Programul de numerație al Teach for Romania a pornit de la problemele pe care testările interne și internaționale le scot în evidență în rândul elevilor de la noi, în privința alfabetizării numerice, susțin reprezentanții organizației într-un interviu pentru Edupedu.ro. Pe lângă asta, profesorii din program au observat în practică faptul că Matematica este abordată foarte abstract la clasă, iar mulți dintre elevi nu reușesc să facă corelații între exercițiile dezvoltate la școală și viața lor de zi cu zi.
Mara Niculescu, Director Fundraising, Comunicare și Advocacy la Teach for Romania spune că „programul de numerație a pornit din două motive: unul este că aveam această intuiție pe baza datelor pe care le vedem o dată la câțiva ani în evaluări standardizate și care ne dau o imagine mai clară sau mai puțin mai puțin clară, în funcție de profunzimea în care mergem în analiza datelor. Era clar că avem o problemă legată de nivelul de numerație al elevilor din România, adică de nivelul la care elevii din România sunt confortabili să utilizeze și să înțeleagă matematica pentru a interpreta situații din viața lor, din realitatea înconjurătoare. Deci nu ne referim la abilitatea copiilor de a rezolva probleme de matematică seci, nu la interpretarea asta mecanicistă a matematicii, ci la măsura în care poți să înțelegi și să folosești matematica pentru a înțelege mai mult, pentru a pune informația din jurul tău în context.
Al doilea motiv era că pentru profesorii care sunt în programul Teach for Romania și care zi de zi sunt la catedră, în școlile vulnerabile în care mergem, problema asta se simte, se vede, este materială în sala de clasă”.
Punctul pe „i” în nevoia de a dezvolta competențele de numerație ale copiilor îl pune Cătălina Leuca, care este coordonatorul proiectului de numerație al Teach for Romania. Aceasta spune că „de fapt, problema e că la matematică noi învățăm foarte mult, ca și la română, de fapt, îi învățăm să învețe pe de rost. Adică punem foarte mult accent pe bucata asta, de exmeplu tabla înmulțirii – copii o știu, dar dacă ar trebui să reprezinte 2 x 4, nu știu neapărat să reprezinte. Ce înseamnă de 2 x 4 sau de 4 ori 2? Nu prea înțeleg care e diferența, unde se folosește asta neapărat. Și până la urmă e ceva despre viața lor, iar ei nu fac legătura între ce înseamnă asta și dacă vreau să-mi cumpăr două pachete de biscuiți a câte 4 lei, de exemplu. De fapt asta se întâmplă acolo. Asta mi se pare foarte grav și de fapt de aici am plecat, de la faptul că matematica e predată foarte abstract și e considerată această rigoare, o să zic academică, ca fiind foarte valoroasă.
Abstractul ăsta în care îi ținem pe copii e pus, așa, pe un piedestal și genul ăsta de accesibilizare și aducere în realitate a matematicii e văzut ca fiind un ușor diletantism – o „calitate” a învățătorilor care nu prea știu să predea. Și atunci e o presiune din partea societății”.
Cătălina Leuca dă și exemple de competențe pe care educatorii ar trebui să le dezvolte la copii încă din grădiniță, bineînțeles la un nivel adaptat vârstei, lucru care nu se întâmplă și care poate sta la baza carențelor sau a lipsei de înțelegere de mai târziu. „De exemplu, fracțiile, partea asta de tipare și gândire algebrică, ecuațiile, probabilitățile, statistica nu sunt abordate de la grădiniță cum ar trebui și apar undeva la gimnaziu sau la clasa a IV-a și la un nivel la care nu s-au pus bazele. Și atunci încep aceste goluri pe care le observă toată lumea, pentru că elevii sunt absolut uimiți de ce li se întâmplă. Nu mai vorbim de faptul că e o distanță de cam două clase între clasa a IV-a și a V-a – în privința nivelului de abstractizare, și al conținuturilor. Așadar am observat aceste goluri în dezvoltarea competențelor inițiale”.
Programul de numerație al Teach for Romania este dezvoltat cu susținerea BCR, parteneriat prin care organizatorii dezvoltă și trei resurse foarte valoroase pentru profesorii care se formează pe numerație. Aceste instrumente vin în sprijinul lor și au fost structurate pe categoriile preșcolar (grădiniță), primar mic (clasele 0-2) și primar mare (clasele 3-4), în funcție de competențele care trebuie dezvoltate la clasă. Puteți descărca aceste materiale de pe linkurile de mai sus.
