Creșterile salariale pentru profesori ar trebui făcute de-acum încolo pe criterii de performanță, spune fostul ministru al Educației Mircea Miclea într-un interviu pentru TVR Cluj. Miclea a vorbit și despre cum s-ar putea face evaluarea performanței unui cadru didactic. Redăm un fragment din interviu:
Mircea Miclea: „E foarte bine că au crescut salariile profesorilor, pentru că salariile profesorilor erau extraordinar de mici, e foarte bine că au crescut. Ce trebuie de acum încolo făcut, ar fi putut să facă PSD-ul deja de anul trecut, din păcate nu au făcut, dar să sperăm că se va face de acum încolo, este de a condiționa creșterile salariale de criteriile de performanță. Adică așa cum în orice instituție privată salariul depinde de competențele pe care le ai. Unii au salariul mare, alții au salariu mai mic. De ce? Pentru că unii sunt mai buni, își văd de treabă mai bine decât alții. La fel trebuie făcut și în învățământ: se pot stabili niște criterii de evaluare a prestației profesorilor.
O să vă dau un exemplu, și după aceea masa salarială rămâne aceeași la nivelul școlii, dar distribuția ei nu mai egalitară.
Adică dumneavoastră sunteți un profesor foarte bun, dumneavoastră nu vă dau dublul salariul, vă dau triplu salariu. Eu îmi bat joc de orele mele, mă duc de formă, eu nu primesc nicio mărire de salariu pentru că nu merit. Și așa salariul pe care îl am s-ar putea să fie prea mare.
Moderator: Cine ar face această evaluare a profesorilor?
Mircea Miclea: Sigur, tot timpul sunt probleme, dar problemele se pot rezolva. Deci cum se face evaluarea profesorilor, luăm din nou exemplul cum se face evaluarea personalului din firmele private: este o evaluare de tip 360 de grade. Adică asta înseamnă că, unu – ai un instrument, niște scale de autoevaluare, pe care fiecare profesor le are. Domnul profesor, ia să vedem cum vă autoevaluați dumneavoastră pe entuziasmul cu care predați la clasă, pe claritatea conceptelor, pe aplicațiile pe care le aveti…
Moderator: Credeți că nu vor fi toate cu note mari acolo?
Mircea Miclea: Bineînțeles, e posibil să fie, dar atenție, aceasta este o evaluare: autoevaluare. Apoi îi pun la liceu pe elevi să te evalueze, la învățământul gimnazial și primar pe părinții elevilor să te evalueze, pentru că ei știu exact cum predai tu, se știe foarte clar cum credeai și ai o a doua evaluare. Pe aceleași dimensiuni, dar evaluarea din partea beneficiarilor.
Ai a treia evaluare din partea directorului școlii, care vine din când în când la tine la oră și spune „ia să vedem domn’ profesor cum predați, nu vă anunț, vin și stau la dumneavoastră la oră și fac o evaluare. Cât de entuziasmat ați predat, câte aplicații ați avut, cât de clar a fost conceptul” și am făcut o evaluare.
Și avem o altă evaluare din partea colegilor tăi, care sunt de aceeași disciplină ca și tine, care sunt în cercul pedagogic, sau cercul metodic cum se numește, toți acei profesori de matematică din Turda, de exemplu, formează cercul metodic al profesorilor de matematică din oraș și este un peer review (n.r evaluare colegială). Și ce facem? Combinăm autoevaluare que valorile pe care ți le dau toți ceilalți și din combinarea lor rezultă o evaluare a dumneavoastră foarte riguroasă. Pentru că se ponderează, distorsiunile pe care l-aș avea dintr-o evaluare sunt contracarate de cealaltă evaluare. În final rezultă o evaluare mult mai obiectivă, dar asta se face deja.
