Miclea, Funeriu și Moraru, soluții la criza educației: Schimbarea se va face prin conflict, nu va coborî Sf. Duh peste capetele sindicaliștilor / Mafiile din rectoratele universitare sunt o problemă de securitate națională

“Mafiile din rectoratele universitare, universitățile care sunt fabrici de făcut bani pentru rectori, sunt o problemă de securitate națională”, a declarat fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu, la emisiunea lui Liviu Mihaiu, la Radio Guerrilla. Cercetătorul Mircea Miclea a avertizat, în cadrul aceleiași emisiuni, că guvernul trebuie “să accepte că schimbarea, din păcate, se va face prin conflict. Nu va fi o schimbare lentă, nu dintr-odată va coborî Sfântul Duh peste capetele sindicaliștilor care vor accepta reforma și trebuie să ne asumăm tensiuni, dacă vrem să schimbăm țara. Dacă nu vrem conflicte, vom fi ca apa sfințită”.

“Momentul prăbușirii a început de la coruperea sistemului universitar și de la semnalul că este liber pentru alcătuirea universităților private. Au fost mulți ani tarabe de vândut diplome, acolo au scăzut mult standardele, au intervenit interesele politice, interesele de acțiune și, ca toată lumea să fie la fel și să le intre cât mai mulți studenți plătitori de taxe, a început corupția în universitățile de stat”, a declarat expertul educațional Oana Moraru.

Cele mai importante declarații făcute de Daniel Funeriu, Mircea Miclea și Oana Moraru, la Radio Guerrilla

Daniel Funeriu: Universitățile, care sunt fabrici de făcut bani pentru rectori, sunt o problemă de securitate națională

