Măriuca Talpeș: Noi susținem greva profesorilor și e bine că se întâmplă, e o grevă a noastră, ca societate / Mingea este la puterea politică, clar. Și are soluții. Numai să dorească și să înțeleagă că educația este un pilon al societății, nu o Cenușăreasă, nu o masă de profesori care ne deranjează și de care trebuie să scăpăm. Nu! Ei ne educă copiii, ei duc țara înainte – acești profesori

Coordonatoarea pilonului Educație din Coaliția pentru Dezvoltarea României, Măriuca Talpeș, a declarat într-un interviu pentru Edupedu.ro că susține greva profesorilor și consideră că aceasta este „o grevă a noastră, ca societate”. Co-fondatoare a companiei Bitdefender, inițiatoare a Proiectului MERITO și membră a Romanian Business Leaders (RBL), Talpeș spune că a tras nenumărate semnale de alarmă în ultimii ani, în toate întâlnirile cu reprezentanții autorităților, față de investițiile în Educație și mai ales față de investiția în resursa umană din Educație. „Profesorii sunt cei care ne educă copiii”, ei „nu trebuie să stea cu capul plecat”, „nu sunt o masă care ne deranjează și de care trebuie să scăpăm. Nu! Ei ne educă copiii, ei duc țara înainte – acești profesori”, spune Măriuca Talpeș.

Aceasta mai arată că atitudinea Guvernului Ciucă față de profesori „este total greșită și lovește evident în moralul profesorilor și în prestigiul meseriei. Păi un tânăr mai vine în învățământ după ce vede atitudinea asta?”, se întreabă Măriuca Talpeș. Profesorii și angajații din Educație sunt în grevă generală din 22 mai 2023.

Măriuca Talpeș este coordonatoarea grupului de Educație din cadrul Coaliției pentru Dezvoltarea României, organizație a mediului de afaceri din care care fac parte cele mai mari și importante organizații de companii din România. Absolventă a Facultății de Matematică, aceasta este implicată în numeroase inițiative în zona educației, inclusiv în proiectul MERITO de prezentare a bunelor-practici din educație și a profesorilor de excepție.

Redăm interviul integral cu Măriuca Talpeș:

Edupedu.ro: Care este poziția dumneavoastră față de greva generală a angajaților din educație?

Noi susținem greva și e bine că se întâmplă. Părerea mea este că nu e o grevă a profesorilor. Cumva este o grevă a noastră, ca societate, pentru că vorbim despre respectul față de meseria de profesor, vorbim de statutul meseriei de profesor și de poziționarea sistemului de educație în România.

Este o miză foarte mare, pentru că vorbim de guverne care s-au succedat din 2011, având în legea educației 6% din PIB scris acolo. Niciun guvern nu a respectat, deși a fost tot timpul trecut și în legea care acum e în vigoare și în noua lege. În draftul noii legi este trecut 15% din bugetul general consolidat, adică tot 6% din PIB, e același lucru. Deci toate guvernele și-au asumat acest 6% și nimeni nu l-a dat Educației.

Edupedu.ro:V-ați și întâlnit, din partea mediului de business, cu autoritățile. De fiecare dată ați pus problema finanțării educației și ați militat pentru ea. De ce nu există o consistență și în finanțare, ci doar în vorbele despre finanțare?

În primul rând, eu, personal, ca parte din CDR – Coaliția pentru Dezvoltarea României – la întâlnirea din început de decembrie, nu mai știu exact 3-5 decembrie, am spus și domnului ministru al Finanțelor și domnului prim-ministru că acest salariu – pentru că atunci se aproba bugetul pentru anul 2023 și se anunțase deja 2,1% din PIB pentru Educație – și am anunțat că nu numai că cu 2.400 lei nu atragi studenți, am și spus cifre pe anul trecut 2022, de număr de candidați. De exemplu, la Definitivat, pe toate materiile legate de științe au fost 8% din candidați, adică mate, fizică, chimie, biologie, informatică, împreună toate astea au fost 8%! Atractivitatea era clar că nu există deloc pentru tinerii din facultate. În plus, INS-ul, anul trecut, în iunie, a anunțat 3.300 lei costul mediu lunar al coșului de consum pentru o persoană. 3.300 de lei. Și am spus lucrul ăsta, eu, personal, în acea întâlnire și dl. prim-ministru și dl. ministru al finanțelor mi-au spus „sigur că da, noua lege va spune că salariul de plecare, al unui debutant, va fi media pe economie”. Ca după aceea, articolul care era trecut în lege, deci în legea pe care dna. ministră l-a pus – era articolul 129, alineatul 2 – acest al 2-lea paragraf care spunea că la bază va fi salariul mediu brut pe economie. Care a dispărut. Acel articol a dispărut și la presiunea ministrului muncii și ministrului finanțelor. Faptul că dispare dintr-un proiect care tocmai se discută, al noii legi a educației, spune că nu și-l asumă, că le e teamă de această promisiune din lege.

