Micro-creditele ar trebui să devină puncte centrale pentru “macro-politici educaționale”, dacă universitățile românești doresc să țină pasul cu tendințele europene, afirmă un grup de experți ai Universității din București într-o serie de recomandări de politică educațională academică, anunțate joi. Potrivit unui comunicat al instituției, aceleași micro-credite trebuie avute în considerare și pentru “nevoia studenților de a beneficia de rute flexibile de învățare”, dar și pentru încurajarea învățării pe tot parcursul vieții, capitol la care “România este țara europeană cu cea mai mică rată de participare (…), respectiv 1%”.
Universitățile care nu se vor adapta la tendințele europene privind micro-creditele sunt descrise, în documentul UniBuc, drept “turnuri de fildeș”.
Acesta este unul dintr-un total de șase scenarii de poziționare a universităților pe această temă:
- Scenariul 1 – Piața globală a micro-creditelor, în care universitățile nu vor mai deține rolul de furnizor principal de servicii de formare într-un domeniu distinct
- Scenariul 2 – Alianțele Europene, consorții care să furnizeze conținut academic / profesional specializat și care să ofere flexibilitate
- Scenariul 3 – Micro-învățarea pe tot parcursul vieții
- Scenariul 4 – Universitățile devin “gardieni universitari ai calității”, care certifică programe diverse
- Scenariul 5 – Turnurile de fildeș – universități care ignoră schimbările și nu acordă importanță micro-creditelor
- Scenariul 6 – Externalizarea învățământului superior.
Universitatea precizează că propunerile sunt formulate de un grup de profesori și cercetători doctoranzi, membri ai echipei care implementează proiectul universității europene CIVIS în cadrul UB. Propunerile acestora sunt integrate într-un “document programatic”, intitulat “De ce micro-creditele trebuie să devină ‘macro-politici’ educaționale pentru definirea viitoarelor programe europene de studii”.
Autorii propun, astfel, o dezbatere pe tema scenariilor “posibile aplicate contextului românesc”, în care “este nevoie de o solidă colaborare inter- instituțională în spațiul academic național și european, dar și cu actorii decizionali care să faciliteze un cadru legislativ și transformări” care de asigure modernizarea.
Universitatea din București, despre micro-credite:
- “Pe lângă programele universitare complete, numeroase instituții de învățământ superior oferă sau intenționează să ofere unități mai mici de învățare, care să le permită cursanților să își dezvolte sau să își actualizeze aptitudinile și competențele culturale, profesionale sau transversale în diferite etape ale vieții”, se arată în Comunicatul de la Roma din 2020.
- “Viziunea propusă este fundamentată plecând de la vocea studenților, exprimată inclusiv în forurile europene și care accentuează nevoile de dezvoltare și de formare prin schimbarea mediilor și a strategiilor de învățare, prin mai multă incluziune și învățare flexibilă, deci o reconsiderare a curriculumului academic”.
Documentul integral poate fi consultat aici
Comunicatul integral:
“Micro-creditele academice, „macro-politici” educaționale necesare pentru racordarea universităților românești la dinamica societății viitorului
Un grup de profesori și cercetători doctoranzi de la Universitatea din București, membri ai echipei de experți care implementează proiectul universităților europene CIVIS în cadrul UniBuc, face o serie de recomandări de politică educațională academică, în vederea unei mai bune racordări a ofertei academice românești la direcțiile strategice europene, la dinamica socială și la cererea de pe piața muncii.
Propunerile sunt integrate într-un document programatic, intitulat De ce micro-creditele trebuie să devină „macro-politici” educaționale pentru definirea viitoarelor programe europene de studii și care aduce în dezbaterea publică noi direcții strategice pentru universitățile din România, printre care adoptarea micro-creditelor în sistemul de învățământul superior din România, în consens cu mișcările europene și cu noile perspective de reconstrucție curriculară.
Viziunea pleacă atât de la direcțiile trasate prin Comunicatul Ministerial de la Roma, din cadrul Conferinței EHEA 2020, cât și de la schimbările structurale mai profunde pe care le-a generat, în ultimul an, criza pandemică globală în spațiul academic. „Parcursurile de învățare flexibile și deschise, părți ale inspirației originale pentru Procesul Bologna, sunt aspecte importante ale învățării centrate pe student, iar cererea lor este în creștere în societățile noastre. Pe lângă programele universitare complete, numeroase instituții de învățământ superior oferă sau intenționează să ofere unități mai mici de învățare, care să le permită cursanților să își dezvolte sau să își actualizeze aptitudinile și competențele culturale, profesionale sau transversale în diferite etape ale vieții”, se arată în Comunicatul de la Roma din 2020.