„Ne-am dat seama că există niște sincope în maparea și în înțelegerea competenței de numerație și în cum se construiesc aceste componente ale competenței. Iar acesta este primul pas pe care ni l-am propus să îl facem – o înțelegere, o taxonomie, dacă vreți, cât se poate de riguroasă a competențelor de numerație. Ce înseamnă ele, care este nivelul pe care este rezonabil să îl aștepți de la un elev la diverse clase și cum se completează unul peste altul, astfel încât atunci când tu, de exemplu, din poziția unui profesor de gimnaziu, descoperi că elevul cu care lucrezi tu nu este întocmai în regulă și nu este la nivelul la care tu te aștepți să fie pentru clasa în care e, să poți să faci un pic de back-tracking și să îți dai seama de unde să o iei, de unde să începi să construiești, care bucată lipsește, din ce cărămidă este lipsă și cum ar trebui să începi să construiești pornind de la cărămida respectivă, astfel încât să poți dezvolta competențele pe care le ai de dezvoltat cu copilul.
Cumva, felul acesta de a aborda înțelegerea nevoilor elevului te-ar ajuta pe tine, profesor, indiferent de cine a fost învățătorul sau profesorul anterior, care a lucrat cu elevul, care se găsește în fața ta. Indiferent de suportul pe care îl are acasă elevul, la lucrul individual și la teme și așa mai departe. Indiferent de circumstanțele lui, te ajută să înțelegi care sunt nevoile lui de învățare și te ajută să te poți plia pe aceste nevoi și să ajuți să recupereze ce a pierdut. Deci, primul pas pe care l-am făcut a fost această hartă a competențelor de de numerație și cum se leagă logic arborele din spatele acestei competențe.
Al doilea pas a fost să construim un instrument de evaluare. Este un pilot, l-am testat și l-am folosit pentru prima dată noi pentru copiii din ciclul primar. E un test foarte simplu, acum, pentru că sunt foarte multe competențe, avem câte un item pe fiecare competență. Va fi făcut public, după ce îl pilotăm și îl dezvoltăm.
Obiectivul nostru este acela de a lucra cu și pentru sistemul de învățământ public din România, de a produce resurse educaționale deschise pentru sistemul public de învățământ. Obiectivul nostru și visul nostru este ca profesorii, directorii, învățătorii, educatorii să aibă acces și să poată să beneficieze de cele mai bune instrumente de formare, de cele mai bune instrumente de lucru la clasă, de cele mai bune instrumente prin care să-i poată să îi învețe și să-i înțeleagă pe elevi. Și facem asta testând și învățând în programul Teach for Romania, alături de profesorii care sunt implicați, să rafinăm și să dăm mai departe către colegii și partenerii noștri din sistem”, spune Mara Niculescu.
Proiectul de numerație dezvoltă, pe lângă cele enumerate mai sus, și metodologii de formare și mentorat pentru profesori ca să poată:
- diagnostica corect decalajele de numerație ale elevilor;
- să identifice unde sunt problemele și cum să intervină metodologic;
- să stabilească care este profilul de competențe care trebuie dezvoltat la elevi;
- să dezvolte mijloacele și resursele (inclusiv modele de lecție) prin care să își ajute elevi.
Citește mai multe pe TeachForRomania.ro.
Teach for Romania organizează anual și Gala „Profesorul Anului din mediul rural” – singurul eveniment din România care scoate la lumină și celebrează eforturile și rezultatele oamenilor excepționali care lucrează în învățământul din mediul rural.
Cea de-a doua ediție a evenimentului are loc joi, 23 februarie, de la ora 17:30 și va pune din nou reflectoarele pe calitatea educației din mediul rural, promovând acele cadre didactice care cred în potențialul fiecărui copil, care se pregătesc și își folosesc toată creativitatea și resursele pentru a le oferi acestora șansa la un viitor mai bun prin educație modernă, de calitate, relevantă.
Redacția
Advertorial
Ioana Nicolescu
Raluca Pantazi
Mihai Peticilă
8 comments
Iti dezvolta gandirea, logica si trebuie sa te formezi ca un om complet. In SUA iti alegi si materii reale si umane..Cei de la real trebuie sa stie istorie, geografie, filosofie..Cei de la uman trebuie sa stie matematica si stiinte..Cei mai buni avocati, judecatori au terminat un profil real si au studiat matematica avansata. Vrem sa distrugem si ce merge bine pe la noi.