Edupedu.ro: Ați promovat și provocat de multe ori discuții legate de cât de importantă este investiția în educație, ați făcut și studii pe tema asta, de fiecare dată ați venit cu cifre, cum arată fundamentarea nevoiii acesteia, de investiție în educație?

Trebuie să arătăm din nou cifrele, ce legătură este într-o educație bună și un progres economic al unei țări, pentru că lucrul ăsta nu e bine înțeles. Noi am avut ca invitat, la un summit Romanian Business Leaders acum șase-șapte ani, dacă nu greșesc, un profesor de economie de la Stanford (Eric A. Hanushek – Senior Fellow la Hoover Institution, Stanford university), care a făcut o modelare pe România despre ce ar însemna să creștem rezultatele la PISA cu 10-20 de puncte, nu mai mult. Să ajungem la nivelul Cehiei. La acel moment, cât ar fi însemnat pentru PIB-ul României, erau peste 1.300 de miliarde de dolari creștere pe perioada în care copiii aceia, care ajung la acel rezultat la PISA, vor fi în economie, activi, vor fi productivi.

Echipa domnului Hanushek a spus, pentru Statele Unite e adevărat, nu modelat pe România, dar pentru un copil care are un profesor bun la clasă, că acesta pe parcursul vieții lui va avea de câștigat un milion dolari în plus, în buzunarul lui personal, pentru că școala, educația a fost mai bună pentru el. Deci impactul în economie al unei educații bune este măsurat foarte precis de economiștii internaționali. Și noi n-am spus, poate că nu am fost suficient de convingători sau de clari, cât de mult înseamnă educația pentru o țară. Noi asta vrem, și RBL și noi ca MERITO, și noi, ca oameni de afaceri – să repoziționăm educația ca pilon al societății. Nu Cenușăreasă, la care poate ai 2,1% din PIB, poate ai 2,5 poate ai 3%, dar în niciun caz nu ai 6% din PIB. Adică cred că dacă nu ai salarii bune, nu ai profesori buni, nu ai copii bine educați! Este foarte, foarte simplu.

Edupedu.ro: Sunteți angajator, unul de resursă umană foarte bine calificată și un angajator important și prin numărul angajaților, bineînțeles că luați legătura și cu partenerii din CDR, din RBL, din toate organizațiile în care sunteți parte. Cum arată comportamentul acesta al angajatorului, numit statul român, față de angajatul, creator de viitor, numit profesor?

Corect, corect, așa este. Profesorii în toată lumea, nu vorbim doar de România, sunt cea mai importantă meserie dintr-o țară, pentru că îți modelează tânăra generație, ți-o crește și fără o tânără generație nu numai bine educată, care inovează, care duce cercetarea, care duce tehnologia mai departe, nu ai o țară competitivă, o economie competitivă. Tot mediul de afaceri, atât cât știu eu și lucrăm împreună în CDR, cu RBL, evident, este îngrijorat de faptul că nu punem bazele în școala noastră să avem profesori buni, ca să avem copii bine educați. Nu ai cum să ai educație, asta știți că a spus-o prim-ministrul Angliei și nu numai – nu poți să ai o educație mai bună într-o țară decât profesorii pe care îi ai!

Edupedu.ro: Cer profesorii prea mult, pentru ceea ce poate economia românească să ofere, zilele acestea?