• Mafiile din rectoratele universitare, universitățile care sunt fabrici de făcut bani pentru rectori, sunt o problemă de securitate națională. Am preluat universitățile private cu 570.000 de studenți. După Bacalaureatul cu camere video din 2011, astăzi universitățile private au sub 60.000 de studenți. Asta înseamnă 380 de milioane de euro anual pierdere pentru fabricile de diplome. Păi credeți că aștia nu se țin cu dinții de toate chestiile pe care le vedeți legiferate prin parlament?
• Măsura zero [dacă ar fi ministru – n.red.] ar fi deparazitarea universităților și deparazitarea sindicatelor. Sindicatele din educație, din România, iau direct 1% din salariile profesorilor, pe care nu îi verifică nimeni. Eu le-am luat banii ăștia. Eu respect sindicatele și mie îmi place reacția sindicală germană. Din păcate, sindicatele din România nu se ocupă de lucruri cu bună-credință, ci pentru interese ilegitime.
• Sunt și foarte multe mituri în educație. Copiii mei sunt școlarizați în Germania. Fiica mea, când era în clasa a IX-a, acum este a XI-a, avea 37 de ore pe săptămână. Există acest mit al încărcării curriculare. Ce face fiică-mea în Germania e mult mai mult decât ce se face în România. Curriculumul nostru eu zic că e foarte bun. Problema este cum este livrat de profesor. Degeaba ai un bucătar cu stele Michelin, dacă cel care livrează mâncarea se împiedică și dă mâncarea pe jos.
• Cât timp ne ia să îi formăm pe profesori? Optimist, 2 ani. Dar nimeni nu cred că are curaj să facă asta. Ar trebui ca toți profesorii din sistem să fie testați, așa vedem ce îi lipsește fiecărui profesor. În loc să cheltuim banii europeni altfel, îi formăm în ritm accelerat un an, după care îi retestăm. Care nu reușește, la revedere!
• Soluții există, ele sunt însă lucruri care din punct de vedere politic necesită curaj. Palierul politic este indisociabil de soluțiile tehnice. Și dacă votezi proști, ai soluții proaste. Dacă votezi deștepți, ai soluții deștepte. Am avut doi premieri plagiatori, una de care îmi e și milă, că mi-e milă să o critic pe Dăncilă, Cioloș care din păcate nu a făcut nimic cu toate că avea premisele să facă lucruri. Cum să ne așteptăm la decizii bune de la oameni care sunt sub standard?
• Legea educației din 2011 a fost gândită pe baze de evidență. Clasa pregătitoare nu a fost din pix, ci pe baza unui studiu al Institutului de Științe ale Educației. La vremea respectivă, doar 14% erau de acord. Astăzi, peste 90% sunt de acord.
• Mâinile legate la spate ale politicienilor și, de multe ori, creierul lor de nucă – aici este problema.
• Q: Ce ați face dacă ați fi ministru?
• Daniel Funeriu: În primul rând, aș obliga toate inspectoratele să își trimită inspectorii școlari 4 zile pe săptămână în școlile de la țară și să vorbească cu primarii de acolo.
• Mergeți, fraților, pe teren, la țară, și stați de vorbă cu directorii, cu primarii!
• Apoi, în al doilea rând, aș discuta cu premierul să condiționeze banii pe care guvernul îi dă, pe alte domenii, către comune. Aș condiționa acordarea acelor bani de modul în care primarii se ocupă de rezolvarea problemei abandonului școlar. Aș spune: nu rezolvați problema abandonului școlar? Nu primiți bani. Pentru că nu ministrul din birou rezolvă asta, ci primarii buni care își cunosc comunitatea.
• Al treilea lucru pe care l-aș face: aș reveni urgent la varianta originară a legii educației. Atâta vreme cât Legea educației a operat în varianta nemodificată, au fost efecte pozitive: Bacalaureatul corect, finanțarea urmează elevul, deci inclusiv bani pentru școlile private…
• Conform Constituției, România are învățământ obligatoriu, iar statul are un rol de reglementare și control, și acel control trebuie să fie unul real, un control de proces, nu un control de hârtii. De fapt, aici este problema: nu în faptul ca statul controlează, ci că nu controlăm eficient și rapid.
• Legea din 2011 prevedea o formare inițială și continuă bună a profesorilor, în universitățile de top. În 2012 am făcut clasificarea universitățile, în care doar 12 au apărut într-un oarecare top. Or, pregătirea universităților trebuie să se facă în aceste universități.
• Eu cresc 2 copii. Educație fără autoritate nu poate exista. Autoritate înseamnă alte lucruri astăzi, decât acum 100 de ani, și e foarte bine că este așa. Dar profesorul cred că trebuie să aibă cunoștințe, dar și o autoritate care izvorăște din excelență.
• Dacă un profesor predă cu sictir la clasă, plat, dacă un profesor predă fără un minim de inspirație, nu poți să ai copii care să fie altfel decât sictiriți, pentru a ei copiază și comportamente.
• Calitatea cadrului didactic determină în proporție de 80% ce iese din școală, dar dacă nu ai universități ca lumea, nu ai cum să formezi profesori ca lumea.
• Q: Pe cine ați nominaliza acum ministru al Educației? Funeriu: eu l-aș alege pe Dragoș Ciuparu, dar l-aș alege pe Mircea Miclea să fie premier. Eu am avut doi șefi în viața mea: un laureat Nobel și pe Traian Băsescu. Dacă ar mai trebui să mai am încă o dată un șef, singurul pe care l-aș accepta este Mircea Miclea. Situația este de o asemenea natură, încât doar un ministru foarte bun nu este suficient. Trebuie un premier care se apleacă asupra acestui subiect, pentru că trebuie să iei măsuri și la dezvoltare regională, și la muncă, și la finanțe, și la cercetare, deci trebuie acțiuni concertate.
• Și dl Orban a ales-o foarte bine pe doamna Turcan vicepremier, a făcut foarte bine, ce să zic. Dna Turcan a fost foarte drăguță cu mine când era în Parlament. Miniștrii și premierii sunt definiți prin ceea ce semnează, nu prin ceea ce spun.
• Când am ajuns în 2009 în Minister, am ajuns cu un plan impecabil făcut, planul comisiei prezidențiale condusă de Miclea. Momentul istoric acum e diferit. Acum toate ingredientele sunt pe masă, nu trebuie decât un premier și un ministru care să facă fix ce trebuie și soluțiile există.

Mircea Miclea: Inspectorii să spună – domnule profesor, ia dați-mi extemporalele, să văd ce întrebări ați pus!