Se vede din aceste trei manuale cata nevoie este de a pregati profii pentru educatie timpurie, gradinita si scoala la nivel universitar. Cu licenta si master. Cu pregatire serioasa pentru un invatamant integrat, pentru diversitate.
Profii ar trebui sa fie in stare nu numai sa puna in practica ceva ci si sa inteleaga de ce au facut asa si nu altfel. Asteptam de la copii sa intelega si dam doar directive profilor fara sa facilitam in vreun fel intelegerea. Pe ici pe colo mai zicem ceva de Piaget, pfff.
Profii ar trebui sa recunoasca semnele anxietatii de matematica si semne ale discalculiei. Ar trebui sa inteleaga impactul mediului asupra dezvoltarii copilului. Ar trebui sa inteleaga profund cum afecteaza relatia prof-elev invatarea. Ar trebui sa aiba cunostinte solide de psihologie si didactica, o idee despre ce este sanatatea mintala. Neuroeducatie? A auzit cineva de asta? Neurodidactica? Anybody? 🙂
Da! Ar fi “de poveste” asa ceva! Cata schimbare ar putea produce..
E greu de inteles de ce apare la bibliografie intr-unul din documentele PDF o carte numita Didactica matematicii pentru învăţământul primar scrisa de un dinozaur.
Aplicati didactica sovietico-chinezeasca a dinozaurilor sau o noua didactica? Ar trebui sa va hotarati.
Hehe, cine citește pedagogie știe mai multe. România este tributară încă principiilor educației sovietice: politehnizarea și policalificarea. Orice materie – matematică, chimie, fizică – are două paliere: unul mai simplu, de cultură generală și altul complex, vocațional. Tabla înmulțirii e cultură generală. Logaritmii sunt vocaționali. Nu se învață în multe sisteme de educație decât în module opționale.
Școala sovietică avea un principiu numit policalificare. Statul totalitar lucra cu mase de oameni, nu cu indivizi. Era nevoie ca cei care urmau sistemul de învățământ să se recalifice urgent, în funcție de toanele regimului. Partidul trebuia ca la nevoie să transforme maeștrii bucătari în matematicieni, matematicieni în neurochirurgi, neurochirurgi în filologi etc.
D-aia programele noastre sunt excesiv de încărcate academic, iar manualele neinteligibile.
În sistemele performante în testele PISA se face educație matematică, nu matematică propriu-zisă. În mod evident, școala pune la dispoziție și un modul opțional pentru cei pasionați de matematică. Noi nici măcar NU ÎNȚELEGEM conceptul de cultură generală și cel de vocațional. Pentru noi exercițiile cu matrice sunt cultură generală!!!
Așa ne-a învățat marele prieten sovietic, iar noi am preluat și am dus mai departe din moși-strămoși aceste principii. Cercetați legea educației din 1986 și le veți vedea. Sunt acolo. Evident, astăzi nu le mai știe nimeni, dar le practicăm. Sunt un fel de forme fără fond, conservate în sos de nostalgie.
Desigur, are dreptate in ceea ce priveste faptul ca trebuie facute aceste deprinderi la elevi de a rezolva si aplicatii practice (asta se poate face inca de la predarea unor notiuni prin exemple practice), dar nu trebuie redusa matematica doar la aplicarea unor formule in exemple practice fara intelegerea notiunilor, care la matematica sunt abstracte. De aici vine si forta matematicii de a fi aplicata in aproape orice situatie. Insa reducerea predarii la invatarea pe de rost a unor formule (asta inseamna pe dinafara, nu explicarea notiunilor abstracte si chiar demonstrarea unor formule) si aplicarea lor este o greseala fundamentala! Un elev care nu pricepe ceva la matematica nu va fi in stare sa aplice acea parte a matematicii niciodata. Predarea trebuie facuta cu multa grija insistand atat pe intelegerea notiunilor (abstracte) cat si pe aplicatiile practice. In plus, matematica are ca obiect propria sa structura de invatare si asta cere intelegerea ei si numai astfel poti sa pricepi “ce anume aplici”, “unde se poate aplica” si “cum aplici”. Repet, matematica nu este un domeniu de invatat pe dinafara si nici de aplicatii in “nestire” fara rost…
Întrebarea e cu totul altfel: de ce matematică? Multă vreme, matematica n-a fost considerată știință, ci artă. Arta matematicii. În Renaștere figura alături de pictură, muzică și literatură. De abia în epoca modernă a devenit știință. Totuși, asemănarea cu arta ne spune mai multe. Ai nevoie de artă? Categoric, însă nu ca artist. Una e SĂ PICTEZI și alta e să ÎNȚELEGI PICTURA. Alta e să îți placă pianul și alta e să cânți la pian. Majoritatea oamenilor de pe planetă nu cântă la pian decât dacă aleg să facă acest lucru. Nu ai nevoie să cânți la pian. Acum, de ce ai avea nevoie de matematică? Sigur, există zone ale matematicii care sunt indispensabile. Dar logaritmi? Poate că un elev nu va înțelege niciodată logaritmii (și mulți nu-i înțeleg) și în consecință nu-i poate aplica. Și? Ok, nu va deveni inginer. Nu e o dramă. Poate devine filolog. Poate un matematician să comenteze un text la nivelul unui filolog? Categoric nu, și am testat cu persoane avansate în matematică.
