Arhipelagul Hawaiian constă într-o serie de insule vulcanice din care cea mai sud-estică, așa-numita Insula Mare, sau simplu Hawaii (pronunțat „Havaii”), este activă, iar către nord-vest sunt insule din ce în ce mai vechi. Motivul este că vulcanismul provocat de existența unei anomalii termice punctuale de lungă durată (90 de milioane de ani sau mai mult) în mantaua sub Pacifică (un „Hot spot”) este în orice moment activ într-o anumită locație pe placa Pacifică, după care placa migrând către nord vest lasă o urma lineară de vulcani din ce în ce mai vârstnici în acea direcție (Figura 1).
Insule cum ar fi Kauai, Molokai, Lanai, Oahu sau Maui, sunt produsele unor vulcani inactivi astăzi. Aproape toți vulcanii hawaiieni sunt bazaltici, sunt rezultatul topirii mantalei terestre și erup sub formă de curgeri de lave de cele mai multe ori (Figura 2).
Mai rar există și erupții explozive. Lava are cca 1.300 0C și fie ia o formă fluidă numită în limba hawaiiană „pahoehoe „(Figura 3a) fie, dacă are mai puțină apă, ia o formă care arată mai degrabă aidoma unei avalanșe de pietre semi topite (lave „aa”, Figura 3b).
Lavele hawaiiene avansează cu viteze de câțiva metri pe minut (deci nu foarte repede) cu excepția momentelor inițiale a unei erupții noi când lavele pot avansa rapid sub forma de râuri de lava si erupția uneori este semi-explozivă (Figura 4).
Lucrurile sunt un pic mai complicate în detaliu, punctul fierbinte nu e doar un „punct” ci are o rază de peste 60 km, iar hot spotul este în acest moment un monstru cu două capete. Cu alte cuvinte, este împărțit în două jeturi fierbinți care produc vulcanism (Figura 5).
Se numesc Loa și Kea „trends” după numele celor mai mari vulcani de pe insulă, Mauna Loa (activ) și Mauna Kea (inactiv) care reprezintă masa principală a Insulei Mari. Insula Mare mai conține încă trei vulcani, Kilauea, Hualalai, și Kohala, primii doi fiind activi. În plus, un vulcan submarin, Loihi, este pe cale să devină insula cea mai noua din arhipelag. În fapt Kilauea a fost probabil cel mai activ vulcan al planetei în ultimele 4 decenii (Figura 6).
Momentan e într-o fază mai liniștită, în care singurul loc unde se găsește lava este în mijlocul craterului sau central numit Halemaumau (figura 7).
Mauna Kea e demonstrabil inactiv și a fost așa pentru ultima sută de mii de ani. Mauna Kea este azi gazda a numeroase observatoare astronomice în valoare de miliarde de dolari – investiție care nu s-ar fi făcut fără a fi fost demonstrat în prealabil ca Mauna Kea e într-adevăr stins (Figura 8).
Mauna Loa e activ, dar nu a erupt din 1984. Eu personal nu l-am prins activ, deși am fost pe insula mare de zeci de ori. E departe de „civilizație”, acolo, deasupra norilor la 4170 m altitudine, dar în erupțiile sale relativ recente, cantități mari de lavă au coborât către comunități fie înspre est (orașul Hilo) fie pe flancul sud vestic (Captain Cook, o suburbie a stațiunii Kailua Kona) unde se vad urmele lavelor din anii 1950 si 1970 care au ars păduri și cartiere întregi. În fapt, în anii 1940, Mauna Loa a fost realmente „atacat” de armata americană cu bombe în scopul de a opri (fără succes) o limbă de lavă care avansa rapid către orașul Hilo. Se zice că Mauna Loa este singurul vulcan de pe planetă împotriva căruia s-a pornit un război! (într-un final, lava respectivă nu a ajuns la baza muntelui pana în Hilo, dar nu datorită bombelor armatei americane).
Toate erupțiile ultimilor decenii au fost fie în craterul vulcanului Kilauea, fie în conuri sateliți ai acestui vulcan. Mauna Loa a fost remarcabil de calm, e aproape imposibil de crezut că e un vulcan activ (Figura 9). Calculat de pe fundul oceanului Pacific (peste 4000 m sub nivelul mării) până în vârful său la aproape 4200 m peste nivelul mării, este fără dubiu cel mai mare vulcan de pe planetă. Și unul care s-a format într-un timp extrem de scurt. Deci e destul de clar că mai devreme sau mai târziu urma să auzim de vreo erupție de pe Mauna Loa. Acest lucru tocmai s-a întâmplat! Cu câteva săptămâni în urmă, observatorul vulcanologic din Hawaii (https://www.usgs.gov/observatories/hvo) ne anunța că o serie de cutremure relativ mici, dar foarte specifice în stil și repetitivitate, numite „tremur vulcanic”, indică faptul că Mauna Loa se trezește la viață.
Cu alte cuvinte, aceste cutremure demonstrează că magma bazaltică nouă era injectată într-o cameră de adâncime mică sub vârful Mauna Loa și probabil că va erupe în curând! Erupția s-a materializat începând cu 28 Noiembrie 2022. Deocamdată e prea devreme să știm în ce direcție o va lua lava la vale și dacă e periculos pentru vreuna din comunitățile insulei. Prima fază, tipic, este aceea de inundare a zonei centrale (unde există un mic crater, adică o depresiune în care lava se acumulează), după care, în funcție de cât material magmatic ne oferă aceasta erupție, vom afla dacă lucrurile devin interesante și periculoase pentru Hilo, Captain Cook sau alte comunități de la poalele imensului vulcan. Informații de ultimă oră venite din Hawaii ne arată că de aceasta data erupția se produce pe mai multe fisuri, undeva mai jos decât craterul central (Figura 10).
Fisurile erup destul de activ sub forma unor perdele de lavă (Figura 11) și coboară pe flancul nord-estic al vulcanului către Hilo (Figura 12). Un lucru e clar: spectacolul vulcanilor Hawaiieni continuă cu un act extrem de interesant.
Despre autor: Mihai Ducea este profesor de geologie la Universitatea din Arizona, Statele Unite ale Americii, și cercetător.