Metodele de învățare ale elevilor – primul apel în proiectul de cercetare în care directorii de școli pot înscrie gimnaziile și liceele din România și Republica Moldova, până pe 8 martie / Profesoara Monica Mocanu: Un program „cu birocrație minimă” ce va prezenta „lucruri de bază despre cum învață copiii noștri”

Directorii de școli și licee din România și Republica Moldova pot înscrie școlile într-un program de cercetare și dezvoltare școlară numit „Școala mai aproape”, lansat de platforma educațională Teleskop. Programul este gratuit și are drept scop să încurajeze școlile „să creeze o rețea colaborativă și să construiască intervenții pornind de la date”.

Directorii pot înscrie școlile până vineri, 8 martie 2024, completând formulare pentru școlile din România, respectiv pentru cele din Republica Moldova aici.

Potrivit organizatorilor, proiectul presupune ca, în școală, să fie distribuit un formular cu 11 întrebări pentru elevi, referitoare la metode de învățare. Rezultatele obținute sunt integrate, iar directorul urmează să genereze un formulat instalat pe platformă și să transmită rezultatele către o echipă de cercetare.

Standardele și metodologia sunt incluse într-un acord de cercetare pe baza căruia va putea fi făcut schimbul de date. Ca urmare a acestei proceduri, fiecare școală va primi la final, în lunile martie-aprilie, un raport general ce îi va permite să vadă cum se situează în ceea ce privește o serie de indicatori și ce intervenții poate aborda

Monica Mocanu, profesor și co-fondator Teleskop, despre program, într-un eveniment online de prezentare a acestuia:

• „Este un program care promite birocrație minimă într-un timp foarte scurt pentru directori și colegii profesori. ‘Promite’ să ofere înapoi o cercetare care să privească câteva lucruri de bază despre cum învață elevii noștri.(…) Motivul principal care m-a făcut să încep acest program este că, în general, cercetările mari în care școlile noastre sunt invitate să intre, rezultatele lor ajung cu întârziere înapoi la noi și de multe ori nu ne recunoaștem atât de mult. Sau poate că școlile noastre nici nu participă pentru că este un sistem de eșantionare care este firesc în momentul în care se fac cercetări naționale sau cercetări globale. Și atunci cred că este important să știm lucruri concrete despre elevii noștri. Și putem face asta într-o companie a unor școli care și ele fac același lucru.

Profesorul universitar Gabriel Bădescu, implicat la rândul său în proiect, a explicat nevoia pentru o astfel de cercetare, în cadrul aceluiași eveniment de prezentare: 

• „(…) Poate că mulți cred că sunt date despre școală, pentru că se gândesc la PISA, se gândesc la TIMSS ș.a.m.d. Dar ele sunt foarte puține. PISA e pentru copii de 15 ani, deci nu știm ce e cu cei mai mici, cu cei mai mari, nu știm cum ei se schimbă în timp și acolo e un eșantion. Sunt de fapt 4000 de elevi din România. Deci profesorii nu prea știu cum sunt elevii lor și mulți o să spună: elevii români nu o duc bine la PISA, dar copiii mei, elevii mei, dacă ar fi și ei testați, totul ar merge bine. Deci este o problemă de informație.
• Un lucru care nu e știut este că în Pisa, fiind elevi de 15 ani, cam toți sunt în liceu din urban și nu există o întrebare: unde ai făcut tu clasele I-VIII. Da, nici nu știu lucrul ăsta – în România, aproape jumătate dintre elevi sunt în continuare în rural. Acolo sunt problemele uriașe de abandon și noi nu avem date și nu Guvernul mai făcut efortul ăsta până acum, să vedem. Mai mult de jumătate dintre profesorii din România predau în rural, ceea ce e uimitor, pentru că oamenii din orașele mari cred că rural e așa, un fel de anexă, ceva care scade progresiv în timp. (…) Deci, odată, ideea e că ar trebui să știm mult mai mult de despre școală românească în ansamblu decât știm acum, dar mai ales să știm lucruri despre școlile în care profesorii vor să schimbe lucruri (…)”.