Pe de altă parte, viziunea propusă este fundamentată plecând de la vocea studenților, exprimată inclusiv în forurile europene și care accentuează nevoile de dezvoltare și de formare prin schimbarea mediilor și a strategiilor de învățare, prin mai multă incluziune și învățare flexibilă, deci o reconsiderare a curriculumului academic.
În acest sens, spun specialiștii Universității din București, adoptarea, de către universități, a micro-creditelor – asociate unor unități de învățare mai mici și cu același grad de calitate precum cele clasice – va reprezenta un pas înainte semnificativ pe care universitățile îl pot face pentru o mai bună adaptare la tendințele europene și, mai ales, la nevoia studenților de a beneficia de rute flexibile de învățare. Totodată, această nouă paradigmă poate reprezenta o soluție inovatoare în vederea creșterii ofertei academice către adulți, profesioniști în piața muncii, pentru învățarea pe tot parcursul vieții. Reamintim, potrivit datelor Eurostat, România este țara europeană cu cea mai mica rată de participare la învățarea pe tot parcursul vieții, respectiv 1%.
Pentru a merge mai departe în paradigma propusă, specialiștii aduc în discuție mai multe scenarii posibile aplicate contextului românesc, context în care aceștia atrag atenția că este nevoie de o solidă colaborare inter- instituțională în spațiul academic național și european, dar și cu actorii decizionali care să faciliteze un cadru legislativ și transformări menite să conducă la modernizare curriculară, la pedagogii inovative, la recunoaștere și certificare, la pluri- și transdisciplinaritate, precum și la un nivel crescut de cooperare inter-universitară prin strategii comune pe termen lung.
„În cazul României, apreciem că cel de-al doilea scenariu (n.r. „Alianțele Europene”) și, de ce nu, cel de-al treilea (n.r. „Micro-învățare pe tot parcursul vieții”), prin contragere, pot să conducă la o înțelegere și la o acceptare pe scară largă a micro-creditelor, pe filiera Consorțiilor Europene de Universități – Alianțe Europene, care vor fi capabile să proiecteze și să furnizeze un conținut academice/ profesional specializat, în diferite limbi de circulație internațională, folosind micro-creditele pentru a oferi „certificări comune flexibile”. Acestea le vor putea oferi studenților libertatea și flexibilitatea unor experiențe de învățare complexe, prin apelul la rute flexibile/ alternative și la combinații de specializări europene agreate la nivelul acestor alianțe.
(…) Apreciem însă că forța acestuia ar fi mult mai diminuată dacă nu ar fi luat în calcul și cel de-al treilea scenariu, care plasează micro-creditele în contextul micro-învățării pe parcursul întregii vieți (adică lifelong learning), deoarece procesele de certificate, aflate la intersecția dintre învățământul superior și formarea profesională continuă, devin tot mai neclare. (…) Instituțiile de învățământ superior vor putea deveni astfel tot mai interesate de ciclurile de viață profesionale și vor lua în considerare elaborarea unor contracte de învățare pe durată multianuală cu angajatori și cursanți, pentru a oferi programe de formare și dezvoltare profesională continuă bazate pe micro-credite”, se arată în documentul programatic.
„Dezbaterile din spațiul european cu privire la modernizarea universităților noastre și la alinierea lor la dinamica socială și economică sunt din ce în ce mai animate de ideea unei schimbări curriculare profunde prin ceea ce noi numim micro-credite și micro-programe. Noi nu putem ignora toate acestea, iar propunerea noastră nu este doar un simplu exercițiu de politică publică, ci o soluție concretă, inovatoare pentru comunitatea academică românească. Credem că ar fi un salt important pe care universitățile noastre l-ar face către o educație și o formare academică mai flexibile, croite întocmai pe nevoile studenților noștri ori ale celor care profesează deja și adaptate societății în care trăim”, menționează profesorul Romiță Iucu, Președinte al Consiliului de Orientare Strategică al UniBuc și coordonatorul grupului de experți.
Documentul De ce micro-creditele trebuie să devină „macro-politici” educaționale pentru definirea viitoarelor programe europene de studii își propune să deschidă un dialog substanțial în spațiul academic românesc cu privire la adoptarea sistemului de micro-credite, în tandem cu întărirea unor mecanisme de asigurare a calității. Propunerile specialiștilor Universității din București pot fi accesate aici: http://bit.ly/macro-politici-educationale-UB.
Redacția
Diana Ghimiși
Mihai Peticilă
Alexa Stănescu