• Q: Pe cine ați nominaliza acum ministru al Educației? Funeriu: Eu l-am ales pe dl Funeriu când l-am ales prima dată. Poate să confirme Daniel lucrul acesta.
• Acum, nu numele este cel care contează, ci profilul: trebuie să fie cu siguranță un guvern, un ministru care să accepte că schimbarea, din păcate, se va face prin conflict. Nu va fi o schimbare lentă, nu dintr-odată va coborî Sfântul Duh peste capetele sindicaliștilor care vor accepta reforma și trebuie să ne asumăm tensiuni, dacă vrem să schimbăm țara. Dacă nu vrem conflicte, vom fi ca apa sfințită. Trebuie un om care să își asume o schimbare care, din păcate, nu se poate face decât prin conflict. Toată partea mediocră va utiliza toate pârghiile posibile ca să împiedice această reformă.
• Q: Cu ce ați începe astăzi, dacă ați fi ministru? Mircea Miclea: Întâi formarea resursei umane, cu asta. Înseamnă că în momentul de față sunt 43 de milioane la Institutul de Științe ale Educației exact pentru formarea profesorilor. Nu îți trebuie bani de la buget, ai banii pregătiți să îi formezi altfel încât să predea altfel și, mai ales, să evalueze altfel.
• Modul în care se face evaluarea în mod obișnuit trebuie schimbat. Elevul își face o teorie despre ce trebuie să învețe, în funcție de cum îl evaluezi tu. Nu contează ce scrie în manual, dacă tu îl notezi după informațiile învățate pe de rost, el va memora. Și trebuie făcute teste de la firul ierbii. Adică extemporalul profesorului trebuie să evalueze mai degrabă cum aplică elevul cunoștințele, nu cum memorează.
• Să ai inspectorii care să spună: dl profesor, ia dați-mi extemporalele, să văd ce întrebări ați pus. Din modul în care faci evaluarea, ei își vor modifica comportamentul de învățare.
• Întâi trebuie să formăm și după aceea trebuie aplicată salarizarea diferențiată. Aș stabili niște criterii de performanță, aș face evaluarea fiecărui profesor și după aceea salariul s-ar da diferențiat. Deci masa salarială ar rămâne aceeași pe școală, dar s-ar distribui pe meritocrație.
• Din păcate, situația se putea rezolva foarte ușor dacă rămâneau niște paragrafe de lege în picioare. Acolo am scris că profesorii devin salariații școlii. Prin urmare, Consiliul de Administrație al școlii îi și dă afară. Acum, profesorii sunt angajații sistemului national de învățământ. Degeaba dvs. știți că profesorul X este slab, dacă nu îl puteți da afară.
• Din momentul în care s-a modificat acel paragraf, atunci s-a anulat și posibilitatea să îi cureți repede din școală pe cei care nu au competențe.
• Gimnaziul e partea cea mai slabă din învățământul nostru.
• Noi am introdus clasa pregătitoare cu foarte mult scandal, era să fim linșați, au sărit toți sindicaliștii pe noi, inclusiv asociația de părinți, că le stresăm copiii. Și este clar că educația timpurie este premisa unui învățământ de succes.
• Trebuie încurajat acest învățământ privat, dar noi în lege tocmai acest lucru l-am făcut. A fost pentru prima dată când a fost scris că costul standard per elev se va da indiferent dacă e școală de stat sau privată, iar Guvernul Cioloș a aplicat măsura. Ce s-a făcut a fost exact acest lucru: de a susține învățământul privat, pentru că statul trebuie să fie interesat de calitatea furnizorului de educație, nu de cine e furnizorul de educație.
• Agenția pentru calitate are în primul rând funcția de a face acreditări și mai puțin de a măsura calitatea.

Oana Moraru: Momentul prăbușirii a început de la coruperea sistemului universitar

• Momentul prăbușirii a început de la coruperea sistemului universitar și de la semnalul că este liber pentru alcătuirea universităților private. Au fost mulți ani tarabe de vândut diplome, acolo au scăzut mult standardele, au intervenit interesele politice, interesele de acțiune și, ca toată lumea să fie la fel și să le intre cât mai mulți studenți plătitori de taxe, a început corupția în universitățile de stat.
• În momentul în care cobori standardele ca să nu fii prins acolo, sus, în mediul universitar, standardele coboară pe toate palierele.
• La un liceu de elită, am exemplu unui profesor care știe carte, o doamnă bine, în sensul că este respectabilă, are vechime în învățământ, grade didactice, la ea în clasă nu mai intră niciodată nimeni, niciun inspector, și în clasă s-a obișnuit de 15 ani de când e singură și liberă să predea puțin, în ultimele 15 minute ale orei, să își facă în rest crizele de frustrare și de eliberare pe o clasă de elită și să testeze ca și cum înfige cuțitul în copii, dintr-o materie pe care nu o predă, dar pe care pretinde să o știe elevii. Pe doamna respectivă, sistemul nu are pârghii să o regleze. Orice om care se știe controlat aplică ingineria lecției pe care a învățat-o în facultate. Dar fiindcă nu este o răspundere profesională, nu dai socoteală nimănui, toată lumea merge în virtutea interției. Ce pățește un copil realmente la școală nu măsoară nimeni.
• Suedia sau Finalnda își trimit în sistem absolvenții de top. Sigur că îi învestești cu încredere. Dar până să ajungem la libertate… de asta nu cred că putem învesti încă cu încredere profesorii. Până nu arzi etapa asta, nu cred că poți da încredere de creativitate unor oameni care nu și-au probat încă moralitatea.
• În Călărași mi-am făcut școală pentru copilul meu. Acum, l-aș da tot în mediul privat la școală, pe care l-aș alege cu mare atenție, pentru că e foarte diversificat, dar aș alege o școală care are o altă atitudine față de copii și mi-aș lua și răspunderea că educația va fi în continuă criză.
• Nu știu cât curaj îți trebuie să vii în Minister, pentru că stai cu fundul pe o mulțime de oameni cu doctorate plagiate.