Sunt mai multe perspective. Pe de o parte, am analizat date furnizate de organizații internaționale legate de politicile salariale ale profesorilor din acele țări, iar România este țara care poziționează cel mai puțin atractiv un salariu de debutant. Deci meseria de profesor debutant este cea mai puțin atractivă. Am comparat cu politici salariale din alte țări. Deci tinerii nu sunt deloc atrași. Al doilea lucru: bătălia sau competiția pe tinerii valoroși din facultăți este acerbă. Vorbim aici de multe alte domenii și private, poate și statul român, și educația. Poate un tânăr să aleagă să vină pe un salariu mai mic decât coșul de consum lunar, pe 2.400 lei, față de un salariu oferit de un alt domeniu al economiei? Nu are nicio șansă! Nici o șansă! Iar pe zonele de științe, în general, atractivitatea către alte domenii este foarte mare. Deci nu vom avea tineri buni, care să aleagă meseria de profesor, pentru că nu pot trăi cu banii aceia și de aici apare și al doilea job pe care îl au dânșii, cei care totuși au vocație și vor să ajungă, din diferite motive, să zic, sentimentale, de familie, că iubesc copiii, vor să fie profesori, ajung la al doilea job. Să știți că am descoperit și în saloane de înfrumusețare doamne profesoare sau merg vara la lucru peste hotare, ca să aibă un ban peste vară și vin înapoi și sunt profesori.

Edupedu.ro: Faptul că se împart pur și simplu între două joburi nu presupune o uzură fenomenală, având în vedere că aceasta e o meserie pe care o faci cu tot sufletul, ca să iasă bine, altfel mai bine n-o faci?

Absolut. Putem da exemple. Vă pot da exemple din grupul MERITO, în care încercăm să-i găsim pe cei mai pasionați profesori, pe cei mai atașați de copiii din clasă. Poate sunt și mulți, mulți alții, evident, noi am găsit doar câțiva care au 2.400 lei. Un profesor de matematică în mediul rural, un tânăr care face minuni cu copiii lui. Are 2.400 și spunea „mi-e foarte greu să trăiesc cu banii ăștia, da, atâta primesc 2.400 lei”. Deci el e obligat să mai găsească bani. Este obligat! Iar meseriile care le mai oferă meditații și o lecție particulară sunt puține. Ai matematică, română, poate un pic de limbi străine și poate la bacalaureat acolo ceva biologie, chimie pentru medicină, dar în rest toate celelalte materii… Profesorii care predau la alte materii nu dau nicio meditație, că n-au de ce și n-au cui. Deci salariile sunt foarte mici.

În al treilea motiv este vorba despre poziționarea meseriei în societate. Dacă nu pornim cu salariu de debutant de la salariul mediu pe economie, cum poziționăm meseria printre alte meserii? Să știți că noi am făcut o cercetare pe statutul profesorului în România – un element din acel chestionar este legat de salariu. Dacă un părinte vede un profesor că are 2.000 lei, dar el câștigă mult mai mult, în mintea lui zice „ai o meserie de mâna a II-a” – așa îl judecă. Deci poziționarea în societate a unei meserii este dată și de această acest salariu pe care îl primesc. Trebuie să respecți meseria și să-l plătești pentru ceea ce reprezintă.

Edupedu.ro: Cum apare în acest conflict de muncă și în aceste negocieri relația angajat-angajator – și aș vrea să îmi spuneți cum o vedeți dvs? Avem pe de o parte un tratament semi-abuziv al guvernului, adică Executivul propune niște măsuri și în același timp se grăbește să le aprobe imediat, chiar forțat cum s-a întâmplat prin ordonanța 53, acum prin memorandumul anunțat. Este un comportament care nu arată nicidecum a negociere, ci a impunere. Ce transmite acest comportament pentru generația tânără sau pentru părinți sau pentru felul în care te comporți cu un partener de dialog?

Din păcate, acum nu știu care este poziția sindicatelor, nu știu dacă liderii de sindicate chiar reprezintă interesele profesorilor și la acele negocieri dacă chiar transmit mai departe ceea ce profesorii își doresc. Dar atitudinea care se vede a Guvernului este total greșită și lovește evident în moralul profesorilor și în prestigiul meseriei. Păi un tânăr mai vine în învățământ după ce vede atitudinea asta? În al doilea rând cum se întorc profesorii la catedră după această grevă, când vede că statul îi desconsideră și mai mult, încearcă chiar să-i învrăjbească între ei, să-i manipuleze? Se consideră ca o masă de manevră. Ei sunt manevrați, ei sunt manipulați, când ei ar trebui să contribuie esențial la pregătirea copiilor noștri. Adică ceea ce face guvernul amânând rezolvarea și venind cu jumătăți de măsură la ceea ce ei cer – la lucrurile foarte clare: 25% creștere la salariu, salariul debutantului egal cu media pe economie, astea au fost cele două cerințe. Venim cu jumătăți de măsură din când în când, cât un pic câte un pic. Exact asta fac – îi desconsideră.

