile pentru ocuparea posturilor vacantate de inspector școlar general și de inspector școlar general adjunct la inspectoratele județene din țară. Este adevărat, o scuză care nu rezistă în termeni de strategie, pentru că o regulă elementară spune că nu schimbi nici echipajul și nici comandantul navei pe timp de furtună, mai ales acolo unde treburile merg bine. Și au fost destule județe și inspectorate școlare în această situație. Prin urmare, schimbarea aceasta generală a fost rezultatul unui ”tribalism politic”, cum spune Dan Barna într-o recentă postare pe Facebook, referindu-se de această dată la o altă schimbare nejustificată – aceea a unor directori de școli în aceste ultime zile de vacanță:

”Primesc de două zile sute de mesaje cu proteste, reproșuri, nemulțumiri sau întrebări despre înlocuiri și numiri de noi directori de școli prin aproape toate județele țării. Da, în aceste zile expiră mandatele a peste 8.000 de directori de școli. Da, cele mai multe mandate sunt prelungite, cum e și firesc în mijloc de an școlar, dar se pare că spre 1.000 de directori sunt înlocuiți din cele mai variate motive sau pretexte. Pentru unele școli aceste înlocuiri erau inerente și posibil să fie benefice, pentru foarte multe altele însă aceste înlocuiri intempestive au creat un sentiment justificat de nedreptate, abuz și politizare în rândul dascălilor și al părinților.

Acest demers rușinos, de mimetism de tip psd-ist, nu este o inițiativă a Guvernului proaspăt instalat, dar este cel mai edificator exemplu că lucrurile nu mai pot continua așa în educație. Legea Educației Naționale, Art 258 (7), lasă acest atribut de numire a directorilor de școli la bunul plac al inspectorilor școlari generali care fac, cu marginale excepții, ce-au văzut și au învățat de 30 de ani: se schimbă Guvernul, vine oportunitatea, reglăm conturile sau respectăm ordinele și schimbăm buni, răi, cu de-ai noștri, oricare ar fi ei. Abuzul de tribalism politic este o apucătură reflexă care trebuie înlocuită cu măsuri sistemice reale, nu doar cu demiterile eventuale ale unor inspectori generali despre care vom constata probabil în zilele următoare că au făcut exces de zel sau de obediență”.

Asumate de vicepremierul Guvernului României, aceste constatări sunt deopotrivă acuzații grave la adresa politizării managementului în sistemul de învățământ românesc, cu țintă directă inspectoratele școlare județene, instituții pe care, nu e un secret, useriștii și-au propus să le desființeze, sperând astfel să anihileze imixtiunea politicului în educație. Cel puțin la nivel programatic. Pentru că, practic, s-ar putea să vedem săptămânile următoare că ceea ce s-a întâmplat zilele acestea la nivelul directorilor de școli se va întâmpla chiar în aceleași județe și la nivelul directorilor din instiuțiile deconcentrate sau nu ale statului. Altfel spus, în cheia unui binecunoscut și vechi proverb, lupul își schimbă părul, dar năravul ba! Sau, în cheie modernă, alte măști, aceeași piesă!

Comparând, așadar, ce s-a întâmplat în urmă cu 6 luni, în cazul expirării numirii pe bază de concurs a inspectorilor generali și generali adjuncți la inspectoratele școlare județene din țară, cu ce reclamă liderii USR Plus că se întâmplă acum cu directorii și directorii adjuncți din școli, licee și colegii preuniversitare, procentajul de abatere de la proceduri și de la interzicerea imixtiunii politicului în educație pare să fie în scădere cu 87.5% (doar 12,50% directori schimbați). Până la urmă, cu 87,50% directori menținuți pe funcții, e bine. Procentual și statistic vorbind, chiar foarte bine. Dar nu datorită parlamentarilor de la USR Plus, ci tocmai datorită corectitudinii majorității inpectorilor generali de la inspectoratele școlare din țară.

În ceea ce-i privește pe parlamentarii USR Plus care au sesizat și comentat cele 12,5% procente de abuz și imixtiune politică sau de cumetrie în schimbarea recentă a unor directori de școală românescă este lăudabil faptul că, într-o coaliție fiind, aceștia au avut forța, curajul și demnitatea să strige ”satului” guvernamental că lupul politic încă mai dă târcoale ”stânii” noastre școlare și managementului educațional. Trebuie remarcat însă că, cel puțin deocamdată, au strigat doar. Lupul politic, deși are părul schimbat, este în continuare activ și nepedepsit.

Deocamdată, Ministerul Educației nu zice nimic. Doar parlamentarii USR Plus par interesați și vigilenți. Mai că-mi vine să-i întreb: De ce nu ați vrut Ministerul Educației, domnilor?

_____

Despre autor:

Mircea Bertea este Directorul Colegiului Național Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca, profesor asociat la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare Paris, expert al Uniunii Europene pentru Educație și Cultură.

Sursă Foto: Mircea Bertea / Arhiva personală