“A, am făcut comentariu literar în școală. Eram bunicel. Dar școala s-a terminat și… am uitat…”
Omul acela, care a deprins frumusețea matematicii, n-a deprins și sublimul filologiei. Și invers, cel care a deprins sublimul și dantelăria unui text n-a deprins sublimul logaritmilor.
Orice materie are un palier de cultură generală și unul avansat, vocațional. Matematică BASIC și matematică AVANSAT (vocațional). Ce rost are ca cineva să învețe logaritmi dacă nu-i va folosi niciodată? Eu nu i-am folosit niciodată, și pot paria pe orice că nu-i voi folosi niciodată. Absolut, categoric și definitiv, pot spune cu mâna pe inimă: NU VOI FOLOSI NICIODATĂ LOGARITMI!!! Nu am la ce, nu intră în zona mea de expertiză, după cum nu intră în zona de expertiză a cuiva contrastele de cantitate, calitate, complementaritate sau simultan/succesiv învățate în orele de educație plastică. Le mai știe cineva? Dacă facem un sondaj ad-hoc, pe stradă, le mai știe cineva? Poate cineva să comenteze CORECT, pe 10 pagini, o pictură de Rafael? Că doar figurează în programa școlară: culori binare de gradul 1 și 2, compoziție dinamică etc. Mai știe cineva ce diferență este între gamele cromatice și acordurile cromatice? Îi folosește cuiva? Mie nu, după cum nu-mi folosesc nici logaritmii. A, poate că se ivește ocazia…
Motivul pentru care sistemul românesc e atât de academic pe toate nivelele se numește POLITEHNIZARE, și este un principiu al educației sovietice. Apare în legea educației din 1986. Statele totalitare au nevoie de cetățeni calificați în toate domeniile, sau care pot fi calificați fulger. Adică să transformi un filolog în neurochirurg dacă statul intră în pană de neurochirurgi. Sau un chimist în filolog. Comunismul nu are legătură cu persoana, cu liberul arbitru. Nu știe ce înseamnă să alegi. El dirijează MASE de oameni. Ce simt și ce pot acei oameni nu are importanță. Toți pot face matematică! Da, și educație plastică, și chimie, și educație muzicală, și sport de performanță… de toate, și totul bine. Să cânți perfect la chitară în timp ce rezolvi logaritmi, pictezi o frescă, rezolvi o ecuație la chimie și analizezi structura narativă a unui text postmodern. Omul-orchestră, cu tobă, talgere și muzicuță!
În sistemele performante – alea care ne rad la PISA – matematica se face pe un modul separat. O fac cei pasionați. Ceilalți fac un fel de educație matematică. La fel și fizica. Cei pasionați fac fizică aplicată. Ceilalți, doar partea de fenomenologie (fizică povestită). N-au nevoie de mai mult.
Sistemul românesc n-a învățat să facă diferența între cultură generală și vocațional. Schimbarea nu va veni de la generația noastră. Va veni de la cei tineri, care vor înțelege. În viitor va exista un curriculum diferit, cu o zonă transdisciplinară, în care materiile vor fi povestite, nu predate. O zonă numită științe. Una arte… Nu materii separate. A, și pentru cine va îndrăgi matematica, fizica etc. vor exista module opționale.
Iti dezvolta gandirea, logica si trebuie sa te formezi ca un om complet. In SUA iti alegi si materii reale si umane..Cei de la real trebuie sa stie istorie, geografie, filosofie..Cei de la uman trebuie sa stie matematica si stiinte..Cei mai buni avocati, judecatori au terminat un profil real si au studiat matematica avansata. Vrem sa distrugem si ce merge bine pe la noi.