Edupedu.ro: Cum vedeți pașii următori după acest protest care probabil va rămâne în istorie pentru că a fost unul care a unit foarte tare corpul profesoral din România?

Aveți dreptate. Cumva, credem acest protest, această grevă a trezit un pic comunitatea de profesori, adică ideea de apartenență la grupul acesta mare de profesori. Și nu vorbim aici doar de sindicate, vorbim dincolo de sindicate. Este un mare lucru pe care sper să îl câștige comunitatea. Acum s-a trezit conștiința de comunitate a profesorilor și sindicatele trebuie să reprezinte interesul educației. Nu conducerea trebuie să controleze opiniile. Profesorii trebuie să vorbească, să nu țină capul plecat, pentru că ar fi foarte rău să avem profesori care stau cu capul plecat! Așa pot fi și copiii noștri mâine și nu ne dorim așa ceva de la copiii noștri. Ei nu trebuie să fie o masă tăcută și bună de manevră. Ei trebuie să aibă conștiință de sine și trebuie să funcționeze ca o breaslă, ca o comunitate. Și sper că greva a trezit acest lucru. Comunitățile lor sunt cancelariile, grupurile de profesori, sunt locurile în care ei chiar funcționează.

Asta pe de o parte, pe de altă parte, Guvernul are soluții. Adică ne uitam că în februarie-aprilie 2022, un grup de experți români în fiscalitate și politici economice, care includea Banca Națională, mai multe bănci ale României, Consiliul Fiscal, profesori universitari au făcut o analiză pentru consolidarea bugetară și creșterea veniturilor fiscal-bugetare și au dovedit, au venit cu exemple clare cum se poate obține un spor considerabil de venituri fiscal-bugetare. Ce s-a întâmplat oare cu acele măsuri spuse de specialiștii noștri, de un grup important de specialiști? Ce s-a întâmplat de atunci până acuma? Ei soluții au.

În noua lege există articolul 129, alineatul 1, care n-a fost șters, bine că n-a fost șters, care spune alocarea de 15% din bugetul general consolidat. Adică 6% din PIB. Dar până acum, din 2011, până în 2023, nu s-a alocat. Ce încredere mai are profesorul român în promisiunile astea, dacă au fost atâtea amânate? „Lăsați, că vă dăm pe următorii 3 ani? Lăsați că întindem noi creșterile astea pe încă 5 ani? Vă promitem noi solemn că”… Păi ce încredere să aibă când vorbim de 6% din PIB din 2011 până azi și nu s-a întâmplat nimic? Dar soluții sunt. Deci mingea și rezolvarea sunt la puterea politică, clar. Și au soluții. Numai să dorească să o facă și să înțeleagă că Educația este un pilon al societății, nu o Cenușăreasă, nu „masă de profesori care ne deranjează și de care trebuie să scăpăm”. Nu! Ei ne ducă copiii, ei duc țara înainte! Acești profesori.

Mai există o problemă: o să iasă la pensie mulți profesori în curând și nu avem tineri valoroși care să vină către meseria de profesori. E foarte important să acoperim cu salariile toate nevoile lor, să nu recurgă la un al doilea job.

Atractivitatea profesiei trebuie refăcută rapid, iar rezultatele unei mase de angajați produse de tineri valoroși care intră în sistem se vor vedea în mai mulți ani. Nu o să le vezi de azi pe mâine, dar trebuie să ai la intrare profesori tineri, foarte buni. Nu poți să-i ai, dacă nu-i plătești bine – acesta este primul lucru. Trebuie să-i atragi pe cei bine pregătiți. După care, evident, să investești în dezvoltarea lor și în dezvoltarea școlii, în autonomia școlilor, în tot ce le trebuie dânșilor ca să-și facă meseria, cu tot ce le trebuie pentru o generație pretențioasă și pentru competențe dificile pe care trebuie să le dezvolte tinerilor, copiilor, pentru joburile astea care-i așteaptă pe ei.