Moderator: Din vorbele dumneavoastră rezultă niște concepte precum valori morale, onestitate profesională și academică…
Mircea Miclea: Vă spun de ce, pentru că studiile pe care le-am consultat și pe care le poate consulta oricine, arată că atunci când predai, calitatea predării este determinată de mai mulți factori. Unul este calitatea științifică a ceea ce predai, adică predai corect conceptele, teoriile, exercițiile pe care vrei să le predai. Nu prea am dubii în privința aceasta. Sunt sigur că profesorii sunt suficient de OK în învățământul primar și gimnazial, din punct de vedere al conceptelor pe care le predau. Nu cred că fac mari greșeli științifice predate în teorema lui Pitagora.
Dar există și alte dimensiuni care sunt la fel de importante, de exemplu entuziasmul cu care predai. Și nu spun eu lucrul acesta. Eu o fundație care a făcut, cred că sute de studii, despre care sunt factorii esențiali care influențează învățarea elevilor. Și unul dintre ei este entuziasmul cu care profesorul predă. Dacă eu predau cu entuziasm o lecție, dumneavoastră veți învăța cu plăcere, pentru că sunteți contaminat de entuziasmul meu. Dar dacă eu predau cu lehămiseală o materie, o lecție, dumneavoastră nu o să învățați cu entuziasm, cum să învățați cu entuziasm ceea ce eu predau cu lehămiseală. Atunci când se predă o lecție, profesorul nu predă numai un conținut, predă o atitudine față de conținutul respectiv. Dacă eu sunt entuziasmat de lecția de fizică, dumneavoastră o să începeți să iubiți fizica. Dacă eu sunt lehămesit când predau aceeași lecție de fizică și mă tot plâng că nu am salariu, sau că nu știu ce mi s-a întâmplat dimineața, în trafic, atunci dumneavoastră nu o să mai aveți niciun fel de plăcere să învățați fizică.
Deci acestea sunt dimensiuni – ceea ce v-am spus – și apropo de entuziasm, de reguli etice, etc. sunt dimensiunile care au fost stabilite pe baza de studii că sunt un factor esențial în eficiența învățării din partea elevilor.
Predarea nu este un scop în sine, predare este un mijloc pentru a accelera învățarea. De aia predăm, ca să accelerăm învățare a elevilor. Învățarea oricum poate să aibă loc, adică copiii pot să învețe și citind singuri, dar ritmul de învățare e lent. Unii care sunt supradotați vor învăța oricum, în orice condiții, foarte bine, dar la majoritatea nu. Și atunci predarea este un mijloc de a accelera învățarea, e un mijloc pentru un scop. Măsurăm eficiența mijlocului uitându-ne la cât de bine ne-am atins scopul. Dacă învățarea elevilor este slabă, înseamnă că predarea e proastă.
Așa că de-asta spun, revenim la întrebarea dumneavoastră, ar trebui făcută o evaluare a performanțelor didactice, v-am dat exemplu cum se poate face, în plus pot să compar un cadru didactic cu el însuși de la un an la altul. Să continui exemplul pe care l-am dat: ești învățător și vine evaluarea de la clasa a II-a și evaluezi copiii, cum sunt copiii pe care tu-i conduci? Ești la clasa a II-a B, care sunt performanțele lor la evaluarea de la clasa a II-a. Ai doi ani, domnul învățător, la dispoziție, până la evaluarea de la clasa a IV-a și acolo din nou se face evaluarea. Atunci eu, ca director de școală, ca inspector, noi ca părinți, putem să vedem „domnul învățător, ce-ați făcut dumneavoastră cu copiii, că la clasa a II-a iată ce performanțe aveau, la clasa a IV-a tot aceleași performanțele, deci n-ați făcut nimic, domnule profesor!”. Mă înțelegeți?
Adică nu vă compar pe dumneavoastră, care predați la școala de la periferie, cu un profesor care predă la școala din centru, unde să zicem copiii sunt mai ”selecționați”. Vă compar pe dumneavoastră cu dumneavoastră și atunci deveniți responsabil.
Performanța mediei clasei este determinată nu de meditațiile pe care le poate lua unul sau altul, performanța mediei clasei este determinată de calitatea prestației didactice a profesorilor care predau la clasa respectivă.”
FOTO: RBL
Citește și: