Marian Preda, rectorul Universității București: 70% din studenții la master lucrează și la fel 30% din studenții la licență / Adaptare pentru viitor – În loc să dăm diplome de licență, de master, o să putem să construim diplome pentru micro-competențe

„La Universitatea din București, 70% din studenții la master lucrează și 30% din studenții la licență. Avem domenii în care procentele sunt și mai mari”, a declarat Marian Preda, rectorul Universității din București, în cadrul conferinței online Educația și schimbarea paradigmei economice – Cum recuperează România decalajele la capitalul uman adecvat calificat. Marian Preda a explicat nevoia de adaptare a universităților pe piața muncii, și a vorbit despre tendința majoră a microcompetențelor: „În loc să dăm diplome de licență, de master, să putem să construim astfel de diplome și dintr-un puzzle de competențe obținute în orice fel de programe de formare”.

Astfel, este necesară o armonizare a activității de angajat cu cea de student, după cum a menționat Marian Preda: „În condițiile acestea, noi trebuie să armonizăm activitatea lor de angajați cu activitatea lor de formare – în același timp, programele de formare pe care companiile le pun la dispoziție cu programele de formare în universitate”.

Acesta a subliniat importanța unui dialog între angajatori și universități, pentru adaptarea la cerințele de pe piața muncii: „Pe de o parte, printr-un dialog care trebuie să fie mai intens între angajator și universități și noi vom fi din ce în ce mai deschiși la asta pentru a ne adapta și noi la cerințele de piața muncii. Pe de altă parte, nu te poți adapta la fiecare angajator pentru că există o diversitate în toate domeniile, însă poți introduce lucrurile generale și să construiește competențe transversale care să fie exploatate de angajatori după angajare, pentru a-i putea califica rapid în noile tendințe, noi softuri, noi programe”.

Rectorul Universității din Bucureștii, Marian Preda, a spus că generațiile digitale sunt diferite de generațiile anterioare. În acest sens, el a precizat că multe universități au rămas cumva „tributare tradiției”: „Din păcate multe universități, prin profesorii lor, prin mijloacele de predare, prin tehnologie și chiar prin mediul în care se predă au rămas cumva tributare tradiției. Tradiția este extrem de bună și de importantă, ea trebuie adaptată”.

Adaptarea programelor de formare a profesorilor înseamnă „să schimbăm programele acelea vechi și poate ușor depășite de realitate”, după cum a menționat rectorul: „Să adaptăm programele de formare a profesorilor din facultățile de Științe ale Educației la noile tehnologii pentru că ei vor intra într-o nouă piață, cu noi tineri, or asta înseamnă să schimbăm programele acelea vechi și poate ușor depășite de realitate”. 

În legătură cu digitalizarea, Marian Preda a precizat că „trebuie să digitalizăm nu doar modalitățile de transmisie a informației, trebuie să aducem în modernitate toată tehnologia, de exemplu tehnologia de laborator la facultățile de științe, tehnologia cu care lucrează mai târziu absolvenții noștri”.

Uniunea Europeană a pornit un proiect de integrare a universităților în rețele de universități europene, iar studenții pot să studieze on site sau online, să-și ia credite din oricare din universitățile acestea, după cum a declarat Marian Preda. „Universitățile europene au rămas cumva în urma celor americane și britanice, drept urmare de câțiva ani UE a pornit un proiect de integrare a universităților în rețele de universități europene. În primă etape 17 rețele, după care alte 20 și ceva, între ele în primă etapă au fost trei universități românești printre care și Universitatea București. În a doua etapă s-au adăugat alte șapte, deci sunt 10 universități românești în aceste rețele”.

Mai mult, „se lucrează la programe de studii care să fie europene și care să furnizeze competențe, seturi de competențe care să fie comune la nivel european”. Tendința microcompetențelor urmărește să reducă „decalajul între ciclurile de formare și ciclurile de schimbare din piața muncii”: „În loc să dăm diplome de licență, de master, să putem construim astfel de diplome și dintr-un puzzle de competențe obținute în orice fel de programe de formare. De exemplu, o școală de vară de o săptămână care înseamnă echivalentul unui număr de unu sau două credite pe un domeniu poate fi folosită și din astfel de credite de la școli de vară, de la cursul de lungă, de scurtă durată se pot alcătui competențele pentru o diplomă post-universitară”, a spus Marian Preda.

Declarația integrală, Marian Preda, rectorul UB:

„Chiar săptămâna trecută am format o comisie internă care să analizeze schimbările care au loc în zona educației, formată din psihologi, sociologi, informaticieni pentru că dinamica este extrem de mare și noi trebuie să ne adaptăm din mers cu informații uneori insuficiente, incomplete, alteori contradictorii.

Ce se întâmplă în educație? În învățământul superior avem o schimbare majoră care ține de tendințele europene și mondiale. Universitățile, pe de o parte au misiunea de a produce resurse umane care să se adapteze schimbărilor din piața muncii – resurse umane înalt calificate, pe de altă parte – cercetare aplicată și cercetare fundamentală. Cea de-a treia misiune este cea socială. Trebuie să întoarcem societății cât putem la nivel de responsabilitate socială.