Edupedu.ro: Cât ar trebui să fie salariile în Educație?

Ca să vă dau un exemplu, dacă vă uitați în grila de salarizare actuală, fără sporuri, vorbesc doar net, fără sporuri, un debutant e plătit cu 2.400 lei. Și crește încet, încet, pe măsură ce-ți iei gradul II, gradul I, îți crește un pic salariul și dacă ai 25 de ani vechime și gradul I ai ajuns la 3.100 lei net. Asta e tot. Acesta este netul cel mai mare când ai gradul I și 25 de ani vechime fără niciun fel de alt spor. Deci tu aștepți să îmbătrânești, să ieși la pensie și s-ar putea să ajungi la 3.100 de lei. Pachetul salarial cu care te invită pe tine, ca tânăr, e total neatractiv. Nu există în nicio industrie, în niciun alt domeniu al economiei, așa ceva.

Greva profesorilor este despre cum privești Educația în societate. (…) Primul lucru este să îl plătești corect pe profesor, înseamnă că îl respecți, după care vine de 6% din PIB, este important, după care vine în ce atmosferă din clasă și din școală îl trimiți. Ce instrument îi dai în școală ca să aibă, pentru noile tehnologii, că acuma copiii au nevoie de tehnologie nouă. Prin ce finanțare dai autonomie școlii, ca să poată să se dezvolte. Deci în primul rând trebuie să plătești bine, altfel nu arăți că îl respecți, nu îți pasă de el.

Edupedu.ro: Dacă dvs. de exemplu, în mediul privat, nu v-ați plăti angajații, pur și simplu i-ați neglija în permanență ani de zile și nu i-ați motiva nicicum, ce s-ar întâmpla cu ei?

Ar pleca toți. Deci vreau să vă spun că industria noastră, cel puțin industria de tehnologie, este aliniată de mulți ani de zile cu Europa și Statele Unite. Angajații noștri sunt astăzi în România, angajați în Europa, în Statele Unite. Sunt angajați ai întregului glob, nu putem spune că sunt doar angajați ai României. Și mai e un lucru foarte grav, că mă leg acum de profesori din nou: să știți că mulți profesori buni pleacă din sistemul de educație. E o mare dramă. Când auziți: „nu avem profesor de informatică, de fizică, de chimie”, pleacă cei buni, unii pleacă chiar peste hotare, iar asta este un semnal foarte mare de alarmă.

Lucrând foarte mult cu profesorii, prin proiectul MERITO și cunoscând mulți profesori, ei trebuie enorm de mult apreciați pentru ce fac. Cine nu stă la clasă de dimineață, să vadă ce înseamnă meseria de profesor, de la șapte-opt dimineață până după-amiază, când trimite copilașii la părinți, dacă nu văd tot efortul acela de a lucra cu fiecare copil… Că nu lucrează cu 25, lucrează cu Ionel, cu Georgel, cu Mărioara, cu fiecare din clasă. Emoțional trebuie să te legi sau să-l salvezi emoțional pe fiecare dintre ei, este unul dintre cele mai grele joburi dintr-o societate, pentru că tu de fapt crești fiecare din cei 25 de copii ca și cum ai avea acasă 25 de copii.

Îi dai fiecăruia o bucățică din viața ta, pentru că pe unul ai nevoie să îl încalți sau să-l îmbraci, altuia să-i găsești de mâncare, pe altul să-l liniștești că familia lui e despărțită sau poate părinții sunt plecați din țară. Este o meserie extraordinar de complicată. (…) Noi încercăm cu cât putem să îi apreciem și să le susținem moralul, pentru că nu vă dați seama ce amar au acum. Și acest amar vine din poziționarea lor în ochii puterii se gândesc „noi ce reprezentăm? Noi reprezentăm, așa, o masă de manevră. Suntem desconsiderați, nu ne apreciază, noi nu contăm”. E groaznic! Poate că acei 2.400 lei sau cât primesc îi doar mai puțin decât atitudinea asta. Asta îi doare cel mai tare și asta îi va duce în stare să plece pe cei buni. Cei buni or să plece, pentru că dacă așa ne consideră statul, dacă societatea ne vede așa, dacă așa suntem considerați, noi ce mai contăm?”