În toată povestea asta sunt câteva tendințe europene majore. Universitățile europene au rămas cumva în urma celor americane și britanice, drept urmare de câțiva ani UE a pornit un proiect de integrare a universităților în rețele de universități europene. În primă etape 17 rețele, după care alte 20 și ceva, între ele în primă etapă au fost trei universități românești printre care și Universitatea București. În a doua etapă s-au adăugat alte șapte, deci sunt 10 universități românești în aceste rețele.

Ce înseamnă ele? Că se dezvoltă o rețea de universități de 7-8-12 universități din Europa care își dezvoltă împreună campusuri, desigur virtuale, în care studenții pot să studieze on site sau online, să-și ia credite din oricare din universitățile acestea, în care profesorii pot să colaboreze și să predea de la o universitate la alta, în care cercetarea se desfășoară împreună, integrat și de asemenea proiecte, inclusiv proiecte de intervenție socială, există în comun.

O altă tendință majoră (noi funcționăm de doi ani în rețeaua aceasta cu universități din țările occidentale importante și am făcut progrese importante): european degrees. Se lucrează la programe de studii care să fie europene și care să furnizeze competențe, seturi de competențe care să fie comune la nivel european. Nu doar joint-degrees, ci european degrees, diplome care să aibă o relevanță europeană generală.

A treia tendință majoră e aceea a micro-credeantials, microcompetențe, cu alte cuvinte în loc să dăm diplome de licență, de master, să putem construim astfel de diplome și dintr-un puzzle de competențe obținute în orice fel de programe de formare. De exemplu, o școală de vară de o săptămână care înseamnă echivalentul unui număr de unu sau două credite pe un domeniu poate fi folosită și din astfel de credite de la școli de vară, de la cursul de lungă, de scurtă durată se pot alcătui competențele pentru o diplomă post-universitară. Din acestea, plus nu știu câte cursuri care lipsesc, se pot alcătui competențele pentru un master sau pentru o altă licență pentru a te putea adapta la schimbările din piața muncii. Lucrul acesta e foarte important și e la început. Avem o echipă care lucrează foarte serios pe componenta aceasta.

La ce ne ajută aceste micro-credeantials? La faptul că flexibilizăm foarte mult formarea. Una din problemele vechi ale învățământului, în special superior, era decalajul care rămâne o problemă, decalajul între ciclurile de formare și ciclurile de schimbare din piața muncii. Dacă acum constatăm că avem o cerere pentru ceva, profesor de chimie, pe piața muncii și dăm drumul unor programe de chimie ai nevoie de 3 ani, de încă doi ani de master, la medicină de șase ani pentru a duce la capăt un program de formare. Între timp, de pe piața muncii se schimbă specificul unui job. De aceea, aceste microcompetențe ne permit să ne adaptăm mai bine la piața muncii.

O altă tendință a ultimilor ani este a împărțirii. Noi universitățile și noi angajatorii împărțim resursa umană care sunt studenții. La Universitatea din București 70% din studenții la master lucrează și 30% din studenții la licență. Avem domenii în care procentele sunt și mai mari.

În condițiile acestea, noi trebuie să armonizăm activitatea lor de angajați cu activitatea lor de formare. În același timp, programele de formare pe care companiile le pun la dispoziție cu programele de formare în universitate. Pe de o parte, printr-un dialog care trebuie să fie mai intens între angajator și universități și noi vom fi din ce în ce mai deschiși la asta pentru a ne adapta și noi la cerințele de piața muncii, pe de altă parte nu te poți adapta la fiecare angajator pentru că există o diversitate în toate domeniile, însă poți introduce lucrurile generale și să construiește competențe transversale care să fie exploatate de angajatori ulterior.

Pe lângă lucrurile acestea, mi se pare important să ne adaptăm la noile generații, X, dar mai ales Y. Generațiile digitale sunt foarte diferite de generațiile anterioare. Din păcate multe universități, prin profesorii lor, prin mijloacele de predare, prin tehnologie și chiar prin mediul în care se predă au rămas cumva tributare tradiției. Tradiția este extrem de bună și de importantă, ea trebuie adaptată. Digitalizarea e un proces generalizat și atunci trebuie să digitalizăm nu doar modalitățile de transmisie a informației, trebuie să aducem în modernitate toată tehnologia, de exemplu tehnologia de laborator la facultățile de științe, tehnologia cu care lucrează mai târziu absolvenții noștri.

Să adaptăm programele de formare a profesorilor din facultățile de Științe ale educației la noile tehnologii pentru că ei vor intra într-o nouă piață, cu noi tineri, or asta înseamnă să schimbăm programele acelea vechi și poate ușor depășite de realitate. Toți actorii relevanți, universitățile, preuniversitarul, pentru că de acolo ne vin copiii, părinții copiilor, asociațiile studenților și elevilor, angajatorii ca beneficiari indirecți ai serviciilor de educație, statul, ministerul și Guvernul să aibă un dialog continuu, pentru că împreună putem găsi cele mai bune soluții pentru provocările acestea.”